Treceți la următorul nivel!

Pornesc de la o situație hilară a unei profesoare de la Iași care a adus o stație de bruiaj ca studenții ei să nu mai folosească telefoanele la examene. Primitivismul abordării m-a cutremurat, căci mi-a arătat că școala a rămas împietrită în secolul al XIX-lea când se lucra cu bețișoarele și elevii făceau calcule pe degete. Acum există dispozitive inteligente, pe care școala trebuie să le integreze. După ce s-a inventat ciocanul, nu mai este cazul să batem un cui folosind un pietroi. După ce s-a inventat bormașina rotopercutoare, nu mai trebuie să facem găuri în pereții de beton folosind ciocanul și dalta. Așa și școala. Avem telefoane inteligente. Avem tot felul de produse software. Avem produse de Inteligență Artificială și ne lăudăm că omul este creativ și cu această trăsătură este deasupra Inteligenței artificiale, dar fugim de Inteligența Artificială ca dracul de tămâie. În loc profesoara din Iași să formuleze subiecte prin care studentul să-și pună mintea la contribuție și să folosească telefonul mobil în mod creativ, ea a interzis folosirea telefonului mobil Evident că atunci când tu ca profesor ai limitări și-ți pui pe nefericiții studenți să repete în delir ceea ce ai scris tu în curs sau ai glăsuit în amfiteatru, telefonum mobil prn copy-paste rezolvă așa-zisul subiect de examen, care nu este altceva decât un c-c-t urât mirositopr, nedemn de un examen la nivel universitar. Trecerea la pasul următor, în care Inteligența Artificială și telefonul mobil fac casă bună cu sala de examen și nu mai sunt interzise, vor duce la transformarea mediului universitar în ceea ce el trebuie să fie, adică, izvor permanent de creativitate. Numai că acest stadiu nu este specific celor mediocri, fără un nivel de aprofundare a profesiei și fără calități de creatori de conținut științific original.


(20 august 2025)

Eliminarea memorării rezumatelor pentru admiterea în liceu, ca necesitate

Pe când fiul meu trebuia să susțină examenul de admitere în treapta a I-a de liceu, căci așa erau organizate trecerile pe trepte în liceu, se punea problema memorării unor rezumate cu care candidatul trebuia să se prezinte la examen și cadă îi cădea nu știu ce poezie sau nu știu ce bucată literară de proză, trebuia să scrie acolo, ce se spunea în acele rezumate, căci altfel, șansele elevului de a fi admis se reduceau la zero. Pe mine m-au enervat la culme acele texte inepte, în care aurorii, niște mediocrii patentați însăilau tot felul de ziceri, doar pentru că banii de meditații trebuiau să le intre în buzunare.
Îmi amintesc cum la rezumatul pentru balada Miorița rezumatul zice că autorul anonim s-a gândit să ilustreze cutare și cutare trăsătură de caracter a poporului definind cinci mituri. Autorul rezumatului spune toate acestea de parcă ar fi stat de vorbă el cu autorul anonim și autorul anonim i s-ar fi de stăinuit lui cam aaș:
- Băi, frățiorule, uite, eu m-am gândit la cinci mituri și pentru cutare mit eu am scris versurile, pentru cutare mit am scris versurile și tot așa. La fel și cu poeziile lui Lucian BLAGA. Autorii de rezumate spun niște lucruri de parcă ei ar fi stat de vorbă cu autorul și autorul le-a șoptit lor la urechiușă ce și cum cu versurile acelea, decodificând totul. Realitatea este că autorii de rezumate exprimă ce cred ei despre poezie, dar uită să spună ceva de forma: în opinia mea, poetul a vrut să zică... sau eu cred că poetul s-a gândit la ... adică să rezulte clar că rezumatul este rezultatul elucubrațiilor lui de profesoraș lacom de câștig fără prea multă trudă.
După opinia mea, elevul trebuie să citească poezia, să citească romanul și școala să-l învețe să descifreze ce este în poezie sau în roman și bine ar fi ca elevul să memoreze poezii și să învețe să le recite. În rest, la examene, elevul să fie pus în situația de a scrie ceva care să arate că el a citit poezii și romane și a rămas cu ceva din ele și-a îmbogățit vocabularul și este în stare să scrie corect o cerere, o scrisoare sau să descrie ce a făcut el într-o anumită zi, cât mai pe înțeles, fără greșeli gramaticale.


(01 februarie 2025)

Ciudățenii mioritice: repetitivitatea incredibilă

Acum mulți ani, mi-a venit ideea de a realiza un experiment la cele 16 grupe de studenți unde aveam examen scris la disciplina Structuri de date.
În prima zi de examen, am formulat trei subiecte. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele au fost cele prognozate de mine, adică studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am stabilit niște procente pentru fiecare interval de note definit.

În a II-a zi de examen, am enunțat exact aceleași trei subiecte din ziua precedentă. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei și să aibă curiozitatea să vadă cam cum se rezolvau subiectele date cu o zi înainte. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de ziua precedentă.

În a III-a zi de examen, am enunțat exact aceleași trei subiecte din zilele precedente. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei și să aibă curiozitatea să vadă cam cum se rezolvau subiectele date în zilele de  dinainte. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de zilele precedente.

.....

În a X-a zi de examen, am enunțat exact aceleași trei subiecte din primele nouă zile de examen. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei și să aibă clar curiozitatea să vadă  cum se rezolvau subiectele date în zilele de  dinainte, mai ales din cauză că în primele nouă zile se repetaseră subiectele. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de zilele precedente, în care subiectele se repetaseră chiar de prea multe ori.

