Showing posts with label Turism. Show all posts
Showing posts with label Turism. Show all posts

Sunday, June 23, 2024

Cartea WEEKNDURI DE VIS ÎN ROMÂNIA

La Editura Litera a apărut în condiții grafice excepționale, în anul 2023 lucrarea WEEKNDURI DE VIS ÎN ROMÂNIA de 319 pagini, avându-i ca autori pe Alexandra Elena MARCU și pe Răzvan MARCU  în care sunt prezentate 76 locații de vis unde cine dorește are posibilitatea să petreacă un weekend de neuitat. Lucrarea are ISBN: 978-630-319-081-5.
Conceptul definit de autori vine să identifice aspecte care definesc fiecare locație selectată, scoțând în evidență:
- activități care se desfășoară, 
- descrieri extrem de sugestive, 
- alegerile fiecăruia dintre autori, 
- elemente necesare a fi știute.
Construcția cărții este astfel realizată, încât sunt sintetizate caracteristicile esențiale ale fiecărei locații, particularitățile care definesc locațiile, iar textele sunt adevărate bijuterii literare, căci autorii sunt oameni de mare talent.
Pentru fiecare locație sunt date fotografii excelente. Comparativ cu ghidurile turistice clasice, lucrarea elaborată de Alexandra Elena MARCU și pe Răzvan MARCU are ceva deosebit, căci i se adresează cititorului într-un mod direct, prietenos și mai ales, convingător.
Apreciez rigurozitatea autorilor și ceea ce este foarte important se leagă de faptul că ei dau dovadă de multă obiectivitate, fără a reduce nivelul de culoare și de sensibilitate al descrierilor. Cu ceva timp înainte am vizitat câteva, nu multe, din locațiile descrise în carte și ceea ce am găsit în paginile cărții referitoare la acele locații, coincide cu impresiile mele, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Sunt sigur că autorii cărții au selectat folosind criterii de înaltă exigență cele 76 de locații, pentru că o carte nu se scrie pentru a suferi uzură morală instantanee, ci se scrie pentru ca informația din paginile ei să reziste în timp ani buni. Alexandra Elena MARCU și pe Răzvan MARCU sunt oameni tineri, absolvenți de învățământ superior, cu vastă experiență în domeniul turismului, ceea ce-i recomandă cu căldură în realizarea acestui demers, dar și pentru alte lucrări de promovare a României, căci locațiile alese pentru această carte acoperă 18 județe, ceea ce mă duce cu gândul că va exista o continuare a sa, în viitor.



(24 iunie 2024)






Saturday, June 1, 2024

Istoria sistemului all inclusive la români

În anul 2004 am văzut pentru prima dată cum se comportau turiștii români care cumpăraseră sejururi all inclusive. parcă erau la bombardament. Luau farfurii pe care le umpleau vârf cu bucăți de friptură, din care mâncau doar câteva și restul bucăților le lăsau pentru a fi strânse de personalul restaurantului. Luau alte farfurii pe care puneau bucăți de prăjitură diferite, sub forma unei piramide. Ajunși la mese mâncau una-două bucăți, restul prăjiturilor, rămânând în farfurii, iar personalul restaurantului le aruncau în niște cutii pe roți, pentru a deveni hrană la porci, bănuiesc.

Tot așa se întâmpla și cu băuturile, căci turiștii își umpleau nenunărate pahare cu bere, cu vin, cu sucuri, din care reușeau  să guste doar câte puțin din fiecare, restul paharelor rămânând pe mese, într-un peisaj de-a dreptul dezolant, ca să nu spun sinistru.

Tot timpul mi-am adus aminte de filmele de desene animate cu termitelem aliniate ca o armată, gata-gata să devoreze case întregi. Așa erau și turiștii români de acum 20 de ani. Anul acesta am avut ocazia să-mi văd compatrioți tot la un sejur de tip all inclusive. Comportamentul este mult modificat. oamenii nu-și mai pun farfuriile cu vârf din diferite produse, pentru că au învățat că produsele lor preferate sunt în cantități suficiente și nu există riscul de a nu se sătura. De aceea ei mănâncă mult, dar revin de fiecare dată și-și pun în farfurie cantități apreciabile. În final mai rămân câteva bucățele, dar în niciun caz, grămezile pe care le lăsau predecesorii lor de acum 20 de ani.

Se vede că oamenii au evoluat și istoria are toate șansele să consemneze că sistemul all inclusive este viabil, deși la noi acasă, ase dovedește a nu fi cel nimerit, căci îi duce la faliment pe cei care vor să-l implementeze. În alte locuri de pe mapamond este viabil acest sistem, căci românii vin doar în număr mic și nu produc consumuri care să-i ducă spre ruină pe cei care administrează hotelurile și restaurantele.



