Înainte de a scrie despre neo-marxiști și poziția lor față de religie, voi scrie despre comuniști și religia. Dacă ar fi să scriu ce scria în cărți despre comuniști, lucrurile ar fi foarte simple, în sensul că ideologia comunistă era împotriva religiei pe motiv că religia propaga obscurantismul. În statutul partidului comunist se spunea clar că un membru al partidului trebuie să lupte pentru propagarea științei, a materialismului dialectic, iar materialismul dialectic era împotriva religiei.
Doctrina comunistă era una, iar comuniștii sunt cu totul altceva.
În timp ce doctrina comunistă era împotriva intrării comuniștilor în biserică, membrii ai partidului comunist intrau în biserică.
În timp ce doctrina comunistă era împotriva botezului copiilor membrilor de partid, comuniștii își botezau copiii în biserică sau chemau pe părintele acasă și acasă era oficiat botezul.
În timp ce doctrina comunistă era împotriva căsătoriei religioase a membrilor de partid, comuniștii își se cununau religios, fie la biserică, fie acasă.
În timp ce doctrina comunistă era împotriva mersului la slujba de Înviere de la biserică, membrii de partid dar și copiii lor, mergeau la slujba de înviere la biserici mai izolate pentru a nu fi recunoscuți.
Nu mai trebuie să spun că în familiile de comuniști se pregăteau cozonaci, se preparau ouă roșii de Paști și Crăciunul era sărbătorit cum se cuvine, deși la case venea Moș Gerilă în loc de Moș Crăciun ca odinioară.
Într-un cuvânt, conchid că statele comuniste au eșuat în a clădi omul nou, ateu și nu a reușit să facă altceva decât să aibă oameni cu comportament aparent ateu la serviciu și în ședințele de partid, dar oameni cu credința în Dumnezeu pe tot parcursul vieții, căci credința era singurul lucru care le rămăsese după ce comunismul le confiscase totul, pământ, case, fabrici, școala și intimitatea prin decretul 770/1966.
Având experiența vieții în comunism pe care am trăit-o 42 de ani, îmi permit să analizez poziția neo-marxiștilor față de religie.
Neo-marxiștii nu au puterea.
Neo-marxiștii nu au securitatea.
Neo-marxiștii nu au armata.
Neo-marxiștii nu au banii tuturor băncilor.
Neo-marxiștii nu au partide puternice.
Neo-marxiștii nu au un stat puternic care să-i impună în restul lumii.
Neo-marxiștii nu au personalități extrem de puternice.
Neo-marxiștii nu au știința de a se prezenta pentru a fi atractivi și seducători.
Neo-marxiștii mizează pe rețelele de socializare.
Neo-marxiștii mizează pe efectele digitalizării.
Neo-marxiștii mizează pe abordările simpliste ale egalitarismului.
Neo-marxiștii mizează pe puterea afirmațiilor fără demonstrații, luate ca atare.
Istoria recentă a arătat că neo-marxiștii au puterea de atracție a maselor prin ideile generoase, prin teoriile excentrice pe care le aruncă pe piață, dar lipsa lor de maturitate și de cultură îi face să facă pașii mult prea repede și lumea se sperie, căci simplitatea afirmațiilor pe care le propagă și pe care pretind să devină elemente fundamentale în viața cetățenilor, fac din sisteme incoerente de ziceri banale, negândite un fel de dogme pe care oamenii să fie obligați să le ia automat drept noi credințe, care să înlocuiască religiile existente de mii și mii de ani și care să stea la baza definirii unui om nou, pe care mulți îl consideră acum ca având creierul spălat, din moment ce elementele filosofice lipsesc pentru că sunt înlocuite cu ziceri ale unor inși care nu reprezintă nimic pentru nimeni.
(23 noiembrie 2023)
