Pictura de Gheorghe TATTARASCU la Schitul Cetățuia din județul Vâlcea

Marii pictori români au executat și lucrări de artă în biserici, iar un exemplu este Schitul Cetățuia din județul Vâlcea unde se află lucrări ale lui Gheorghe TATTARASCU.

Mi-aș dori să văd și în ziua de azi mari pictori români că merg în biserici care se construiesc, pentru a realiza picturi care să rămână peste veacuri, așa cum s-a întâmplat cu operele unor mari pictori români de demult, care bucură ochii credincioșilor ce trec pragul unor lăcașuri de cult de la noi.

(21 mai 2024)

Eu și pictura

Pictura m-a pasionat dintotdeauna. Mi-a plăcut să admir picturile din muzee. Mi-a plăcut să admir picturile din biserici. Mi-a plăcut să admir picturile celor care au tablouri la ei acasă. Uneori m-am bucurat nespus în clipa în care am recunoscut un pictor văzând de la distanță tabloul pictat de el.

Mă laud că recunosc cu ușurință picturi de Nicolae GRIGORESCU, Ștefan LUCHIAN, Ion ANDREESCU, Nicolae TONITZA, Ion MUSCELEANU, Salvador DALI.

Am fost plăcut impresionat când am văzut la Muzeul PUȘKIN din Moscova un mic tablou al lui Corneliu BABA.

În anii de tristă amintire când aveam șef de catedră pe un nene absurd, să nu înnebunesc m-am apucat să pictez. Era un fel de terapie prin artă. Am realizat o serie de tablouri în ulei, pe care le am și în ziua de azi. Pe unele le am atârnate pe pereți și zic eu, că nu sunt oribile, din moment ce soția mea nu le-a aruncat la gunoi. Credeam că am talent, lucru pe care îl mai cred și azi, dar nu regret că am abandonat tărășenia, pentru că puțea toată casa a vopsele și în niciun caz, arta mea nu ar fi dus la nimic interesant. Știu că am făcut un tablou numit Aripa tânără și m-am gândit la liberalii români care au făcut un partid PNL-Aripa tânără. Cred că dacă îl voi mai găsi prin casă, îi voi face o fotografie și o voi pune undeva pe Internet să se mai minuneze și alții de ceea ce-mi bubuia mie prin cap.

Am pictat un dovleac pus pe o măsuță. Am oferit tabloul unui prieten și el l-a înrămat, numai că măsuța nu era paralelă cu podeaua camerei lui, ci perpendiculară, iar dovleacul era la orizontală. Mi-a venit să râd, dar m-am abținut, că omul era foarte mândru de tabloul meu.

Când am vizitat muzeele de artă sau diferite retrospective, am făcut-o pentru că îmi place să văd picturi. Niciodată nu am avut bani să cumpăr tablouri, căci aș fi cumpărat. Sunt mulți pictori români care aun tablouri de vânzare la prețuri bune, dar de fiecare dată trebuia să fac altceva cu banii și tablourile au trecut la rubrica pentru mai târziu.


(15 mai 2023)

Eu și expozițiile

Pe lumea aceasta există tot felul de expoziții. Mie îmi plac expozițiile de pictură, mai ales expozițiile retrospective.
Am văzut retrospectiva Nicolae GRIGORESCU.
Am văzut retrospectiva Iosif ISER.

Am văzut retrospectiva Lucas CRANACH.

Am văzut retrospectiva Dimitrie GHIAȚĂ.

Am văzut retrospectiva Corneliu BABA.

Prin București există multe săli de expoziție cu intrare liberă, poziționate pe bulevardele centrale și ori de câte ori ajung în zonă merg să văd ceea ce expun artiștii care au acces prin intermediul Uniunii Artiștilor Plastici la aceste spații. Uneori găsesc lucruri interesante, dar de cele mai multe ori, nu găsesc lucruri care să mă impresioneze.

Când predam studenților înainte de pensionare, sugeram acestora să viziteze expoziții. La disciplina de Structuri de date, la un examen am formulat un subiect despre listele dublu înlănțuite cu tablourile cu clovni ale lui Corneliu BABA, căci recomandasem să se viziteze expoziția pictorului. S-a întâmplat să văd la o sală pe bulevardul MAGHERU ceva foarte interesant, am recomandat studenților și am avut surpriza să vină un tânăr să-mi zică niște lucruri care nu mi-au căzut bine. Am verificat. Între timp, ceea ce recomandasem eu a fost înlocuit cu exponate sub formă de basoreliefuri cu aceeași temă și anume țâțe de femei, țâțe de toate mărimile și toate formele. Am stat și m-am gândit la acel artist, căruia UAP i-a dat șansa să expună și ce a expus... Așa sunt unii, cred că viața le este datoare și ei nu es străduiesc deloc să arate ceea ce sunt, să uimească prin talent și realizări, ci se dau în stambă evidențiind cât de mediocri sunt.


(15 mai 2023)

Arta în ASE

În anul 2009 Editura ASE a publicat lucrarea de 102 pagini intitulată Arta în Academia de Studii Economice din București ai cărei autori erau Ion Gh. ROȘCA, rectorul instituției, Liviu Bogdan VLAD și Paul CROITORU.

În primul rând, condițiile grafice sunt excepționale.

În al doilea rând, toate planșele sunt color, ceea ce sporește calitatea întregului demers.

În al treilea rând, lucrările de pictură, sculptură și grafică sunt grupate pe autori.

În al patrulea rând, stilul este clar și concis, fără terminologie redundantă.

În al cincilea rând, fiecare artist are o prezentare suficient de detaliată pentru a fi  definit.

Consider că autorii au atins obiectivul urmărit, întrucât ASE este o instituție veche, respectabilă și arta trebuie să-și găsească locul atât în fresce, așa cum este fresca realizată de Cecilia CUȚESCU STORK, din Aula Magna, cât și frescele realizate de sabin BĂLAȘA, din sala mare a bibliotecii  aflată în  clădirea de pe Căderea Bastiliei. Nu trebuie căutate lucrări de Ion ANDREESCU, Nicolae GRIGORESCU, Theodor AMAN sau Nicolae TONITZA, ci doar lucrările pe care rectorii le-au achiziționat de-a lungul vremurilor, căci în anii de început ai comunismului ASE se numea ISEP V. I. LENIN și arta nu era o prioritate.

Viitorul va arăta cu siguranță că arta în Academia de Studii Economice va fi mereu prezentă, lucru dovedit prin eforturile deosebite de restaurarea frescei din Aula Magna, care abia s-a încheiat.



(14 noiembrie 2022)