(01 iunie 2024)  

Saturday, January 14, 2023

Vizitați aerul de Caracal!

 La Caracal nu se află Turnul Eiffel!
 La Caracal nu se află  Turnul Londrei.
 La Caracal nu se află Turnul din Pisa!
 La Caracal nu se află Turnul Spaski!
 La Caracal nu se află Empire State Buiding!
 La Caracal nu se află Coloseumul!
 La Caracal nu se află Taj Mahal!
 La Caracal nu se află Piramida lui Keops!
 La Caracal nu se află Golden Gate!
 La Caracal este aerul curat!
 Deci, vizitați aerul!
 Mai penibil decât atât nu se există!

(15 ianuarie 2023)

Tuesday, December 6, 2022

Momentul adevărului, momentul rușinii

Când m-am apucat să scriu despre 1.000 de oameni care m-au dezamăgit, nu credeam că voi găsi lucruri incredibile în CV-urile celor care m-au dezamăgit precum:
- studii lipsite de calitate,
- minusuri de caracter,
- setea de îmbogățire,
- viteza de a arde etape.
Circulă acum pe televiziuni un filmuleț despre Dimitrie Horațiu CLEPAN, secretar de stat la ministerul turismului, care s-a făcut de c-c-t nefiind vorbitor de limba engleză.
Dimitrie Horațiu CLEPAN este absolvent de liceu.
Dimitrie Horațiu CLEPAN a absolvit Universitatea Tehnică de Construcții București
Dimitrie Horațiu CLEPAN a absolvit FEAAA de la Universitatea BABEȘ-BOLYAI din Cluj.
Dimitrie Horațiu CLEPAN este membru PSD.
După cum arată, Dimitrie Horațiu CLEPAN, este un tip cu vârstă undeva la 45 de ani, adică la Revoluție nu depășea vârsta de 15 ani, deci nu are nicio justificare să nu cunoască limba engleză. El se laudă cu două facultăți, fără a cunoaște deloc limba engleză. Necunoscând limba engleză, nu avea rost să meargă la acea conferință în Republica Cehă unde era absolut necesar să vorbească fie în limba engleză, fie în limba germană, fie în limba rusă. El necunoscând limba engleză, a dovedit că este al 1.001-lea dintre indivizii care m-au dezamăgit. El și-a dorit diplome și nu cunoștințe reale efective, dovedite în primul rând prin a vorbi bine limba engleză. El este profilul de politician superficial, care s-a cocoțat pe o funcție, fără să dețină cunoștințe elementare despre rolul său acolo și rezultatul s-a văzut.
Îmi aduc aminte că în anul 2006 am mers într-o delegație la Torino și acolo erau două dame care erau pe post de translatoare la o primărie de sector și mă întrebau pe mine ce vorbeau cei de la tribună, deși ele aveau salarii să știe limba engleză. Nu mă mai miră nimic. Profilul omului superficial, mediocru, care nu are cunoștințe temeinice este prezent oriunde ne aflăm în spațiul mioritic. Este greșeala mea că cer omului ce nu are. Punct.




(06 decembrie 2022)

Saturday, November 12, 2022

Amintire din Markovo...

Între 17 și 21 iunie 2021 am poposit în  Markovo din Bulgaria foarte aproape de Plovdiv. printre altele, am făcut și o poză la un automat, unde se distra toată lumea.



Am pus poza nu pentru poză, ci pentru că mi-am adus aminte că acolo totul era perfect și se vedea managementul unui tip care văzuse lumea. Erau distracții pentru toată lumea, dar nu oricum, ci făcute la marea clasă. Pentru copii, la restaurant era ca în USA. Se ofereau copiilor pagini cu contururi și seturi de culori și puștimea se punea pe desenat, fără a-și mai stresa părinții până venea mâncarea.
Erau acolo și niște mașini și motociclete vechi, dar și statui moderne de bun gust.

(13 noiembrie 2022)

Thursday, October 6, 2022

Și CEAUȘESCU a avut proiect de țară!