....

În a XVI-a zi de examen eram deja exasperat, am enunțat exact aceleași trei subiecte din primele nouă zile de examen. Le-am dictat. Studenții au dat soluții și rezultatele nu au fost cele prognozate de mine, căci mă așteptam ca studenții să comunice între ei, căci îi credeam că au dialoguri despre structuri de date și să aibă  curiozitatea să vadă  cum se rezolvau subiectele date în zilele de  dinainte, mai ales din cauză că în primele cincisprezece zile se repetaseră ostentativ subiectele. Am observat că studenții care au învățat, care au lucrat la calculator, au obținut rezultate bune și foarte bune, iar studenții care nu au abordat cu seriozitate problematica disciplinei, au obținut rezultate necorespunzătoare. Am văzut că  procentele pentru fiecare interval de note definit nu diferă semnificativ față de zilele precedente, în care subiectele se repetaseră chiar de prea multe ori.

Era clar o lipsă de comunicare între studenți, ceea ce pentru viitori informaticieni care obligatoriu trebuie să lucreze în echipe, nu era ceva normal. Am atras atenția tinerilor asupra acestui aspect, dar răspunsul pe care l-am primit a fost năucitor, mai ales că acest răspuns se referea la faptul că se aplica proverbul că ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, adică subiectele de la examen nu se vor repeta și de aceea devenea neinteresant dialogul cu colegii referitor la subiectele date la examenele din zilele precedent.


(16 septembrie 2024)

Stat în stat

Ceea ce se întâmplă acum la Institututl de Arhitectură arată că este vorba de un stat în stat, adică de o instituție care nu și-a adaptat instrumentele la cerințele anului 2024 în ceea ce privește:
- transparența,
- decizia,
- performanța,
- valorile,
- ierarhizările,
- competiția.
Numai așa se explică imposibilitatea acceptării de contestații la o anumită probă, ceea ce nu duce cu gândul că cineva se crede Dumnezeu pe Pământ și nu există nicio posibilitate de a accepta gândul că oamenii, cei care evaluează, mai și greșesc. Eu nu știu cum de a mers acest sistem și atâtea comisii de acreditare nu au sesizat abuzul imposibilității de acceptare a contestațiilor, căci Institutul de Arhitectură este acreditat cu siguranță și eu ștriu ce înseamnă acreditările, mai ales pentru faptul că în procesul de acreditare există proceduri foarte clare, din care examenele fac parte, iar examenul de admitere, este și el supus analizei. Se pare că lucrurile au fost cumva mai altfel din moment ce buboiul a spart acum cu prilejul nefericit ale erorii de introducere a datelor și a superficialității de care a dat dovadă conducerea institututlui, chiar dacă este vorba de o echipă nouă. Refuz să cred că a fost vorba de un sabotaj din interior, în care cineva care a pierdut la alegerile academice care au avut loc s-a răzbunat, pentru a-și face damblaua, cu un preț pe care inclusiv respectivul îl va plăti cu vârf și îndesat.

Acum că tot s-a deschis cutia Pandorei și dacă e bal, bal să fie, se va continua procesul abia început și apele se vor liniști când instanțele de judecată vor da sentințe, ce nu vor fi pe placul nimănui, dar vor fi acceptate în numele dreptății, căci arhitectura este o artă și evaluările sunt așa de diferite încât ceea ce zice un evaluator, va fi contrazis instantaneu de un altul și numărul iterațiilor va fi atât de mare că se va termina anul universitar 2024 - 2025 și harababura nu se va încheia. Acesta este prețul pe care îl plătește orice structură care rămâne anchilozată în vremuri apuse și nu se adaptează cerințelor din vremurile moderne, în care există computer, există multimedia, există inteligență artificială și docimologia a pătruns adânc și acolo unde se credea că evaluarea cantitativă riguroasă este ne nepătruns.



(24 iulie 2024) 

Adevărul creditelor universale

Pe vremea studenției mele, lucrurile erau simple. Dădeai admitere la o facultate. Urmai cursurile. Dădeai examene. Dacă le promovai pe toate, treceai în anul următor, dacă nu, repetai anul. Nu era posibil să repeți anul la nesfârșit. După anul 2000 au apărut creditele transferabile și a fost scos examenul de admitere.
Ansolventul de liceu cu bacalaureat se înscrie la facultate. Urmează cursurile. Dă examene. Dacă nu promovează, el merge mai departe în alul al II-lea sau al III-lea și ca să susțină examenul de licență trebuie să aibă promovate toate examenele restante din anii I, II sau III. Există ideea de credite transferabile.
Acum, o dată cu existența Internetului și cu examinarea online se definesc credite universale.
Elevul absolvent de liceu cu examen de bacalaureat intră pe Internet și vede liste de discipline pe la universități și la fiecare disciplină vede numărul de puncte de credit asociat. El alege discipline de la diverse universități astfel încât suma punctelor de credit să dea o valoare K de puncte care echivalează cu absolvirea programului de licentă. El își va alege și tipul de lucrare de licență cu numărul de puncte de credit și în acest fel își definește singur care este pregătirea lui din facultate.
Se observă marea flexibilitate pe care o generează existența Internetului, a campusurilor virtuale și a digitalizării. Fiecare tânăr își definește programul său de pregătire profesională în concordanță cu calitățile lui, cu obiectivele lui și mai ales cu cerințele pieței muncii.
Universitatea își pierde dramatic din rolul său de formator, devenind prestator de servicii, la dispoziția tinerilor care știu exact ceea ce vor și ceea ce vor să facă cu viața lor, nu ca pe vremea mea când decizia a ceea ce eu trebuia să fac și să devin aparținea integral altora, eu trebuind doar să mă supun și să execut. Acum lucrurile s-au schimbat și viața fiecărui tânăr va fi în mâinile lui. Nu vor trece 20 de ani și creditele universale vor fi o realitate. Acum flexibilitatea de programe se găsește în fiecare universitate  disciplinele opționale  și cele facultative, arată că începutul s-a declanșat. Mai urmează alegerea de părți de program din diferite universități din diferite părți ale lumii și derularea proceselor de instruire și evaluare integral în mediul online. faptul că a scăzut natalitatea și există concurență între universități, atractivitatea va fin  dată de creșterea flexibilității de definire a programelor de instruire în planul de licență folosind numărul de credite asociate disciplinelor și posibilitatea de a realiza cele mai diferite combinații de discipline și de universități, ca în final, cel ce dovedește că are toate creditele să devină licențiat în programul de instruire pe care și l-a definit. Aceasta este tendința și cine o evită va dispărea din peisaj.

