Unanimități care nu spun nimic

Am trăit prea multe evenimente ca să spun că simt de la o poștă când ceva pute sau altceva nu miroase a bine. Îmi aduc aminte cum la alegerile parlamentare de pe Pantelimon, trebuia să apară un. vot împotrivă și totuși, deputatul în Marea Adunare Națională a fost ales cu unanimitate de voturi.

Eu am participat la două adunări unde nu mă cunoștea nimeni și am obținut unanimitate de voturi, doar prin faptul că cel care m-a prezentat era o persoană de mare caracter, cunoscut și cuvântul său a contat.Să nu uităm că la Congresul al XIV-lea al PCR, Nicolae CEAUȘESCU a fost ales secretar general cu unanimitate de voturi în 28 noiembrie 1989, ca în 25 decembrie 1989, în Sfânta zi de Crăciun același Nicolae CEAUȘESCU să fie executat de un pluton comandat de un ofițer, obligatoriu membru PCR, căci nimeni nu intra cadru militar fără a fi comunist cu carnet.

Votul la vedere este cel care dă unanimități, pentru că oamenii:

- sunt comozi,

- au fricile lor,

- merg în turmă,

- vor să impresioneze.

În opinia mea, acolo unde există unanimități, ceva este în neregulă și cel ce coordonează unanimitățile, ar trebui să se înfricoșeze, căci apele prea liniștite sunt adânci și au vârtejuri care duc în direcții rele.


(22 iunie 2026) 

Unanimitatea necunoscutului

Viața este extrem de complicată, chiar dacă noi nu ne dorim acest lucru. Uneori ne surprinde prin ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Și mie mi s-au întâmplat niște lucruri care m-au uimit și nu am avut niciodată o explicație, cât de cât rezonabilă.

În vremurile comuniste, pe când se mergea cu studenții în practica agricolă, eram cel care an de an mergea de colo-colo, căci eu nu eram în stare nici să minte că-mi scot apendicele, nici să spun că sunt chemat la cc al pcr pentru a lucra la nu știu ce material pentru Tovarășul și cu atât mai puțin nu eram în stare să mă gudur pe lângă șefi ca să-mi asigur protecție de a rămâne acasă la căldurică. Și în anul acela, eram într-o bază de practică undeva în zona podgoriilor viticole din Vrancea și-mi desfășuram programul așa cum știam eu, fără să fac zgomot, nici că eram singurul asistent universitar cu doctorat și nepromovat ca lector și nici că aveam o carte de 500 pagini, publicată în Litografia ASE ca singur autor. M-am trezit că a venit o mașină și a trebuit să plec spre București. Nu mi-a zis nimeni nimic. M-am speriat, știind că acasă aveam doi copii școlari și soția cu servici, fără un sprijin din afară. M-am liniștit când mașina a oprit în fața ASE la Piața Romană, la intrarea profesorilor și m-a preluat un coleg care mă aștepta în hol. Am mers cu el la o sală de la etajul întâi, cred sala 101 de pe vremuri și acolo am fost dus spre o bancă unde mai erau și alți colegi din Catedra de Cibernetică Economică, pe care-i știam bine. S-a făcut o pauză. Nu m-am dumirit deloc care era rostul meu acolo. Ceva mai târziu m-am lămurit. Era o ședință de partid pentru alegerile biroului organizației de bază - BOB. A început partea a doua a ședinței, destinată alegerilor. S-au făcut propuneri. Mi-am auzit numele și o mică descriere a activității mele, făcută de cineva. La un moment dat s-a supus la vot. S-a încheiat votul și s-a dat citire procesului verbal. Eu eram necunoscut în rândul studenților din acea sală. Spre surpriza mea, fusesem ales în BOB cu unanimitate de voturi. Era prima dată când mi s-a întâmplat așa ceva.