Cei de vârsta mea, iar eu sunt trecut de 75 de ani, își amintesc cum la fiecare congres al partidului, Nicolae CEAUȘESCU își propunea să depășim Spania din punct de vedere economic și social, adică să avem:
- productivitatea din Spania,
- nivelul de trai din Spania,
- kilometri de autostradă din Spania,
- turism ca în Spania,
- industrie ca în Spania,
- agricultură ca în Spania,
- ritmul de a construi ca în Spania.
Încercările au fost doar de câteva ori și când și-a dat seama că Spania nu stă pe loc și obiectivul era prea ambițios și de neatins, Nicolae CEAUȘESCU a renunțat să mai vină la ultimele congrese ale partidului cu acest proiect de țară. La el, proiectul de țară era exprimat printr-o singură frază: să ajungem din urmă și să depășim Spania din toate punctele de vedere. Proiectul de țară al lui Nicolae CEAUȘESCU era:
- ușor de înțeles,
- adresat la toți oamenii,
- pe termen de 5 ani.
Faptul că Nicolae CEAUȘESCU nu a reușit implementarea proiectului de țară nu trebuie pus pe lipsa resurselor și pe modul ce acțiune a poporului, ci pe faptul că în 5 ani, Spania nu rămânea pe loc și el trebuia să recupereze ceea ce rezulta din diferențele existente la data enunțării proiectului de țară, la care se adăugau pașii făcuți de Spania în direcția dezvoltării în cei 5 ani care curgeau de la congresul cu anunțul.
Când Nicolae CEAUȘESCU și-a dat seama că nu vom atinge Spania din punct de vedere economic și social, a formulat bazaconia cu societatea socialistă multilateral dezvoltată, un concept foarte vag, iar când a declamat și o poezie scrisă de el, cu niște versuri lungi și obositoare, a spus că noi vom merge spre comunism în zbor, fără să ne precizeze dacă vom zbura cu avionul, cu aeroplanul sau ca Icar.


(07 octombrie 2022)

Monday, July 11, 2022

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Dan MATEI-AGATHON

Dan MATEI-AGATHON este un politician la 73 de ani.
Dan MATEI-AGATHON are calitatea de a fi doar membru PSD și atât.
Dan MATEI-AGATHON a fost ministrul turismului pe o durată de peste 7 ani.
Dan MATEI-AGATHON este absolvent de ASE promoția 1971.
Dan MATEI-AGATHON m-a dezamăgit că în cei 7 ani de cât a condus ministerul turismului, nu s-a văzut mâna de gospodar.
Dan MATEI-AGATHON m-a dezamăgit că a lăsat în paragină perle ale turismului românesc.
Dan MATEI-AGATHON m-a dezamăgit că n-a lăsat nimic în urma lui.
Un fost student de-al meu, care era doctor în științe economice l-a însoțit pe Dan MATEI-AGATHON într-o vizită de lucru în Elveția. La scara avionului, fostul meu student a avut surpriza că ministrul turismului din Elveția, l-a primit pe el cu onoruri și nu pe ministrul Dan MATEI-AGATHON. Misterul a fost dezlegat repede, căci elveșțienii pun mare preț pe calitatea de doctor în științe. Fostul meu student a trecut în fața ministrului Dan MATEI-AGATHON căci avea doctorat și ministrul nu avea doctorat.
Am mari dubii că acum, după plagiatele în cascadă de la doctoratele românești, elvețienii și-au mai păstrat respectul față de cei care se recomandă cu PhD la ei, adăugând că provin di spațiul mioritic.


(11 iulie 2022) 

Friday, March 20, 2020

O penibilă din așa-zisa industrie a ospitalității

Acum, în dimineața de 20 martie 2020 pe la ora 8,30 pe Antena 3 o tipă de la malul mării, când se vorbea că turismul este în colaps, zicea ca:
- oamenii să nu aibă posibilitatea să-și retragă banii,
- statul să ofere vouchere în contul banilor plătiți operatorilor privați,
- oamenii să aibă posibilitatea să-și decaleze vacanțele.
este exact optica de hoți pe care mulți operatori au practicat-o atunci când au mărit prețurile serviciilor exact c valoarea tichetelor de vacanță, pentru a nu face nimic, dar pentru a-și umple buzunarele prin nemuncă.
În mod normal, tipa de la malul mării trebuia:
- să spună oamenilor că dacă vor, li se returnează banii fără reținerea de comisioane,
- să fie solidară cu clienții aflați în autoizolare,
- să se bazeze pe sprijinul statului nu pe jecmănirea clienților și a statului,
- să transmită un mesaj de încurajeare pentru toată lumea.
Ea a ales să spună ceea ce este obișnuită să spună, căci vorbele reflectau mentalitatea ei de lucrător într-un domeniu unde pe primul plan este profitul nemuncit și în niciun caz respectul pentru client, care în mentalitatea ei nu este oaspete, ci servitorul care plătește pentru nimic, pentru non-calitate. Să-mi amintesc de câte restaurante s-au închis sau au fost amendate pe litoral anul trecut pentru că aveau alimente alterate?


