Mai mergeam prin secretariatele de facultate ba să discut despre orarul meu, ba să iau un catalog, ba să fac o cerere pentru un împrumut la CAR, ba să mă interesez de programul unui coleg cu care trebuia să fac un articol solicitat de șeful de catedră. Eu știu să păstrez relații bune cu cei din secretariate, pentru că numai așa este posibil să obțin soluțiile dorite de mine la problemele care apăreau din când în când.
Într-o zi, mergând la un secretariat de facultate, în vremurile când nu existau școli doctorale și documentele doctoranzilor se gestionau la nivel de facultate și când partidul era partid și juca un rol important, o secretară tinerică mi-a arătat o foaie matricolă a unui doctorand, foaie matricolă ce era dominată de note de 5(cinci) și rar de tot apărea câte u 6(șase), iar foarte, foarte rar apărea și câte un 7(șapte), iar proprietarul ei, era un personaj celebru pentru prostioarele pe care le debita prin ședințe, numai că tocmai susținuse teza de doctorat. Eram siderat, că un nene care terminase pe la Iași o facultate oarecare, aciuat în București, reușise performanța să facă un doctorat, căci poziția sa politică îi permitea, deși credința mea că un nene de media 6(șase) fără ceva, nu e în stare să facă decât o teză de doctorat tot de un șase fără ceva, adică o teză de tot c-c-tul. Dar nu mai conta, din moment ce pozioția sa politică îl deșteptase instantaneu și o comisie îi validase capodopera de doi bani. Nenea respectiv, nu era altceva decât precursorul plagiatorilor din ziua de azi și al multor nulități care au pe perete înrămate diplomele de doctor, pe care în loc să se șteargă cu ele la c-r se fălesc în fața celor care nu știu cu ce se mănâncă un doctorat, mai ales atunci când nu faci cercetare științifică în domeniul în care ai făcut teza de doctorat.
(06 octombrie 2024)
Într-o zi, mergând la un secretariat de facultate, în vremurile când nu existau școli doctorale și documentele doctoranzilor se gestionau la nivel de facultate și când partidul era partid și juca un rol important, o secretară tinerică mi-a arătat o foaie matricolă a unui doctorand, foaie matricolă ce era dominată de note de 5(cinci) și rar de tot apărea câte u 6(șase), iar foarte, foarte rar apărea și câte un 7(șapte), iar proprietarul ei, era un personaj celebru pentru prostioarele pe care le debita prin ședințe, numai că tocmai susținuse teza de doctorat. Eram siderat, că un nene care terminase pe la Iași o facultate oarecare, aciuat în București, reușise performanța să facă un doctorat, căci poziția sa politică îi permitea, deși credința mea că un nene de media 6(șase) fără ceva, nu e în stare să facă decât o teză de doctorat tot de un șase fără ceva, adică o teză de tot c-c-tul. Dar nu mai conta, din moment ce pozioția sa politică îl deșteptase instantaneu și o comisie îi validase capodopera de doi bani. Nenea respectiv, nu era altceva decât precursorul plagiatorilor din ziua de azi și al multor nulități care au pe perete înrămate diplomele de doctor, pe care în loc să se șteargă cu ele la c-r se fălesc în fața celor care nu știu cu ce se mănâncă un doctorat, mai ales atunci când nu faci cercetare științifică în domeniul în care ai făcut teza de doctorat.
(06 octombrie 2024)
