Proverbe contradictorii

Se zice că mielul blând suge la două oi. Și noi vedem în ziua de azi un astfel de miel, care suge cu succes la două oi. Dar mai avem proverbul că nou născutul cu mai multe moașe, rămâne cu buricul netăiat. Vedem în ziua de azi un astfel de nou născut cu mai multe moașe, care stă cu buricul netăiat, dar care încearcă să vadă cum fiecare moașă se implică în a-i tăia buricul. Numai că în viață lucrurile stau altfel. Nimeni nu-ți face treaba și nu-și asumă niciun risc în locul tău, iar forțarea lucrurilor, așa cum am văzut eu ieri, nu rezolvă problemele, atunci când elevului i-au fost indicate problemele de rezolvat, el a înțeles despre ce este vorba, dar mai vrea nici el nu știe ce.


(27 aprilie 2025)

Proverbe direct aplicabile

Sunt proverbe direct aplicabile și unul dintre ele este acela că nu poți ține doi pepeni într-o mână. Traducerea respectivului proverb pentru tot felul de situații revine la faptul că:
- dacă faci două facultăți și au două profesii, nu le vei practica simultan,
- dacă faci două doctorate în domenii diferite, nu le folosești la maximum simultan,
- dacă ai doi prieteni care se dușmănesc, nu-i vei invita la masă simultan.

Un alt proverb zice că mielul blând suge la două oi. Nu întâmplător este folosit cuvântul oaie, căci tot în popor se zice că X este prost ca o oaie, ceea ce înseamnă că oaia nu ia în considerare toate detaliile. 

Traducerea acestui proverb pentru tot felul de situații revine la faptul că:

- un copil primește bani de buzunar și de la mama și de la tata,

- un specialist ocupă mai multe funcții simultan, dacă este foarte bun,

- un bărbat iscusit are și nevastă și amantă, atât timp cât nu se știu între ele.

Proverbul nu se poate si cu sula-n c-r si cu sufletu-n rai, arată că sunt oameni care doresc să păcălească pe toată lumea, promițând tot felul de avantaje, dar faptul că nu fac dovada existenței resurselor, pierd totul. Este problemă de credibilitate și de opțiuni.

Proverbul cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul este de mare actualitate în diplomație, căci lumea în ziua de azi este grupată în blocuri și cine crede că are talentul de a deschide toate ușile cancelariilor, deja aleargă nu după doi iepuri, ci după nenumărați iepuri și se dovedește a nu prinde chiar niciunul.



(10 martie 2025)

A sosit vremea plătitului de polițe

Anul 2024 este anul plătitului de polițe.
Cetățenii plătesc polițe politicienilor la urna de vot.
Politicienii își plătesc polițe între ei atunci când participă la confruntări în campania electorală.
Anul 2024 este anul în care fiecare persoană caută să identifice exact ceea ce este cel mai rău în cel de lângă el, pentru că a-l prezenta în cea mai sumbră lumină pe adversarul din. față este, crede persoana respectivă, calea de a ieși ea în evidență ca fiind cu mult mai bună. Este doar un punct de vedere, căci realitatea este un pic alta, mai ales că noi avem niște proverbe extraordinar de grozave, precum:
- râde ciob de oală spartă,
- spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să spun cine ești,

- ulciorul nu merge de multe ori la apă,

- dă-i românului mintea de pe urmă,
- mai bine și-ar vedea bârna din ochiul lui, decât paiul din ochiul altuia.

Spectacolul este total, căci luați de val, politicienii uită cine sunt și ca să se dea rotunzi, fac greșeli în cascadă, prin dezvoltarea de fracturi de logică, vecine cu ridicolul. Numai așa vedem că împăratul este gol și intrăm în cea mai mare derută care ne demobilizează, căci este greu să alegi grâul de neghină, când neghina a năpădit lanul de grâu.


(21 septembrie 2024)

Azi joacă ursul la mine, mâine joacă ursul la tine

Acesta este un proverb pe care nimeni dintre noi n-ar trebui să-l uite sau să-l nesocotească. Eu am acum aproape 77 de ani și la etatea mea, am văzut nenumărate situații în care acest proverb și-a adeverit valabilitatea.

Aveam niște vecini care comentau întotdeauna nefavorabil atunci când cunoscuți de-ai lor aveau probleme în căsnicie. Erau tare răutăcioși acești vecini și niciodată nu mi-am închipuit că cineva le va zice ceva. Când o vecină de-a lor a avut un scandal cu fiul lor și vecinii se uitau peste gard și râdeau în hohote, vecina necăjită i-a zis:

- Mițico, să nu uiți niciodată, că azi ursul joacă la mine, dar cândva ursul va juca și la tine...

Au trecut anii și vecina a trăit clipe groaznice, căci și-a bătut nora care era în luna a noua și scandalul a luat proporții teribile. Atunci mi-am adus aminte de vorbele acelei vecine. Ursul venise și la poarta celei care se hlizea de răul altcuiva.