(20 martie 2020)

Saturday, October 5, 2019

Un eșec prognozat demult: voucherele de vacanță

Voucherele de vacanță acordate celor 1,2 milioane de bugetari au fost considerate baloane de oxigen pentru turismul românesc, crezându-se în mod idilic, nerealist și bizar că:
- turismul se va dezvolta,
- va exista un efort de creștere a calității în turism,
- bugetarii vor fi și ei mulțumiți cumva,
- va exista un start bun pentru mediul privat.
Realitatea a fost cu totul alta, căci în loc să se producă acel salt calitativ așteptat de toată lumea, au crescut prețurile la serviciile oferite turiștilor, comportamentul mediului privat fiind de cu totul altă natură decât cel prognozat de cei care s-au gândit la voucherele de vacanță.
În opinia mea, voucherele de vacanță s-au dovedit un eșec întrucât nu a fost creată o bază reală de stimulare și de cointeresare a celor din turism, ci a însemnat o direcționare unilaterală și mai ales obligatorie, a unor resurse, în detrimentul adevăraților beneficiari care erau de fapt bugetarii, deveniți obligatoriu turiști. 
Dacă erau create condiționalități care să-i facă pe prestatorii de servicii de turism să se lupte cumva pentru a intra în posesia voucherelor de vacanță, treaba ar fi stat cu totul altfel.
Experiența nefastă a reducerii TVA-ului la alimente și la servicii, care nu a însemnat niciodată reducerea prețurilor la raft, ci îmbogățirea comercianților, ba mai mult, însoțită de scăderea calității produselor, ar fi trebuit să dea de gândit celor care au venit cu voucherele de vacanță, în ideea de a impune opțiuni, dând bugetarilor posesori de vouchere de vacanță posibilitatea de aopta, de a-și spune cuvântul în legătură cu nivelul de calitate și mai ales cu corelația calitate-cost pentru pachetul oferit de prestatorii de servicii.
N-ar fi stricat câtuși de puțin dacă voucherele nu s-ar fi numit doar vouchere de vacanță, ci s-ar fi creat posibilitatea ca beneficiaul unui voucher fie să meargă în concediu, fie să cumpere mobilă, fie să cumpere un electrocasnic. Tot în aceeași linie, dacă voucherele ar fi fost acceptate de bănci cu posibilitatea de a forma un fond definit cu niște restricții de retragere a banilor, parcă i-ar fi pus pe cei din turism să fie un pic mai responsabili în deciziile lor.
Era un fel de concurență și cu siguranță toți ar fi căutat să facă oferte atractive, nu să se comporte cu nesimțirea și aroganța de care au dat dovadă unii prestatori de servicii din turism în raport cu bieții oameni care în loc de vacanțe au avut parte de câte un calvar nemeritat.
Concluzia: trebuie oferite opțiuni, ca bugetarii să se simtă puternici, iar beneficiarii de vouchere să le merite prin ceea ce fac și nu să le considere un dat.



(05 octombrie 2019)

Sunday, May 6, 2018

15 cauze din care turismul la bulgari merge

O analiză ceva mai atentă privind turismul la bulgari ne arată că reclama aceea tâmpită făcută la noi privind DA și NU care la ei este invers ca mișcare din cap, nu a avut niciun efect. Nici anunțurile la fel de tâmpite că se fură mașinile în Bulgaria, i-au lăsat pe mulți turiști pe vechile poziții, adică să viziteze Bulgaria. Stând de vorbă cu multe persoane care au vizitat această țară, am găsot explicații rezonabile care motivează succesul turismului în țara vecină. Iată câteva concluzii:
01. Camerele cunt curate, lenjeria este albă și obiectele sanitare sunt dezinfectate.
02. Internetul nu ridică nicio problemă nici ca viteză și nici ca arie și conexiune. 
03. Programele Tv sunt numeroase, inclusiv în limba română.
04. Problema parcării este rezolvată corespunzător și la prețuri bune.
05. Politețea este generalizată și nu costă bani de niciun fel.
06. Artizanatul este bine reprezentat prin produse tradiționale locale.
07. Lumea se înțelege cu străinii prin limba engleză dar și prin germană.
08. În restaurante menuul este și în engleză, dar uneori e și în română,
09. Carnea este făcută pe grătar cu cărbune și nu pe plită în fals.
10. Produsele sunt într-o mare diversitate și arată bine.
11. Legumele în salate sunt foarte proaspete și bine spălate.
12. Servirea este rapidă, profesională și sunt respectate proceduri.
13. Porțiile sunt mari, nefiind necesar un microscop pentru identificare.
14. Personalul nu așteaptă ciubuc și se dă restul corect pe bon.
15. Patronul muncește cot la cot cu salariații care se știu supravegheați.
Este vorba de o abordare globală nebazată pe văicăreli cum că alții sunt de vină  și nic i pe acțiuni care să te facă s-o iei la fugă. Îmi aduc aminte la un restaurant de pe litoralul nostru era un automat de cafea. Trebuiau dați 5 lei pentru a primi de la recepție un jeton cu care se obținea un fel de pipi care la oricare automat costa un leu. Deci era hoție pe față. Tot la hotelul acela s-a dat drumul la apă la ora 14, deși în tot hotelul era numai grupul nostru, nefiind necesară nicio altă pregătire. La un alt restaurant venea mâncarea de undeva și se servea cina ca la cantină, deși avea 4 stele. Nu mai dau și alte exemple că mă supăr.