Peste câțiva ani buni, mi s-a zis că la o anumită oră să fiu prezent la sala 2013 căci voi participa la partea a II-a a unei adunări de partid. M-am înființat acolo, dar nu înainte de a trece pe la Cofetăria Dorobanți de unde mi-am cumpărat o amandină dublă, care era prăjitura mea preferată. Am mâncat-o tacticos. Îmi aduc aminte ca și acum cum eram îmbrăcat și încălțat. Aveam niște sandale comode, pe care le purtam fără ciorapi. Aveam niște pantalon fără buzunare. Aveam un tricou chinezesc de bumbac de culoare albă și purtam un lanț de aur destul de gros la gât, nu de cocalar, dar nici prea departe. Am așteptat la ușă până s-a terminat ședința. După ce s-a terminat, un coleg de catedră mi-a zis că trebuie să intru că începe partea a doua. În partea a doua se derulau alegeri pentru biroul organizației de bază - BOB la seria A, deși eu aveam cursuri la seria D a studenților. A început partea a doua și mi-am auzit numele propus pentru a face parte din BOB, dar propunerea cu numele meu a fost ultima. În BOB trebuiau să fie alese 7 persoane și eu eram al VIII-lea. Un profesor pe care nu l-am văzut în viața mea, m-a prezentat în niște culori căci nu-mi venea să-mi aud urechilor câte știa omul despre mine și eu nu știam acele lucruri. S-a trecut la vot și după aceea s-a trecut la numărătoarea de voturi. Eu nu figuram în cărți, deci nu aveam avizele organelor superioare. Numai că eu obținusem unanimitate de voturi. Era unanimitatea necunoscutului și așa am devenit secretar de BOB pentru doi ani. Nici de această dată nu aveam o explicație rezonabilă la ceea ce se întâmplase, dar peste ani și ani am conchis că există și o unanimitate a celui necunoscut, în care lumea își pune speranțe, mai ales când cei vechi au dezamăgit.

După 1989, mai precis, undeva prin 1996, am participat la o ședință, la rugămintea unui prieten, unde erau adunați peste 300 de inși. S-au făcut propuneri. Prietenul meu, deși nu discutasem în prealabil, m-a propus pe o listă de consilier la o primărie de sector. Am fost prezentat din punct de vedere profesional. S-a supus la vot. Și de această dată am obținut unanimitate și m-am convins pentru totdeauna că unanimitatea necunoscutului nu este o poveste, ci o realitate, de care cei care au chef să obțină un anume rezultat, trebuie să țină seama cu strictețe. În vremea în care s-au derulat alegeri, am auzit pe mulți prieteni că au votat pe X sau pe Y, nu pentru că cei de dinainte erau mai răi, ci doar pentru că X sau Y erau necunoscuți și prietenii mei ca votanți, doreau să le ofere o șansă pentru a arăta de ce sunt în stare. Într-un fel, aplicau și ei tehnica acordării de voturi necunoscuților. Nu se obținea unanimitate, pentru că era prea neomogenă masa votanților, dar multe majorități s-au constituit pe principiul unanimității necunoscutului, care nu era unanimitate, dar care potența masa alegătorilor canibalizați, prin alăturarea celor ce acordau încredere unuia necunoscut lor, pentru a-i da o șansă prin vot.

(25 septembrie 2025)

B-222-YON

Am votat!!!!!

Ca în vremurile comuniste când eram foarte tânăr și îmi propuneam să nu stau la cozi interminabile la secția de votare, acum am mers la vot, nu cu noaptea-n cap, ci deja la 07:30 votasem din moment ce la ora 08:15 eram la sală și-mi făceam antrenamentul, exact așa cum îmi propusesem.

Eu nu cred în manipularea alegătorilor, căci pe vremea când am avut un ARO 244D am făcut cărăușie de legume de la producătorii din jurul Bucureștiului și mi-am dat seama că țăranul este imposibil de manipulat, pentru că are o gândire pragmatică și are criteriile lui de evaluare și tot ceea ce face trece prin filtrele sale, el nefiind păcălit de nimeni și de nimic. De aceea, țăranul român a rezistat în comunism cu cei 500 mp de grădină, reușind să meargă în piață și să influențeze în bine viața celor de la oraș, cu produsele lui agricole, fie că erau legume, fie că erau fructe. 

