Te învăț cum să eviți folosirea lui NU când vorbești!

Folosirea negației NU lasă o impresie atât de proastă încât cel ce-o folosește se descalifică și pierde interesul interlocutorului. De regulă, folosesc negația NU cei obișnuiți:
- să critice,
- să jignească,
- să poruncească,
- să fie aroganți,
- să se certe,
- să reproșeze.
Dacă vrei să nu te ajut cu nimic, începe mata o frază cu cuvântul NU ca prim element al frazei și ți-ai atins obiectivul, dacă a primi refuzul meu este chiar răspunsul pe care-l așteptai. Eu am cea mai proastă părere despre cei ce folosesc negația NU pentru a se exprima în diferite situații. Eu am căutat să învăț să construiesc fraze cu care să exprim lucruri similare, dar fără a-l folosi pe NU.

În loc să-ți reproșez că nu mi-ai înapoiat banii pe care ți i-am împrumutat, cu fraza:

- Nu mi-ai înapoiat banii pe care ți i-am împrumutat săptămâna trecută...

Este cu mult mai bine să spunem:

- Te rog să-mi înapoiezi banii pe care ți i-am împrumutat săptămâna trecută.

În loc să spunem unui coleg:

- Nu ești deloc punctual...

Îi vom spune cu calm:

- Te rog, ca pe viitor să fii punctual.

În loc să ne răstim la un elev că nu face o anumită operație bine zicându-i:

- Nu vezi! Nu ții bine ciocanul în mână! Nu lovești cum trebuie cuiul!

Cu calm, vom lua un ciocan și un cui și-i vom spune:

- Te rog, să fii atent cum fac eu. Țin cuiul așa. Lovesc cu ciocanul așa. Acum fă și tu, să vedem dacă merge.

Utilizarea lui NU arată că avem toate defectele din lume. Suntem lipsiți de tact. Suntem nepricepuți, Nu avem respect față de nimeni și de nimic. Credem că suntem buricul pământului, dar în realitate suntem mediocri incurabili.

Este absolut necesar pentru a reuși în viață, să evităm folosirea lui NU și la sfârșitul fiecărei zile să ne analizăm, iar în zilele în care am evitat 100% folosirea lui NU să considerăm că pe câmpul de luptă al vieții am câștigat o bătălie. Să nu uităm că războiul cu noi înșine se câștigă dacă și numai dacă suntem învingători în toate bătăliile cu noi înșine.


(07 martie 2025)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Laura Codruța KOVESI

 Despre  Laura Codruța KOVESI am scris destul de mult.
Încă de acum mulți, chiar foarte mulți ani, o vedeam pe  Laura Codruța KOVESI candidată la prezidențialele din 2024.
 Laura Codruța KOVESI este o femeie de 49 de ani. În 2024 va fi de 51 de ani. Are rezultate, dar vrea de pe poziția de procuror european să vină nu acum, ci în 2029 când va avea 56 de ani pe cai și mai mari, cu șanse de peste 70% să devină președintă a României. Acum are șanse în 2024 de 55% și nu se riscă. Vrea să meargă la sigur. Trebuie să se ajungă și mai jos, ca ea,  Laura Codruța KOVESI, să fie concepută ca unică salvatoare a nației. În 2034 va avea 61 de ani. Ea nu se grăbește, dar mă grăbesc eu.
 Laura Codruța KOVESI m-a dezamăgit că ieri la oră de maximă audiență a spus în mai multe limbi că NU va candida la prezidențialele din 2024. Nu ea ratează șansa, ci eu ratez șansa și-mi vor mai trece niște ani, nu zic 10, căci am 75 de ani și aș fi lipsit de realism să-mi dau două mandate începând din 2024, mandate pe care le-aș rata în cazul în care vreun neisprăvit ajunge la Cotroceni.
Sunt dezamăgit, dar nu disperat, căci  Laura Codruța KOVESI are șanse să sew răzgândească. Știm că femeile au această caracteristică: sunt schimbătoare.
În plus, este prematur să spună că se gândește la a candida, căci mass-media ar toca-o mărunt și în loc să se gândească la ce are de făcut ca procuror european,  Laura Codruța KOVESI ar trebui să găsească tot felul de argumente care să demonteze tâmpeniile care s-ar vehicula în legătură cu ea, 100% minciuni și știri false, care i-ar ocupa timpul și ar face-o să-i scadă eficiența muncii în care e angrenată.