(06 mai 2018)

7 păcate ale turismului românesc

Și anul acesta este tot un an ratat pentru turismul românesc, lucru care se vede din numărul turiștilor care se găsesc în stațiunile de la munte, dar și în cele de pe litoral. 
Păcatul nr. 1: infrastructura deficitară care izolează practic stațiunile turistice, mai ales a celor de pe Valea Prahovei, dar și a celorlalte, căci a face triplul duratei normale pe o distanță similară, taie elanul oricărei persoane de a se deplasa pentru a petrece concediul sau o minivacanță într-o zonă pitorească. În plus, drumurile chiar și așa cum sunt de aglomerate, au o calitate îndoielnică, necesitând cheltuieli mari de mentenanță ale autoturismului după o aventură de 2.000 km prin spațiul mioritic.
Păcatul nr. 2: prețurile ridicate pentru cazare și masă, comparabile cu cele din Austria, dacă ne referim la standarde similare. O analiză pe preț identifică drept cauză dorința de a avea un profit nepermis de mare în raport cu efortul depus.
Păcatul nr. 3: lipsa de educație a personalului, care văzând dorința de îmbogățire a patronilor, practică și el la o altă scară, exact aceleași procedee, dar pe față. Așa se explică micșorarea porțiilor, servirea cu întârzâiere și înlocuirea ingredientelor, dar și umflarea costurilor din calcule direct, cu adunări în favoarea ospătarului, cu neacordarea bonului fiscal și alte furăciuni.
Păcatul nr. 4: calitatea slabă a serviciilor, concretizată prin vase nespălate, lipsa gelului și șamponului, neefectuarea curățeniei în camere, lenjerii jegoase, refolosite în mod nesimțit, întreruperea furnizării apei calde. Camerele au mobilier vechi care scârțîie, băile au vasele murdare, care curg, nereparate, nu au scurgere, mentenanța nefiind un punct forte.
Păcatul nr. 5: Mirosurile, praful și gunoaiele din stațiuni au caracterul de a descurajea chiar și pe temerari. Stațiunile dau senzația de locuri moarte, în care nu există viață. Pereții sunt scorojiți, copacii sunt lăsați în paragină, lacurile sunt pline de gunoaie și de ierburi din cauza netoaletării. Chiar și în camere de 4 stele în baie mirosul de nespălat este persistent.
Păcatul nr. 6: lipsa parcărilor face ca locurile mai căutate să fie inaccesibile. Chiar dacă există zone de interes, între cei ce leadministrează și administrația locală există contradicții insurmontabile, ceea ce izolează acele obiective și le fac accesibile numai celor care sunt foarte perseverenți. Lipsa indicatoarelor de informare, absența personalului voluntar de ghidare, adaugă alte inconveniente greu de trecut pentru cei ce-și propun să facă un turism cât de cât civilizat.
Păcatul nr. 7: absența corelației dintre calitate și preț este evidentă pentru oricine, căci un mic dejun la 4 stele unde se servește salam de cea mai proastă calitate, brânză lâncedă,  margarină în loc de unt și o apă colorată pe post de cafea, chiar îl face pe turist s-o ia la goană. Am văzut un loc din Deltă unde un borș de pește cu apă de Dunăre a costat 50 lei, în timp ce în Bucureși niciodată nu a depășit 13 lei cu pâinea și ardeiul de ustură.
Toată lumea invocă neimplicarea statului. O fi și acesta un motiv din care turismul este jalnic, numai că atunci când statul se implică, turismul se cheamă turism de stat și statul bagă banul și tot statul încasează și profitul. Lentoarea procesului de privatizare, accesarea unor leșinați financiar la resursele turismului comunist în scopul revalorificării imediate, neprofesionalismul unor așa-ziși patroni, toate puse cap la cap a dus la situația de azi, pe care o văd fără ieșire în afara unui proces de naționalizare urmat rapid de o reprivatizare corectă, adevărată și profesională, nu pârâtă.