(11 noiembrie 2023)

În 2024 se va da examen de admitere în ASE

Senatul Academiei de Studii Economice a hotărât reintroducerea examenului de admitere la facultate începând cu vara anului 2024. După părerea mea, este o măsură foarte bună, căci admiterea pe bază de dosar nu a fost relevantă, din moment ce rezultatele din ultimii zece ani arată o scădere a calității procesului de instruire în corelație cu scăderea nivelului de promovabilitate.

Este adevărat că admiterea pe bază de dosar este în statele civilizate unde corupția nu est endemică și unde funcționează auto-selecția și sistemul de plată a taxelor de școlarizare are caracter de reglare, dar nu este cazul în spațiul mioritic, unde contează să ai o diplomă, unde costurile sunt accesibile și unde criteriile de angajare nu prea au nicio legătură cu facultatea absolvită.

Îmi aduc aminte de frenezia care îi cuprinsese pe membrii senatului ASE atunci când s-a pus problema scoaterii examenului de admitere la facultățile din ASE, pentru a se face alinierea cu învățământul privat, de teama că nu vor mai veni candidați dacă se menține examenul de admitere, deși învățământ de stat avea sistemul de burse ca element esențial pentru reglarea numărului de candidați, dar mai ales pentru selecția acestora.

Să nu mai privim în trecut, ci să fim optimiști. Multă lume vorbea despre sistemul de meditații și votul de scoatere a examenului de admitere era în mintea unora bazat pe eliminarea sursei de îmbogățire a celor din anumite catedre ale ASE care dădeau meditații candidaților. Nimeni nu estimase că meditațiile se mutaseră la disciplinele de la bacalaureat ți vorba colegilor mei LOMONOSOV și LAVOISIER, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se transformă.

Sunt sigur că decizia înțeleaptă de a se reintroduce examenul de admitere la facultățile din ASE este o măsură excepțională, care va soluționa problema creșterii calității studenților în general și a studenților de la Facultatea de Cibernetică în special. Abia acum regret că am ieșit la pensie, căci undeva prin anul 2026 mi-ar fi plăcut să lucrez la disciplina de Structuri de date cu studenți filtrați de un examen de admitere. M-am felicitat că am ieșit la pensie în 2012, că nu prindeam serii de studenți admiși pe bază de dosar, căci i-am căinat pe mai tinerii mei colegi când îmi vorbeau despre dificultățile pe care le întâmpinau la sala de curs și de seminar, când vedeau limitele tinerilor admiși pe dosar, dar fără calități de informaticieni.


(27 iulie 2023)

Admitere la Facultatea de Construcții

 
Înainte de 1989 când numărul de locuri în facultăți era planificat centralizat, examenele de admitere în facultăți aveau rolul de a selecta candidații. Erau mulți candidați care nu obțineau calitatea de student.

În zilele noastre, când sunt foarte multe locuri la facultate și s-au schimbat prioritățile tinerilor, facultățile sunt cele care vin în fața viitorilor studenți cu oferta lor.

Tinerii sunt cei care stabilesc obiectivele, prioritățile și se înscriu la facultatea care acoperă obiectivele și  prioritățile lor, căci au trecut vremurile în care conta să ai diplomă, doar de dragul de a avea o diplomă pe care nu o foloseai la nimic. Contează acum ca diploma să fie utilă, să ducă spre practicarea unei profesii care oferă satisfacții pe toate planurile.

(22 iulie 2023)

Examenul de ministru la televizor

Față de perioadele anterioare, găsesc normal ca persoana care dorește să acceadă pe poziția de ministru, să susțină un examen televizat, pentru ca aceasta să facă dovada că este ceea ce trebuie nației și nu altceva, adică un mare zero, cum s-a mai întâmplat de nenumărate ori.

În primul rând, persoana trebuie să știe să se prezinte.

În al doilea rând, persoana trebuie să știe să vorbească corect.

În al treilea rând, persoana trebuie să cunoască o limbă străină.

În al patrulea rând, persoana trebuie să știe imnul de stat al țării noastre.

În al cincilea rând, persoana trebuie să știe cu ce se mănâncă postul pe care vrea să-l ocupe.

În al șaselea rând, persoana trebuie să răspundă la niște întrebări.