(14 iulie 2022)

Pe mine mă interesează...

dacă am o problemă de rezolvat, pe mine mă interesează numai cei care vin și-mi propun o problemă prin care soluționez problema. Niciodată nu i-am apreciat pe cei care vin și-mi spun cum nu se rezolvă problema, de ce nu se rezolvă problema, care sunt riscurile dacă încerc să rezolv problema. Nu mă interesează acești indivizi. În societate ei nici nu ar trebui luați în considerare. Văd că societatea în general și românii în special, îi apreciază pe cei care vin cu tot felul de argumente prin care nu rezolvă problema și-i marginalizează pe cei care oferă soluții de a rezolva problema. Este ușor să spui că o soluție nu este bună, să identifici cauze din care soluția nu este cea mai bună, fără a veni cu o soluție de a rezolva problema.
Să presupunem o problemă P.
Eu am o soluție A.
Accept dialog numai cu cel care are o altă soluție B și-mi demonstrează cu argumente că e mai bună.

Dacă vine cineva să-mi critice soluția fără să aibă și el o soluție mai bună, îl resping.

Există tot timpul chibiți care stau pe margine și strâmbă din nas. 

Mă gândesc la poezia Criticilor mei a lui Mihail EMINESCU:

E ușor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale,

Ce din coadă dau să sune.

Când am un prim dialog cu cineva cu care doresc să lucrez la un proiect pe care eu îl conduc, îi atrag atenția că doresc să evite fraze care încep cu Nu, că doresc să evite folosirea verbului A PUTEA și că la orice problemă primesc soluții mai bune decât cele existente, cu argumente solide, care rezolvă problema și resping criticile. Foarte mulți se retrag pentru că ei trăiesc din a se remarca criticând, fără a avea vreo idee concretă care să contribuie la implementarea efectivă a proiectului.



(19 noiembrie 2021)

Nu, nu, nu și iarăși nu!

De câteva zile văd cum se exersează arta de a spune nu. Nici nu mă miram, pentru că din:

- nu e momentul;

- nu este oportun;

- nu este bine;

- nu este încă timpul;

- nu ne trebuie;

- nu ne învață nimeni;

- nu primim sfaturi;

- nu intrați;

- nu rupeți;

- nu călcați;

- nu atingeți;

- nu vreau;

- nu depinde de mine;

- nu se aprobă;

- nu se, nu se și iar, nu se...

Îmi aduc aminte că pe vremuri, Nicolae Ceaușescu a auzit de la un ministru de-al lui ă cascadă de propoziții care începeau cu nu. Atunci, viitorul odios, în acele vremuri, conducătorul adulat, s-a înfuriat și ar fi zis că și un bebeluș la orice i se zice răspunde tot cu nu, fără însă a primi salariul de ministru și nici accesul la magazinele speciale ale nomenclaturii.

Azi, decidenții care au salarii de-a dreptul astronomice, care însă au probleme de rezolvat, fie le:

- tergiversează;

- abandonează;

- pasează;

- ignoră;

- distrug;

- soluționează prost;

- distorsionează.

Oricum, în zilele din săptămâna aceasta ceea ce am auzit au fost prea multe fraze care încep cu nu, ceea ce explică de ce nu:

- avem autostrăzi;

- există spitale ca lumea;

- au școlile avize ISU;

- sunt locuri în pușcării;

- se recuperează 100% prejudiciile;

- se progresează;

- știe lumea carte;

- sunt oamenii fericiți.

Eu niciodată nu am acceptat să vină cineva să-mi zică despre soluția mea la o problemă că este proastă, dacă nu are o soluție mai bună ca a mea. În acest fel am reuțit să-mi îndepărtez toți chibiții care vorbesc și ei să se afle în treabă. Când cineva vrea să vorbească despre ceva, trebuie să spună cine este, pe cine reprezintă și mai ales, care sunt realizările lui pe acea problemă. Altfel, să-și caute calea. Nu, nu, nu și iarăși nu! Acesta este refrenul care este auzit de la mai toți oficialii. Pe mine nu mă interesează de ce nu merg lucrurile bine sau ceea ce nu s-a făcut. Toți primesc salarii pentru a face lucrurile bine sau foarte bine, nu pentru altceva.

(03 februarie 2017)