(06 mai 2018)

Thursday, May 18, 2017

Comunismul și turismul proletarian

Am mai spus și o să repet la nesfârșit: comunismul a avut nasoliile lui ca sistem. Numai dacă acestea sunt descrise și tot va rezulta cât de mizerabil a fost acest mod de producție și ce orori a generat ca sistem politic. Nu trebuie în niciun caz deformat nimic doar din dorința de a acoperi micimile, neâmăplinirile și limitele noastre. Nu trebuie să ne scuzăm că noi nu am reușit ăn viață din cauza comunismului. Nu trebuie să punem în cârca altora ceea ce noi nu am fost în stare.
În timpul comunismului, turismul pentru cetățeanul de rând era:
- accesibil;
- modest;
- ieftin;
- nediferențiat;
- sindicalizat;
- sărăcăcios;
- generalizat;
- cât de cât.
Numai că turistul român, trebuia să suporte sau mai corect să îndure umilințe atunci când era dat afară din camerele de hotel pentru a fi primiți turiștii din Occident care aduceau valută statului comunist. Existau și unele situații pentru nomenklaturiști în care prețurile erau simbolice, ofertele erau foarte generoase și facilitățile incomparabile în raport cu ce era rezervat pentru vulg. Ceea ce regretă poporul acum este legat de faptul că acum chiar dacă sunt locuri și se merge oriunde, lipsesc banii pentru cei mai mulți dintre noi.
Soluțiile date în turismul de atunci reflectă nivelul performanței celor care luau deciziile. A scoate pe români din camere pentru a face loc la turiști germani, suedezi sau francezi doar că aceia aveau valută era o improvizație de doi bani, născocită din plăcerea de a-i umili pe oameni, exact așa cum era plăcerea fiecăruia dintre noi de a face șicane celor din jur, ca sport național. Să fim siguri că dacă existau oameni cu creier, așa ceva nu s-ar fi întâmplat, că nu s-ar fi făcut încurcături și nu s-ar fi improvizat la greu cum se făcea în turism, de exemplu. Comunismul era făcut de oameni, de unii mai buni, de alții mai prost, dar toate se compuneau așa cum se compun forțele, unele trag înainte, altele trag înapoi, dar există o rezultantă. În cazul comunismului românesc, rezultanta era ceva atât de bizar și aleatoriu, că nimeni nu mai înțelegea nimic, pentru că nici atunci, ca și acum, românul nu lucrează cu proceduri. În turism, cu atât mai mult trebuia lucrat cu proceduri. Nu s-a lucrat. Nu se lucrează. Nu se va lucra. de aceea turismul a fost, este și va fi proletarian, sub orice critică.
Comunismul și turismul proletarian reprezintă o latură a unui comunism haotic, exact așa cum este acel Dorel de care râdem acum cu o durere oarecare în noi. Atunci toți plecau 10-12 zile undeva. Acum pleacă numai cei cu bani mulți. racilele turismului comunist au stat în atitudinea mediocră a unor largi colectivități, exact cum a fost cu procesul de privatizare și cu așteptarea nesfârșită ca totul să se distrugă, căci dacă nu avem noi acces la cașcaval, nici alții să nu aibă. Este atitudinea pură a oamenilor limitați și de neluat în seamă pentru a trece timpul pur și simplu.

(18 mai 2017)

Friday, November 25, 2016

Vânzarea sărăciei

Acum la modă este turisml în cele mai sărace zone ale Europei unde:
- closetul este la peste 50 m în fundul curții;
- casele stau să cadă;
- ulițele sunt înecate în mocirlă;
- oaenii sunt hămesiți de foame;
- copiii umblă în zdrențe;
- analfabetismul este cronic;
- singurul business este cârciuma;
- oamenii nu știu în ce șară trăuesc.
Deja sunt companii care sunt interesate să facă astfel de excursii. Se plătesc sejururi de 5 stele. Turiștii sunt cazați în hoteluri de lux, sunt urcați în autocare și după cel mult două ore de mers, coboară sunt încălțați cu cizme de unică folosință, sunt plimbați pe ulițele uitate de lume și văd și ei ce înseamnă sărăcia lucie, ce înseamnă politici sociale păguboase și mai ales ce înseamnă statul pe loc în fața istoriei. După trei ore de văzut pe real ce înseamnă mizerie, subdezvoltare și ignoranță, își descalță cizmele și își dezbracă salopetele, se dau cu dezinfectante, urcă în autocar. Merg din nou la luxul exorbitant de 5 stele. Și mâine este o altă zi. Și mâine va fi vizitat un alt sat. Turismul acesta este de risc egal cu un safari din toate motivele din lume. 
Mă gândesc la cântecul lui Vali Sterian:
Doamne, vino Doamne, 
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.
Un scenariu al absurdului ar însemna chiar atitudinea oficialilor dacă acest turism rămâne o afacere foarte rentabilă. Probabil se va proceda ca la satele preistorice cu actori plătiți care să joace scenele de groază de azi cu oameni desculți, triști și fără speranță. Cu siguranță se va pierde din autenticitate și costurile vor fi altele. În final totul se va echilibra și optimul lui Pareto va fi biruitor și în acest tip de turism al secolului al XXI-lea.
(25 noiembrie 2016)