Pe la Revoluție am auzit că un fost ministru ceaușist a fost adus în zeghe de la Timișoara la București cu bou-vagon și omul era siderat de condițiile înfiorătoare în care se petrecea acel transfer. La mirarea sa nemărginită a primit răspunsul potrivit, căci ursul deja venise la poarta sa.

Și în noaptea de 23 mai 2024 spre 24 mai 2024, la DNA s-a produs efectul vechiului proverb, căci ursul care jucase la nenumărați împricinați, acum juca exact la cei care pregătiseră și exersaseră terenul ani în șir ca ursul să joace altora, aveau la poartă ursul care juca pentru ei, fără să se aștepte ca vreodată să trăiască acele clipe.




(24 mai 2024)

Minunea de trei zile

Se zice că în România nicio minune nu durează mai mult de trei zile. Așa și este, căci lucrurile se văd cu ochiul liber în vremurile de pandemie.
Este obligatorie purtarea măștii. N-a durat mai mult de 3 zile și au apărut unii care n-o poartă.
Este obligatoriu să existe dezifectanți pe mesele de la restaurante. Au fost trei zile. Acum lipsesc.
Este obligatoriu să se ia temperatura la intrarea în supermarket. A fost. Acum nu se mai măsoară.
Este obligatorie purtarea măștii în autobuz. După trei zile prea mulți n-o mai poartă.
Era bine ca lumea să se vaccineze. După ce s-a anunțat că am învins pandemia, ritmul s-a prăbușit.

(10 noiembrie 2021)

Jumătățile de măsură la români

Deși avem noi vorba aceea cu ruptul pisicii în două care echivalează cu separarea binelui de rău și cu alegerea fermă ori a binelui ori a răului, în viața de toate zilele operăm cu jumătăți de măsură.

Nu a greșit cu nimic regele HAGI când a zis să fie bine ca să nu fie rău, adică exavt acea formulă care a dat chintesența lucrului cu jumătăți de măsură.

Să deschidem constituția, căreia i se zice cartea de căpătâi. Vom găsi acolo formulări care se zice că sunt echilibrate, adică sunt să fie bine ca să nu fie rău. În textul acesteia cuvântul poate apare de 69 de ori, cuvântul pot apare de 48 de ori, cuvântul putea apare de 4 ori, știut fiind faptul că verbul a putea introduce incertitudine, indecizie, arbitrarul, dacă nu chiar teamă, acolo unde este folosit. Tot în această carte cuvântul onoare nu există, ceea ce arată că unde onoare nu e, nimic nu e. Apariția sintagmei nu pot de 15 arată că este mai important ce nu este permis, decât ce este permis. Negația nu apare de 82 de ori ceea ce este alarmant.

Dacă citm legile emanate de parlament, vom avea surpriza să vedem că sunt:

- stufoase,

- ambigue,

- interpretabile,

- neclare,

- inconsistente,

ceea ce face ca de multe ori să se obțină soluții extrem de diferite pentru cauze similare sau chiar pentru o aceeași cauză la instanțe diferite.

Jumătățile de măsură sunt făcute în așa fel încât să nu supere pe nimeni. De aceea, lipsa de fermitate a dus la situația în care nu se construiesc autostrăzi, nu se construiesc spitale, căci jumătățile de măsură duc la justificări, nu la acțiuni concrete, căci noi avem vorma numai cine nu muncește, nu greșește, fapt care este de luat în considerare jumătatea plină a paharului, în care se vede ceva, dar lipsa de decizie fermă face să lipsească cealaltă jumătate, care și ea tot plină ar trebui să fie.

(19 martie 2021) 

Înclinația spre violență

Se observă că violența este dominantă la toate vârstele. Elevii se bat între ei, maturii se bat între ei, maturii îi bat pe elevi, elevii îi bat pe amturi. Este o bătaie generalizată.
Nu este decât o chestiune de natură, de o genă a violenței și nu este o chestiune de educație. Voi demonstra aceasta afirmație bazându-mă pe fapte concrete:
- fenomenul reeducării de la Pitești a însemnat printre nenumărate umilințe și multă bătaie;
- închisorile comuniste presupuneau multă bătaie;
- inginerul disident  Ursu a fost omorât în bătaie;
- nenumărate educatoare îi bat pe bieții copilași în grădinițe fiind chiar filmete;
- învățătoare în școli s-au dovedit a fi violente;
- în trafic există nenumărați driveri care au la ei bâte de basseball și caftesc cu ele;
- oriunde sunt colectivități cu femei sau cu bărbați, indiferent de context apar acte de violență.
Anumite situații trebuie tratate și din punct de vedere statistic. În acest sens trebuie:
- contorizate condamnarile care au la baza acte de violență;
- plângerite la poliție pentru violență domestică:
- internările în spitale pentru a fi tratate consecințe ale vilențelor:
- discutat cu elevii, cu pușcăriașii, cu copiii, cu soțiile pentru a vedea dimensiunea reală a
  fenomenului.
Există expresii precum:

• vezi, dacă-ți dau o palmă...
• vezi dacă-ți dau doi pumni...
• vezi că-ți traznesc două labe..
• vezi stele verzi dacă-ți dau o carabă...
• te pupă mă-ta rece dacă-ți lovesc vreo două...
• de adună cu fărașul dăcă intri pe mâna mea..