În final, persoana va acumula niște păuncte și dacă obține cel puțin 8(opt) este considerată promovată, deci trece la următoarele filtre înainte de a obține postul de ministru. dacă există mai mulți candidați, evident, este luat în calcule cel cu punctajul cel mai mare.

(22 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor

Și eu am fost profesor, dar am fost și elev și student, deci am tot ce trebuie ca să vorbesc atât despre greșelile pe care le fac profesorii față de elevii și studenții lor, cât și despre greșelile pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor. Nu trebuie să se înțeleagă că am exersat tot felul de greșeli pentru a vedea comportamentul profesorilor mei sau modul de reacție al studenților mei. Dacă am greșit nu a fost intenționat și când mi-am dat seama imediat am căutat să remediez greșeala. Elevii și studenții greșesc față de profesorii lor când:
01. Uită că profesorii lor și-au tocit coatele pe băncile facultăților înainte de a veni în fața lor.

02. Îi consideră pe profesorii lor ca pe slugi prestatoare de servicii.
03. Dau dovadă de lipsă totală de respect față de profesorii lor.
04. Își jignesc sau își bat profesorii.
05. Îi sfidează pe profesori prin răspunsuri în concordanță cu averea părinților lor.
06. Îi contrazic pe profesori și atunci când nu au dreptate în legătură cu soluția pe care ei o oferă.
07. Caută să transmită părerea exprimată de părinții lor profesorilor, însoțită de amenințări.
08. Trec prin fața profesorilor ca lipsă de respect față de aceștia.
09. Nu-și salută profesorii.
10. Nu recunosc că au învățat ceva de la profesorii lor.
11. Când au puterea în pix, fac tot ce sunt în stare pentru a-și umili foștii profesori.
12. Reamintesc profesorilor într-un mod deformat, momentele nefericite trăite de ei ca elevi sau studenți.
13. Mint acasă despre activitatea profesorilor lor și despre cum nu sunt ei apreciați.
14. Contestă violent rezultatele evaluărilor, deși dreptatea este de partea profesorilor.
15. Uită că profesorul este și el om și stă la catedră pe un salariu de mizerie, pentru a-i învăța carte.
16. Fumează în fața profesorilor în mod sfidător, după încheierea ultimei zi de școală din viața lor.
17. Desconsideră munca profesorilor, pentru că îi consideră paraziții societății, după salariile lor mizere.

Societatea nu are clarificat rolul elevului sau al studentului, cum nici rolul profesorului nu este clarificat. Gravele confuzii care există în societate sunt datorate legilor care au un grad de ambiguitate nepermis de mare, legi pe care unii le interpretează într-un fel și alții le interpretează altfel. Faptul că în societate soluțiile din școală sunt mutate în justiție, iar verdictele sunt cele mai diferite pentru o aceeași problemă, arată că onoarea oamenilor a fost folosită pe post de hârtie igienică.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac

Eu și rezumatele

Niciodată nu mi-a plăcut să memorez texte oarecare despre lucruri care ar  trebui să fie logice dacă aș citi opera inițială, iar eu ar trebui să o povestesc și dacă mi se cere să concentrez lucrurile, să fac eu un rezumat, așa cum vreau eu, cum văd eu lucrurile și nu cum le vede altcineva, iar eu doar să demonstrez că am avut capacitatea unui robot care a memorat ceva mecanic și este în stare să redea. Este ultimul lucru pe care aș fi în stare să-l fac. Am detestat pe cei ce fac rezumate și pun pe alții să le memoreze, tot așa cum i-am detestat și pe cei care încurajează memorarea de rezumate. I-am compătimit pe cei care memorează, căci ei sunt copii, doar niște victime la dispoziția unor tirani nesăbuiți care nu știu pe ce lume se află și care fac lucruri criminale, distrugând personalitatea unor ființe nevinovate, dispuse să facă lucruri mărețe, dar ale căror calități sunt deturnate în scopuri oculte, nefolositoare și inutile.

Rezumatele înseamnă bani. Banii pe care îi încasează meditatorii, banii pe care îi dau părinții și care nu folosesc în niciun caz elevilor, care devin doar niște bieți roboței.

Când fiul meu trebuia să dea examenul pentru treapta a I-a am fost pus să-l ascult pe bietul copil turuind un text tâmpit, dat de un profesor tembel. M-a trecut nădușeala pe șira spinării și am răsuflat ușurat când s-a terminat tortura la care am fost supus, urmărind ce zicea copilul, comparativ cu ceea ce era scris în caiet, pentru că el trebuia să memoreze acel text inept.


(12 mai 2023) 

Examenul de maturitate de pe vremea mea

Pe vremea mea, la terminarea liceului se susținea examenul numit Examen de maturitate, un fel de bacalaureat, dar nu atât de centralizat ca acum.

Știam care erau probele de examen. Știam zilele în care se susțin acele probe. Nu era tevatura de azi cu comisiile venite de aiurea, cu președinte de comisie de import, cu subiecte centralizate pe țară, căci pe vremea mea exista o oarecare independență a liceelor și o încredere în capacitatea profesorilor de a fi corecți, nefiind necesare comisii centralizate de corectare a tezelor dintr-un liceu, altundeva din mii de suspiciuni care plutesc acum asupra corectorilor, care dacă ar cântări la gramaj, tot ar greși. Eu am o teorie, dar o voi expune altundeva.

Îmi aduc aminte cum am fost eu la acel examen.

La Limba română eram sigur că promovez pentru că citisem operele literare înscrise în programa de examen și dacă le citisem, eram sigur că voi scrie ceva de promovare a examenului.