Tuesday, November 1, 2016

Și ironici și stupizi

Urmărind o emisiune la o televiziune oarecare, am văzut ceva despre o deplasare a unor turiști români în Țara Sfântă, iar acolo era și patronul firmei organizatoare, un fost absolvent de informatică economică de demult despre care se zice ca avusese în mâini stenograma ultimei ședințe CPEx, când unul pupase dreapta dicatorului. Întreaga prezentare era sub forma unei abordări din care oamenii locului:
  • scot bani din piatră seacă;
  • falsifică unele lucruri de dragul comerțului;
  • au soluții facile;
  • sunt evident chițiți pe bani.
Eu știam că turismul este făcut pentru a scoate bani din frumusețile locurilor, din vestigii, din tradiții, adică din tot ce înseamnă atracție turistică. A lua în ușoară ironie pe unii care știu să facă lucruri foarte bine, este apanajul celor care sunt cu siguranță peste ei, în niciun caz pentru unii care, vai steaua lor se târăsc în mocirlă și nu sunt în stare de lucruri prea importante. Voi fi foarte încântat dacă mi se va răspund afirmativ la niște întrebări precum:
  • oficialii europeni nu au vizitat în octombrie curent cascada de la Bigăr că era un drum asfaltat acolo și cei ce ajung găsesc acolo ceva amenajat în afara chioșcului care cere taxă și nu oferă nimic?
  • cum se face că dacă vreau să vizitez casa părintească a lui Ion Creangă din Humulești sau casa lui Lucian Blaga din Lancrăm nu reușesc?
  • oare de ce drumul până la casa lui Stan Ioan Pătraș din Săpânța este numai gropi și localnicii au invadat punctul turistic până în buza lui cu viloaie, iar peste drum sunt chișcuri numai cu porcărele de vânzare? 
  • are cineva să-mi zică detaliile pe care mi le oferă Centrul de promovare turistică de la comuna Geaca sau de la comuna Șilindia formată doar din câteva case?
  • există o explicație a mizeriei de pe plajele litoralului românesc populate de coji de pepene, coceni de porumb fiert, muște și zgomote asurzitoare ale unor muzici deloc ambientale?
  • crede cineva că așa cum arată ceea ce este construit la Cota 2000 dar și la Cota 1400 arată așa de bine încât vine lumea buluc să vada pereții scorojiți, întuneric și improvizații?
  • prețurile de Austria de la pensiuni unde aerul stațiunii pute a fum și a miros de balegă și aici am numit Cheia au darul de a-l face pe turis să revină?
  • terenurile de fotbal în pantă, pârtiile nefinalizate, dar și clădirile gigantice din Poiană sunt altceva decât puncte ciudate și nu de interes?
Mă rezum doar la acestea, fără să amintesc nimic despre alimentația publică din Sinaia unde jaf este un cuvânt de alint și concluzionez că cei ce fac emisiuni de turism pentru ai descrie pe alții nepotrivit, sunt și ironici și stupizi. reclama aceea cu ăia care vor să ajungă pe litoralul bulgăresc și se leagă de inversiunea de la DA și NU cu datul din cap la slavii de la sud de Dunăre este o altă mostră de prostie crasă în a arăta cât de buni sunt unii și cât de răi sunt alții când de fapt lucrurile stau pe dos, la niciun km de autostradă inaugurat în spațiul mioritic în anul 2016. O, și ce mai face, bre, autostrada plutitoare Sibiu-Orăștie? Înoată?


(01 noiembrie 2016)