Zicerea: bătaia e ruptă din rai a alimentat nenumărate generații la orientarea spre educație prin bătaie.
Zicerea: unde dă mama, crește, a determinat o atitudine de supremație prin bătaie ca axct binefăcător în dezvoltarea tinerilor.
Acum, mai mult ca oricând trebuie demontate teoriile conform cărora bătaia are la bază ceva de natură genetică. În niciun cazștiința viitorului nu va aduce în prim plan vreo descoperire a unei gene care să fie asociată cu bătaia și a unei categorii de componente care să fie asociate cu violența. Chiar dacă din când în când mai se vine cu cheatia aceea cu cercetătorii britanici care fac descoperiri de corelații dintre lucruri  considerate trîznite, am certitudinea că nici la acel nivel al cercetării științifice nimeni nu va îndrăzni să conchidă ca bătaia are un suport material fie în ADN fie în sistemul genetic, arătând cu degetul spre co componentă de natură materială din corpul uman.
Înclinația spre violență este caracteristica speciei umane și nu numai. Ritualurile de împerechere sunt precedate de lupte pentru supremație între masculi. Violența este oriunde există o formă de viață. Specia umană se deosebește de celelalte forme de viață că se exprimă violent folosind:
- ciomagul;
- biciul;
- funia umedă;
- săculeții cu nisip umed;
- bombeul de la gheato sau de la cizmă;
- parul;
- cablul;
- bulanul;
- lațul;
- uluca;
- catalogul;
- cureaua.
Sunt sigur că orice copil care a suferit teribil pedepse de cele mai multe ori nemeritate sau disproporționate în raport cu greșeala comisă, nu uită prin ceea ce a trecut și se poziționează nuanțat fătă de călăul său.
Era un clip care arăta o femeie de la țară care s-a dus la cimitir, a înlăturat frunzele uscate de pe cripta unde odihnea răposatul ei soț și dintr-o dată s-a apucat să joace o sârbă drăcească acolo pe placa de beton a mormântului. Atitudinea preventivă este dată de epitaful:
Călător, porește-ți pasul
Și privește-acest mormânt,
Că ceea ce sunt eu aztăzi,
Ve fi și tu în curând.
Oricine trebuie să nu vadă în violență mijlocul de a rezolva ceva. Legile sunt prea blânde, mai ales în cazul celor care sunt fără apărare. Maltratarea  unui sugar trebuie să fie judecată în regim de urgență și prin reitroducerea temniței grele sau a muncilor la ocnă sau la carierele de piatră, ar fi descurajate astfel de abordări primitive. Lucrurile trebuie simplificate și în cazul educatoarelor, a învățătoarelor și a celorlalte categorii de dascăli, care automat ar trebui scoși din învățământ și trimiși la săpat șanțuri pentru toată viața. Acum există sisteme informatice performante și urma nimănui nu se mai pierde niciodată. Înăsprirea atitudinii societății față de actele de violență va determina cu siguranță o cu totul altă atitudine a oamenilor față de copii, fată de neveste și față de ceilalți concetățeni din jurul lor. O Europă dezvoltată trebuie să aibă întreaga gamă de mijloace care să-i permită să soluționeze toate problemele rapid și mai ales eficient. Trebuie din școală să se știe că există o grilă bine definită și fiecare știe care este pedeapsa pentru fapta săvârșită doar citind acea grilă. Așa cu există codurile de atenționare pentru furtună și pentru ninsoare, tot așa trebuie simplificate lucrurile și limea se va civiliza instantaneu.
În concluzie, tot ce se întâmplă în jurul nostru arată că nu se mai vorbește în niciun caz despre blândeșe și de înțelegere sau de bunătate, ci de stress, de agresivitate și de violență. Faptul că jurnalele tv arată accidente, violuri, bătăi și multe alte forme de agresivitate, este deja instaurată o cultură a răului, a noncivilizației și a violenței fizice.
Aștept măsuri luate în cunoștință de cauză pentru a se face marea schimbare și numai o generație în care violența ca formă de manifestare dispare și atitudinea calmă, răbdătoare și mai ales superioară a înțelegerii și depășirii situațiilor conflictiale folosind argumente raționale, va face trecerea spre un alt stadiu al evoluției speciei umane. Altfel, totul este apa de ploaie.

(26 martie 2016)