La matematică lucrasem în timpul celor patru ani suficient de mult și credeam, ceea ce mai cred și azi, că am o gândire curată, logică în stare să scoată apă și din piatră seacă, deci nu îmi era teamă că nu voi obține o notă cât de cât bunicică la examen.

Mai erau și alte discipline, care sunt înscrise pe verso la Diploma de maturitate a mea, dar nu mă apuc acum să bat câmpii cu detalii pentru că acolo figurează note modeste, nu note de zece, ca să zic și eu cât de geniu mă visam și bla, bla, bla.

Știu că după probele scrise am susținute probele la oral și în aceiași zi erau mai multe probe, nu ca acum. Mie nu mi-au plăcut multe dintre discipline și aici mă refer la istorie, geografie, biologie pentru că presupunea să memorez și ceea ce nu era bazat pe construcții logice, de gândire îmi producea greață, vărsături și transpirație rece pe coloana vertebrală. De aceea examenul de maturitate a avut și probe care m-au torturat și de care dacă-mi aduc aminte acum, mă apucă jalea, disconfortul, trepidațiile și transpir.

Oricum, fără stresul din ziua de azi, cu ceea ce am învățat fără meditații, cu ceea ce am lucrat eu de unul singur, fără a memora nimic, m-am prezentat la examen și l-am promovat, ceea ce însemna pentru mine că nu am făcut umbră degeaba pământului patru ani de zile și că am drum liber să merg să fac pasul următor, adică să dau examen de admitere la facultate.



(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Luigi DOBRESCU

Rar mi s-a întâmplat să văd un profesor de talia lui Luigi DOBRESCU. Când spun talia, nu trebuie să se înțeleagă nici înălțimea, nici volumul, ci ținuta și felul de a se prezenta. 
Profesorul Luigi DOBRESCU era ca un ceasornic, intra imediat ce se suna în sala de curs.
Profesorul Luigi DOBRESCU își termina cursul în clipa în care se suna de ieșire.
Profesorul Luigi DOBRESCU avea cursul structurat și pe tablă la sfârșitul orelor rămânea esența întregului curs, nefiind necesar să șteargă ceva pe durata expunerii.

Profesorul  Luigi DOBRESCU venea la costum și cravată, purta ochelari și niciodată nu era pus să ridice tonul la noi pentru a face liniște, pentru că tot ceea ce prezenta el era atât de interesant încât noi, studenții fie că notam câte ceva, fie ascultam captivați spusele sale.

La examenul de Tehnologie industrială din 26 ianuarie 1966 (Nicolae CEAUȘESCU nu-și aniversa ziua de naștere cu fast încă pentru că abia se instalase la cârma PCR), profesorul Luigi DOBRESCU mi-a acordat nota 9 (nouă) pentru răspunsurile mele și sunt mândru de mine, căci profesorul nu arunca cu notele mari așa cum făceau alți profesori contemporani cu mine după 1989 pentru a-și atrage dragostea studenților. Eu am avut câteva modele, iar Luigi DOBRESCU era modelul meu în ceea ce privește gesturile, claritatea, sobrietatea, vocabularul, mobilitatea și vorbitul liber de la catedră. Nu am agreat niciodată pe profesorii care citeau după foi sau care citeau cuvânt după cuvânt textul scris pe planșele rulate pe ecran la videoproiector.

La profesorul Luigi DOBRESCU condicile de prezență erau pe catedră, dar el nu făcea niciodată prezența, însă sala de curs era plină cu studenți și nu s-a întâmplat să vină vreun student după ce profesorul a intrat în sală sau să intre studenți în pauza dintre orele cursului, căci toți îi apreciau cursurile și din respect, veneau la ore, erau punctuali și disciplinați.


(27 martie 2023)

Intervalul optim definit de managementul politic

În managementul politic în afară de momentul optim, există și intervalul optim. 
Se consideră interval optim, acea perioadă în care se întreprinde o anumită acțiune cu efecte maxime, dacă funcția de optim este o funcție de maxim sau cu efecte minime, dacă funcția de optim este minimă.
Ca să dau un exemplu, pentru a face studiile gimnaziale intervalul optim este 6 - 16 ani. Lucrurile se complică foarte mult dacă apare un elev în clasa a I-a și are vârsta 15 ani, căci atitudinea celorlalți elevi va fi una foarte diferită, cum tot problematică este și apariția în clasa a VIII-a a unui elev de 25 de ani. Am exagerat un pic, pentru că uneori este bine ca exemplele să fie puțin deformate pentru a se înțelege mai bine ce înseamnă interval optim.
Eu am fost student între 18 și 23 de ani, dar în anul întâi de facultate am avut un coleg care avea vârsta de 39 de ani. Omul venise la facultate să fie coleg cu fiul lui, căci dorea ca acesta să facă o facultate și el se considera că este motorul care-l va determina pe puști să facă ceea ce inițial puștiul nu-și dorea. În anul 1970, tatăl și fiul au terminat facultatea și fiul era extrem de mândru de tatăl lui care a avut o voință extraordinară să trăiască viața de student bursier al statului.

Noi românii, avem o vorbă: toate la vremea lor.

Unele lucruri sunt relative și nu trebuie încadrate în intervale optime. Se zice că dragostea este oarbă și de aceea, nu este deloc rezonabil să facem analize că unii se căsătoresc la 20 de ani, alții se căsătoresc la 30 de ani și sunt și oameni care se căsătoresc la 50 de ani. Nici când apar căsătorii între persoane trecute de 75 de ani nu ar trebui să existe discuții aprinse, dacă acolo nu sunt interese meschine.