Friday, March 18, 2016

Privatizări eșuate

S-au făcut privatizări în condiții de corupție generalizată, toate fiind absolut eșaute. Se vede de la o poștă în orașul turistic Sinaia, unde la cota 1400, la cota 2000 lucrurile stau prost rău de tot.
Clădirile sunt jalnice, jupuite și multe dintre spații sunt neutilizate.
În loc să fie un loc al bucuriei, al luminii, al bunei dispoziții, psațiile privatizate arată mai mult a cavouri. Sun treci, întunecoase și fără viață.
Ceea ce ar fi trebuit să fie privatizări de succes, iată sunt niște palide imagini dezolante, care arată lipsa puterii financiare, indiferența și mai ales management afectat de carențe impardonabile.
Nu știu dacă un bar trebuie să fie sărac, fără ceva interesant, fără specific al locului, ci cu aceleași beri, aceleași dulapuri fruigorifice și cu aceleași banale automate de făcut o cafea jenant de slabă, din prafuri la preț nesimțit.
Dacă cineva ar avea interes să citească tot ceea ce este inscris în contractele de privatizare, ar avea surpriza că nici 1% nu este respectat. Tot pe ce s-a pus mana este văzut ca vaca bună de muls și nimic altceva.
Au rîmas metehnele bolșevice ale celor gata-gata să te păcălească. Îmi aduc aminte cu jenă de cum o casieriță bolmojea ceva și ănvârtea niște tichete pentru mers la cota 2000, încât am crezut ca lucrurile nu sunt în regulă. Am intuit și niște complicități. Voi pune aici biletele spre analiză detaliată celor care sunt interesați. Trebuie să le descarc de pe telefon.
Tot eșuate sunt și privatizările din centrul orașului Sinaia. Au apărut jocuri. Unde este librăria? Unde este magazinul parcă Sinaia numit? Acum i se zice nu știu cum Shoping dar unde sunt niște boxe ingsinifiante în timp ce tronează o sala de jocuri, simbol al coruptiei și nemuncii.
Parcă e o reclamă lumicoasă cu FLANCO, nimic mai mult.
Remarc că nu am văzut cerșetori în Sinaia.
Am înțeles că primăria a făcut niște tăblițe standard pentru informarea turiștilor și cine vrea, cumpără cu un preț ff mare și va fi văzut. Cine crede că e prea scump, pa și la gară.
În niciun manual de definirea a strategiilor de promovare nu există o astfel de abordari haiducești la drumul mare care sa-i sufoce pe întreprinzătorii privati.
Oricum, ca peste tot, privatizările din Sinaia care ar fi trebuit să aducă bunăstare și prosperitate, din motive clare și la obiect, iată, s-au dovedit a fi erori cu majuscule. O reetatizare n-ar strica, pentru a pune lucrurile pe făgașul lor normal.
Turism înseamnă deschidere.
Turism înseamnă calitate.
Turism înseamnă respect pentru consumator.
Turism înseamnă management orientat spre satisfacerea cerintelor turistului.
Turism înseamnă idei novatoare.
Turism înseamnă promovarea obiectivelor celebre.
Turism înseamnă informarea turistului.
Turism înseamnă muncă, muncă și iar muncă.
Turism înseamnă acțiuni inteligente.
Turism înseamnă eliminarea mediocrității.
Turism înseamnă tot ce e legat de dezvoltarea unor localități binecuvântate de Cel de Sus!

(18 martie 2016)

Turism de nota 2(doi)

Lipsa unei strategii anționale în domeniul turismului își pune amptenta în mod foarte nasol aspra imaginii pe care omul de rând o are asupra aceea ce a mai ramas dintre frumusețile patriei noastre numită și fascinanta și eterna Românie după cum era un album care a scandalizat un popor, ca prim act de corupție dovedit.
Lipsa acestei stragegii se reflectă prin nenumăratele aspecte absolut neplăcute, devastatoare și mai ales scandaloase pe acre turistul le întâlnește
 la tot pasul.
Un oraș turistic unde nu este iluminat public
adecvat, unde vitrinele amintesc de un
 Ev Mediu întârzâiat, unde nu este lume la
 promenadă, arată că așa-zișii edili sunt
 mai degrabă corupți decât preocupați de
 urbea pe acre o păstoresc.
Nenumăratele sensuri giratorii și acolo unde
 sunt necesare, dar mai ales acolo unde nu
 se justifică este semnul corupției.
Grilajele ca de morminte de cimitir, care nu
 au nimic cu opere de artă urbane, dovedesc
 lăcomia tuturor părților, edili, producători
dar mai ales intermediari.
Faptul că nu există un magazin cu branduri dar există un lanț de localuri unde lumea practică jocyru la tot felul de automate, vine să puncteze situația jalnică în care se află o stațiune montană, care altcândva era înfloritoare.
Un oraș turistic există prin obiectivele sale de renume. Faptul că un monument de excepție NU este semnalizat în niciun fel arată că toți cei care ar trebui să se ocupe de a promova frumusețile și monumentele sunt atât de imbecili încât dacă nu pică nimic în buzunarele lor fără fund, nu văd nimic și nu sunt interesați de ce se întâmplă cu zona de unde sug în nesimțire bani, bani și iar bani.
Deci, pentru toate aventurile pe acre le-am trăit legate de a ajunge la un castel, de a parca o mașină, de a plăti bilete de intrare, de a mă orienta cât de cât și a mă bucura de ceea ce ar fi trebuit să mi se ofere, nota le care o dau la toți este 2(doi) cu indulgență.
Am auzit ca un primar al unui oraș de munte, stațiune este reținut la beciul domnesc. Nu-l mai urmează numeni?

(18 martie 2016)