Societatea de azi îi subapreciază foarte mult pe alegători și caută să-i ferească de așa-zisele influențe nefaste ale manipulării, deși mass-media manipulează cu nerușinare chiar în ziua votului, din moment ce vin tot felul de inși cu mai multă sau mai puțină greutate să spună destul de străveziu cu cine au votat, altfel spus, încălcând regulile tot de ei impuse și influențând votul, căci așa cred în mintea lor. În realitate, fiecare om are creierul lui și are propriile-i criterii. Fiecare om știe cu cine să voteze, căci el singur și-a fixat reperele de selecție, deci ideea de a influența pe unul sau pe altul cu cine să voteze este falsă, mai ales că votul este secret. Dacă ai stat de vorbă cu cineva și zici că l-ai influențat și respectivul zice că va face ceea ce i-ai spus, în cabină va face exact ceea ce vrea el, și probabilitatea de a face altfel nu este 0,5 pentru că nimeni nu a studiat fenomenul cantitativ, dar de cele mai multe ori, omul mai și înjură și face tot ceea ce vrea el, căci nu-l doare gura să spună că a făcut cum i-ai sugerat, ca să te mulțumească cumva.


(18 mai 2025)

Revoluția populară

Văd că istoricii nu s-au aplecat îndeajuns asupra revoluțiilor populare, deși trebuiau s-o facă de ani buni și cu instrumentele științei care să le permită confuziile aberante în care așa-zișii oameni de știință se bălăcesc prin faptul că le lipsesc analizele cantitative și instrumentele adecvate, cu care să opereze în analizele lor cele științifice.
Există răscoale.
Există războaie civile.
Există revoluții sângeroase.
Există revoluții de catifea.
Există revoluții populare.
Există greve.
Există proteste.
Pentru toate trebuie efectuate studii pentru a le înțelege mersul, necesitatea, cauzele și efectele, dar în toate cazurile sunt necesare atât abordările calitative, cât și abordările cantitative, pentru a depăși stadiul de poveste sau de legendă, ci pentru a pătrunde în miezul problemei.
Revoluția populară se înfăptuiește prin diferite mijloace, regimul existent prăbușindu-se prin voința poporului, voință care se exprimă fie prin proteste la scară națională, fie prin vot. Nu înseamnă că revoluția populară duce la instaurarea unui regim politic nou, superior, care să asigure dezvoltarea socială și istoria cunoaște nenumărate astfel de revoluții populare, când calea aleasă a fost una greșită, dar de fiecare dată s-a încercat să se găsească scuze, inclusiv scuza revoluției furate.  Atât timp cât ase aplică principiul ridicați-vă voi, să ne așezăm noi, clasa politică rămânând aceeași, nu va fi vorba de nicio revoluție populară, nici de o schimbare de regim, de o împrospătare a societății, ci de înlocuirea unor oameni, cu alți oameni, în ideea de a implementa programe acceptate de majoritate sau de a corecta ceva erori existente în societate.

Îmi aduc aminte de anul 1996 când se vorbea de 20.000 de specialiști și de schimbarea țării în 200 de zile, lucru care nu s-a produs și lucrurile au mers din rău în mai rău, încât PNȚCD a părăsit scena istoriei, devenind un partid nesemnificativ. N-a fost să fie. Îmi aduc aminte de anul 2004 și de țepele din Piața Victoriei, ca după anul 2014, tăticul lor să recunoască cu gurița lui că a fost instaurat statul mafiot. Nici în anul 1996 și nici în anul 2004 nu a fost vorba de revoluție populară, ci de revolte ale unor colectivități manipulate pentru a vota schimbarea care nu a dus niciunde. 