Intervalul optim iese cu atât mai mult în evidență când o persoană deține o funcție, să zicem ministru sau parlamentar sau șef de județ. Am văzut cazuri în care astfel de persoane trecute bine de 45 de ani, au dorit să facă doctorate și le-au făcut. Am văzut atitudinea conducătorului de doctorat față de un astfel de doctorand și mă gândeam la schița lui CARAGIALE în care pedagogul de școală nouă îl întreba pe elev:

- Nu-i așa că pământul se învârtește, POPESCULE?

Iar elevul răspundea:

- Da, domnule!

Nu este interval optim să faci o facultate după 40 de ani dacă ești cu o funcție importantă, mai ales dacă universitatea se află în localitatea pe care studentul o păstorește și fondurile care vin la universitate stau în pixul studentului. Nu este interval optim să faci un liceu cu examen de bacalaureat între 35 și 40 de ani, când ai la picioarele tale un județ sau o circumscripție electorală, căci bieții profesori fac pe ei în pantaloni numai când apare elevul întârziat, iar acel profesor care îndrăznește să încalce cutumele, este devorat de colegi, care consideră că tot răul care se abate asupra liceului lor din cauza dificultăților pe care le întâmpină elevul Gâgă au o singură cauză, profesorul indisciplinat și nu elevul Gâgă care nu a citit nimic pentru examen și care dacă ia o notă sub 8(opt) consideră că este abuzat, nedreptățit și ignorat. Știu o povestioară când un super-barosan a finalizat studiile la ISEP și mai ales, cum le-a finalizat.

Managementul politic are nenumărate intervale optime și este rezonabil ca persoanele care urmăresc anumite obiective să definească clar aceste intervale și acțiunile pe care le întreprind să se deruleze în interiorul lor și nicio secundă la una dintre limitele intervalului.




(30 iulie 2022) 

Stăpânul indulgent invită sluga să-l fure

Din experiența pe care o am de 42 de ani în învățământul superior fac afirmația că dacă profesorul nu vrea, nu este furat la examen. Adică:

- studenții nu-l copiază,

- nu apar substituiri,

- nu apar comunicări,

- nu se colaborează,

- nu se cooperează,

în timpul examenului, căci fiecare student este preocupat să soluționeze propriaul subiect, fără a exista timp pentru a face altceva precum documentare, consultare materiale, discuții între colegi și altele. Chiar și ăîn sistemul de examinare online sunt modalități de a exclude posibilitatea obținerii de note fără a avea muncă în spate, dacă profesorul dorește acest lucru, dar pentru a ajunge aici:

- subiectele se personalizează pe student,

- trebuie un efort mare pentru a face subiecte,

- corectarea subiectelor este cu mult mai dificilă,

- transparența procesului trebuie să fie maximă.

Există o știință a alcătuirii subiectelor în online și a derulării examenelor, căci se știu riscurile examenelor în online și la alcătuirea subiectelor aceste riscuri trebuie diminuate. Folosirea tehnologiei auxiliare nu este o noutate. Folosirea de consultanți externi, nu este o noutate. De aceea este imperios necesar să se stabilească de la începutul anului condițiile de desfășurare a examenelor și materialele utilizate pentru studiu. Se vor da exemple de subiecte pentru ca studentul să se convingă că nu există nicio posibilitate de a promova examenul fără să cunoască la nivel de detaliu materia.

Sunt cunoscute modalitățile de a crește productivitatea profesorilor la corectarea tezelor și la evaluarea fără a exista riscul contestațiilor. Numai că în acest fel este creat drumul deschis pentru abordări în afara moralității căci un test grilă constrit neglijent, indiferet de modul în care se face bifarea răspunsurilor duce la notă cuprinsă între 6 și 7,50 ceea ce este anormal, dar matematic demonstrabil.

Am văzut ce s-a întâmplat cu cei 45 de propuși spre exmatriculare de la Drept, dar vor urma procese în tribunal și mai mult ca sigur că ei vor câștiga în instanță pentru că am văzut prea multe situații în care instituțiile au pierdut și salariații au avut câștig de cauză. Există modalități tehnice de a fi supravegheat examenul, deci nu pe Dâmbovița se descoperă apa caldă, numai că tehnica susținerii examenelor online este tratată cu superioritate neîndreptățită, fără a exista experiența corespunzătoare.

Vor exista multe întrebări legate de existența metodologiei de derulare a examenelor online, de existența în curricula disciplinei elemente legate de examenul online. Deci, multe se vor zice și se vor face, încât lumea să fie pregătită să plătească oalele sparte. Viața zice că regulamentul cu punctul 1 profesorul are dreptate, punctul doi, profesorul are întotdeauna dreptate și punctul 3 când profesorul nu are dreptate se aplică punctul unu sau punctul doi, nu mai este valabil și în tribunal, studentul are întotdeauna dreptate. Experiența cotidiană zice acest lucru, nu eu.

(01 martie 2021)

Securizarea promovării examenelor

Și în cazul examenelor din universități a vorbi despre securizare este un lucru normal. Fiecare student are mii de posibilități în a-și securiza examenele. Conceptul de securizare a examenelor nu este deloc sofisticat. El presupune întreprinderea acelor măsuri care să reducă la un nivel cât mai scăzut riscul de a nu promova examenul. Acum lucrurile sunt foarte clare pentru că există transparență maximă în ceea ce privește sistemele de acordare a notelor.

