Cocoloșirea neamurilor

Soțul își angajează soția la același loc de muncă unde el este șef.
Tatăl își angajează fiul sau fiica la locul de muncă unde el este șef.
Socrul își angajează ginerele sau nora unde el este șef.
Sora își angajează sora mai mică unde ea este șefă.
Unchiul își angajează nepotul unde el este șef.
Cumnatul își angajează cumnatul sau cumnata acolo unde el este șef.

Știindu-se protejat, noul angajat are un comportament total diferit comparativ cu cei care sunt angajați pe bune, deci nu au pile, nu au proptele.

De regulă, rudele angajate doar pentru că au pe cineva șef în organizație sunt:

- nepregătite profesional,

- fără experiență,

- dau dovadă de aroganță,

- sunt sigure pe ele,

- stau degeaba,

- nu vor să învețe,

- gafează și au protecție.

Am cunoscut foarte multe persoane acolo unde am lucrat și preitenul meu doctorul PĂUNESCU îmi zicea:

- Domn profesor, nu te uita la cățelul care latră, uită-te cine-i ține lanțul!

Mare dreptate avea doctorul PĂUNESCU, dar am deprins tehnica prin care reușeam să contracarez abordările cățelușilor din lesă, căci nici pilele nu se riscă aiurea pentru oricine și ca să-și apere pielea, pilele îi scapă din brațe pe protejați instantaneu. Cei cocoloșiți au marele necaz căci atunci când protectorii lor ies din decor, plătesc toate oalele sparte. Am văzut după revoluția din 1989 cum un tip cu tată în cc al pcr, s-a dezumflat instantaneu și s-a făcut mic-mic, până a trebuit să plece, căci nu lăsase loc de bună ziua. În ziua de azi, pe unde mergem, aflăm că fiul lui X este genial, dar eu știu că genialitatea clamată de un coleg se datorează poziției deosebit de importante a tăticului cu numele X. Alte ori, la ureche, discret, mi se zice că doamna Y este așa cum rezultă după nume, soția demnitarului Y, instalată și ea undeva pe o funcție de câteva mii de euro, chiar dacă facultatea pe care a absolvit-o nu are nicio legătură cu munca ei de zi cu zi, dar diploma nu contează în spațiul nostru cel mioritic.



(17 iulie 2023)

Unde dai și unde crapă...

Noi suntem plini de principii. Cel mai mișto principiu este cel al egalității. Cine încearcă să introducă criterii de departajare, este acuzat că face discriminare. Numai așa se explică aberațiile pe care le trăim în fiecare zi și aparent nu avem nicio ieșire din labirintul în care singuri am intrat și în care căutăm să ne mișcăm legați la ochi.

Este știut că meseria de dascăl în mediul academic presupune ca persoana care îmbrățișează o astfel de carieră să fi trecut niște filtre dintre care enumer aici:

- să aibă o medie foarte mare, de cel puțin nouă,

- să aibă un comportament exemplar,

- să aibă trăsături de caracter care să-l recomande să lucreze cu tinerii studenți,

- să fie clar în exprimare,

- să dorească să se auto-perfecționeze toată viața,

- să aibă trăsături morale încât să devină model pentru studenții lui,

- să lucreze în echipe,

- să aibă disponibilitatea de a face cercetare științifică.

Vorbeam undeva despre lipsa de onoare. Din lipsă de onoare, criteriile și filtrele de selecție a persoanelor cu calități remarcabile sunt date la o parte și acced la poziția de cadru didactic în mediul academic persoane care nici pe departe nu îndeplinesc condițiile, dar care:

- au părinții profesori în universitate,

- își oferă serviciile șefilor influenți,

- doresc să ocupe un loc călduț,

- prin alăturarea la o gașcă își asigură evoluția,

- beneficiază de sprijin ocult pentru accedere,

- ocupă un loc și fac umbră pământului degeaba.

Peste tot în lume există niște reguli clare. O regulă este aceea că nu faci doctorat în universitatea pe care ai absolvit-o. O altă regulă clară este că după terminarea doctoratului nu te angajezi direct în universitatea unde ai susținut teza de doctorat. Există reguli din care dintr-o familie numai o singură persoană are posibilitatea de a lucra acolo. În spațiul mioritic, astfel de reguli sunt blamate ca fiind pure discriminări și de aceea sunt catedre unde soțul, soția, fiul, nora, cuscra și cuscrul sunt colegi, dar fiecare spune că dau dovadă de obiectivitate în derularea evoluției celuilalt.

Este natura umană păcătoasă, care nu are puterea și nici calitatea de a face departajări decente între aspecte favorabile evoluției unei structuri organizatorice și acele elemente care poluează dinamica structurii. Îmi amintesc cum la o deplasare la Bruxelles a unui premier mioritic, s-a produs o întârziere că muierea premierului a fost la shopping și s-a pierdut în admirația de produse mai mult decât programul îi permitea cu vreo 15 minute. Muiere tânără, ochi admiratori, inimă doritoare de țoale de îmbrăcăminte, dară. 

Pe principiul unde dai și unde crapă, la ora actuală se văd lucruri de un dramatism inimaginabil. Îmi amintesc cum în vremurile ceaușiste se zicea că dacă pe clădirea ICI cade o bombă, jumătate din comitetul central intră în doliu, ceea ce însemna că acolo printre cercetătorii remarcabili își făcuseră loc și pilele unor barosani din cc al pcr. Comparativ cu ceea ce era atunci, acum este totul la dimensiuni apocaliptice și nu mă apuc să iau la rând coafezele, stripteuzele, manechinele, starurile porno, amantele, fiii, fiicele, finii, nașii, nevestele, care ocupă poziții interesante pe bani adevărați în numele egalității de șansă, dar presa le-a amintit uneori fără vreo consecință în ceea ce privește asanarea vieții publice.


(01 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ioana lu ' BARBU

Toată lumea se întreba ce a văzut Ioana la BARBU, că era un bărbat urât, mai ceva ca dracul, cum spuneau femeile care nu se opreau din a comenta orice. Ioana lu ' BARBU era femeie frumoasă, deșteaptă, muncitoare și când a venit la casa lui BARBU, nu a venit cu mâna goală. Nu știu cum s-a întâmplat, dar lui BARBU i s-au aprins călcâiele după o matracucă de muiere cu vreo douăzeci de ani mai bătrână decât el. Nu mai venea la Ioana lui. Trăgea la matracucă. Ioana suferea, dar era demnă. Nu-i făcea scandal la muncă așa cum procedau alte femei părăsite de bărbații lor. Ioana lu ' BARBU a pus ban pe ban și a cumpărat o bucățică de pământ și cu mâinile ei de femeie s-a apucat să construiască o căsuță de se minuna toată mahalaua. A ridicat casa. A văruit-o. S-a mutat în ea. BARBU a divorțat de Ioana. Ioana și-a găsit un bărbat mai tânăr decât ea și deși era trecută de patruzeci de ani a născut un băiat, apoi un alt băiat și a urmat și al treilea. Înflorea Ioana.
Când am venit eu într-o vacanță, mama mi-a zis că unul dintre flăcăii Ioanei vrea să vină la mine la facultate să fie student. L-am întâlnit, am discutat cu el și în toamna următoare era deja student. Când am revenit în altă vacanță mi-a zis mama că era tare bucuros fiul Ioanei de școală.
M-a impresionat la Ioana faptul că a avut puterea să se ridice și  să facă ceea ce trebuia să facă, fără să regrete că pierduse anii cei mai buni lângă un prost.

(01 aprilie 2023)