Există pentru fiecare discipină o curricula în care se specifică modul în care se construiește nota de la examen. În multe cazuri se zice că 40% din notă este activitatea din timpul anului și 60% reprezintă nota de la examen. Studentul face proiecte, dă teste și are intervenții în timpul seminariilor, toate fiind notate. La ultimul seminar se prezintă notele din timpul anului pentru fiecare student. Dacă studentul a avut activitate de nivel maxim, adică de nota 10 în timpul anului, el intră cu 4 puncte în alcătuirea notei finale. Aici am inclus și punctul din oficiu. Dacă studentul la examen ia nota 7, ponderea de 60% arată că în nota finală lucrarea lui va fi 4,20, deci nota studentului va fi 4+4,20 = 8,20 și prin rotunjire devine 8 sau dacă profesorul dorește, datorită activității din timpul anului acordă în final nota 9.

A securiza un examen, înseamnă:

- a munci în timpul anului pentru a acumula puncte cât mai multe,

- a învăța pentru examen, astfel încât nota de la examen să fie peste 5,

- a lăsa o impresie bună profesorilor pentru a stimula rotunjirea.

Mulți dintre studenți au defectul unei supraaprecieri nejustificate, care îi face să nu aibă activitate la cursuri și la seminarii și intră cu 0(zero) puncte în examen, ceea ce impune ca la examen, pentru a promova trebuie să ia cel puțin nota 8 pe lucrarea scrisă sau la proba orală. În acest context, 60% din nota 8 reprezintă 4,8 și prin rotunjire studentul primește nota 5 la disciplina unde structura este 40% semestru și 60% examen. Mulți cred că neparticipând la cursuri și seminarii vor fi în stare să obțină minim 8 la examen. Experiența arată că mai puțin de 30% dintre studenții care nu vin la cursuri și seminarii și intră cu 0(zero) puncte în examen, obțin note peste 8 și promovează undeva cu note de 5 și 6, prin aplicarea mecanică a algoritmului dat în curricula. Restul de 70% nu și-au securizat examenul. Sunt situații în care studenții fără activitate în timpul anului nu au drept de a intra în examen. Activitatea nu înseamnă doar prezență, ci prezentare de referate și  de proiecte.

(12 februarie 2019)

Nota 1

Nota 1 nu este notă, este forma concretă de a sancționa:
- copiatul,
- obrăznicia,
- hoția,
- violența.
În mod normal, un profesor nu trebuie să dea nota 1 cu lejeritate. dacă o face, în proporție de 90% eroarea elevului este de fapt eroarea profesorului pentru că:
- nu a știut să construiască subiecte de necopiat,
- a escaladat un conflict,
- nu a știut să se impună prin prestanță,
- a tolerat abaterile ceva mai mici.
Au fost câteva situații în care am acordat nota 1(unu), dar numai pentru situații de fraudă evidentă, în care cel în cauză:
- avea materiale conspirative asupra sa,
- erau introduse în teză foile
- s-a încercat substituire de persoană,
- s-a înlocuit teză sub nasul meu.
Nota 1 este o notă îngrozitoare și trebuie scrisă explicit, pentru a nu i se adăuga un zero să devină 10, așa, dintr-o mișcare inocentă de stilou.

Consider că lucrurile nu aveau cum să fie preîntâmpinate pentru că împricinații nu dăduseră pe la școală să vadă ce și cum și nici nu se așteptau ca subiectele să fie personalizate în asemenea măsură încât să nu se copieze. Ei credeau că totuși merge cu copiatul și de aceea se blindaseră. Niciunul dintre cei prinși nu a ripostat la scrierea declarației cum că a fost prins copiind, declarație semnată de ei și de vecinii din stânga, respectiv, din dreapta lor. Consecința a fost cea dată de regulament, lucru pe care respectivii și l-au asumat. Oricum folclorul care a circulat în timp, a făcut ca în ultimii 25-30 de ani de profesorat să nu mai fiu pus în situația de a da nota 1(unu) cuiva. În rest, nu am avut situații altele decât copiatul de a acorda această notă-sancțiune. Răzbunarea este arma prostului.

(04 aprilie 2018)

Calificativul respins

Calificativul respins reprezintă exact ceea ce se așteaptă cel mai puțin fiecare dintre noi, când este vorba de un barem. Dacă luăm în considerare curba lui GAUSS, ar trebui să acceptă, căci calificativul respins se acordă nu la mai mult de 20% dintre membri unei colectivități foarte largi. Întotdeauna, când se fac subiecte și baremuri unde se dau calificativele admis, respectiv, respins, trebuie astfel gândite încât să reflecte stările naturale ale gândirii umane, conform căreia există oameni excepționali, oameni foarte buni, oameni buni, oameni suficienți și numai o parte neînsemnată dintre oameni nu au acel nivel de pregătire care să le permită trecerea la un stadiu superior al evoluției lor profesionale. Cine face baremuri prin care selectează cu admis numai 30% dintre membri unei colectivități săvârșește o eroare impardonabilă, căci o astfel de abordare presupune nuanțări ori cu note de la 1 la 10, ori cu calificativele respins, suficient, bine, foarte bine și excepțional.
Eu am văzut toate situațile. Erau evaluatori care făceau subiecte gen prostituție intelectuală, în care 80% erau declarați respinși și cum așa ceva nu era de acceptat, intervenea prostituția prin care se schimbau ponderile răspunsurilor sau ceea ce era eronat devenea corect și alte chestii bizare, aiuritoare și de neînțeles pentru o persoană cât de cât rațională. Am văzut și situații în care nu exista niciun respins. Chiar la un Bac unde am fost președinte și la proba orală de la literatura română, s-a înregistrat o astfel de situație aberantă, ca la scris să se vadă că unii nu știau să scrie chiar deloc.

(04 aprilie 2018)

Calificativul admis

Calificativul admis este mult uzitat în ciua de azi când nu vrem să deranjăm prea mult pe cei din jur și toată lumea să plece mulțumită, mai ales din cauză că nu există o graniță prea clară între admis șoi respins.

De regulă, calificativul respins este dat în medicină când se constată un defect major, de netrecut. La lucrările scrise de examen calificativul respins este dat destul de rar, câcnd:
- este dată foaia albă,
- este confundat subiectul,
- textul este ofensator,
- sunt furnizate aberații.
Pe vremea în care eu am condus doctorate, la rapoartele de cercetare se dădea calificativul admis sau calificativul respins. Fac afirmația demonstrată cu acte că niciunul dintre doctoranzii mei nu au prezentat rapoarte pe care vreunul dintre membrii comisiei să fi fost înclinat să le dea calificativul respins, pentru că:
- mă îngrijeam ca doctoranzii să discute cu profesorii și să facă corecțiile cerute de ei,
- rapoartele erau structurate și se bazau deja pe articole tipăritesau comunicări prezentate,
- făcusem deja repetiții legate de prezentarea din fața comisiei și erau evitate improvizațiile.
Sunt multe situații în care calificativul admis rezolvă probleme pe care notele nu le-ar fi rezolvat. Am văzut cum mulți care conduc tot felul de activități se simt frustrați când rezultatele evaluărilor lor au trecut de la acordarea de note, șa acordarea de calificative cu admis/respins. Nu am trăit asemenea momente, căci ele apar atunci când colectivități largi reclamă disproporțiile create de evaluatori pentru chestii minore pe care ei le ridică la rang de probleme fundamentale ale omenirii.
Calificativul admis numai aparent nu spune nimic. El spune foarte multe și despre cel care-l acordă și despre cel care beneficiază de calificativ. În opinia mea, acest calificativ reprezintă punctul de start al oricărei abordări serioase, de detaliu, printr-o examinare separată, specială și fără constrângeri, lămuritoare și hotărâtoare în a lua o decizie și nu baza deciziei.

(04 aprilie 2018)

Nota 6

Am stat și m-am întrebat așa, pentru mine, cum face un om normal să obțină nota 6? dacă el este scos la tablă și i se dă o problemă, ca să i se dea nota 6:
- nu duce rezolvarea până la capăt,
- se încurcă în calcule,
- folosește formulele greșit,
- este ajutat destul de mult,
- ține seama de ce i se suflă,
- se vede că rezolvă din amintiri,
- nu a învățat acasă mai nimic.

Cine face acest lucru cam la toate materiile înseamnă că:
- nu este preocupat de școală,
- are alte ocupații ortogonale,
- nu are interes pentru materie,
- folosește altfel timpul,
- scara lui de valori este alta.
Cu un astfel de om este foarte dificil de lucrat pentru că niciodată nu va exista concordanță între ceea ce vrea el și ceea ce vor alții de la el, deci ceea ce vrea el să facă nu are nicio legătură cu ceea ce i se cere, drept care va lucra în grabă, prost și dezinteresat, fără pasiune și fără să fie interesat de ceea ce se spune în jurul său despre cum a lucrat. Respectivul nu este în stare să-și depășească condiția.
Nu degeaba este pusă nota 6 ca limită de promovare a examenului de bacalaureat. Numai că ea este o medie, care precis nu rezultă din toate notele de 6 căci ar fi o calamitate.

(04 aprilie 2018)

Calificativul foarte bine

Calificativul foarte bine este extrem de atractiv și accesibil. Puștimea din clasele mici și mai ales părinții doresc numai calificativul foarte bine pentru ei și respectiv, pentru odraslele lor. Mi se pare ușor indecent ca acest calificativ să nu respecte lehea care se vede cu ochiul liber dacă se desenează curba lui GAUSS, adică nu mai mult de 5% dintre indivizii unei colectivități numeroase să obțină acest calificativ.

Este exagerat ca pe scena de la finalul clase a I-a să urce jumătate de clasă pentru a primi coroniță, știut fiind faptul că aceasta se acordă dacă și numai dacă elevul a primit toate calificativele de foarte fine.
În mintea mea, foarte bine echivalează cu 10 curat. pentru mai puțin există calificativul bine, pentru și mai puțin există calificativul suficient și tot așa.
Eu zic că dacă se dă o dictare de 10 minute și elevilor care nu au nicio greșeală li se acordă calificativul foarte bine. Cei care au mai puțin de 5 greșeli primesc calificativul bine și judecata de valoare se continuă. Foarte bine este foarte bine, adică perfect. Ori perfecțiunea nu presupune abatere de la nimic. Mulți vor spune că greșesc. Dacă diluăm pe acest foarte bine, vom ajunge ca mediocritatea să fie dominantă, feroce și mai ales nesimțită, căci are cu ce se apăra.
Calificativul foarte bine dacă nu este demonetizat va mai însemna ceva. dacă însă va fi dat fără discernământ nu va mai spune nimic. El trebuie să fie ca medalia de aur de la 100 m plat de la Olimpiadă, adică unic sau într-un număr extrem de limitat. La 100 de indivizi evaluate, maxim 5 să aibă calificativul acesta dacă ceea ce au făcut respectivi este perfect, fără greșeală.

(04 aprilie 2018)