(17 mai 2025) 

Ziua votului, ziua adevărului

În ziua de 4 mai 2025 este ziua votului pentru primul tur al alegerilor prezidențiale, dar în același timp, este ziua adevărului absolut. După numărătoarea voturilor se va ști exact ierarhia candidaților și se va stabili cine este alesul dacă din prima există un candidat care obține 50% și un vot din numărul celor care au votat sau cine merge mai departe în turul al II-lea. Se va vedea care este adevărul absolut al aprecierii candidaților de către popor, căci una este cum se vede fiecare candidat în parte de către el însuși sau de către ea însăși și cu totul altfel stau lucrurile, când poporul îi evaluează pe fiecare în parte.
Prezența la vot este cea care definește calitatea alegerilor, căci cu cât numărul celor care votează este mai mare, cu atât rezultatul alegerilor este mai reprezentativ. Diaspora a făcut dovada până acum că are capacitatea să se mobilizeze și prin prezența la vot a diasporei se vor hotărî rezultatele acestor alegeri, căci de această dată diaspora votează și votează cu adevărat, nu cu furie, nu cu ambiție, ci cu dorința schimbării la nivel de revoluție, căci clasa politică a dezamăgit total.

(04 mai 2025)

Întrebări decente.

Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un kilogram de carne?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un pachet de unt?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un litru de ulei?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru un kilogram de mălai?
Ați uitat vremurile când stăteam la coadă pentru  a cumpăra hârtie igienică?
Ați uitat vremurile când nu găseam în magazine o portocală de Crăciun?
Ați uitat vremurile când nu găseam în magazine o banană de Crăciun?
Ați uitat vremurile când cumpăram pe cartelă ulei și zahăr?
Ați uitat vremurile când nu găseam în magazine cafea?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar cartofi cu pământul pe ei?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar ceapă stricată?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar fasole cu viermii în ea?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar vinete scofâlcite?
Ați uitat vremurile când cumpăram de la aprozar roșii stricate?
Uităm prea repede multe și uităm că votul democratic din 30 ianuarie 1933 a dus omenirea în prăpastie.

(08 februarie 2025)

Unanimitatea necunoscutului

Eu știu câteva situații care demonstrează că un necunoscut obține rapid și fără echivoc recunoașterea prin vot a cetățenilor care formează colectivități neomogene.
Eram într-o sală fără a mă cunoaște nimeni. Am fost prezentat nici mai frumos, nici mai deștept, nici mai bărbat alfa, ci am fost prezentat cu cuvinte simple. După ce s-a supus la vot, am obținut poziția pentru care am fost propus, cu unanimitate de voturi.
Peste ani, tot așa, eram într-o sală nou venit. Un nene pe care nu-l văzusem în viața mea, m-a propus pentru o anumită poziție, la care nici în visele mele cele mai colorate nu mă gândisem, căci eu eram preocupat să repet câteva maratoane pe niște drumuri ceva mai asfaltate. Când s-a supus la vot, eu am obținut unanimitate, în timp ce persoane cunoscute votanților au obținut și voturi împotrivă și abțineri.
Mult timp am crezut că cele două unanimități sunt întâmplătoare, dar am constatat că într-o sală cu peste 500 de votanți, un domn cu poziție excepțională, dar care nici el nu mă cunoștea, însă citea după o foaie, m-a surprins cu propunerea pe care a făcut-o și ca în precedentele cazuri, când nimeni din sală nu mă cunoștea, am obținut unanimitate de voturi.
M-am gândit mult asupra celor trei situații și am concluzionat că la vot, unanimitate obțin cei care sunt absolut necunoscuți, dar care se prezintă cu ceva calități care oricum sunt cu mult deasupra contra-candidaților cunoscuți de votanți, care chiar dacă au calități mai multe, votanții le știu defectele, care cântăresc oribil de mult și pierd unanimitatea.

(22 ianuarie 2025)

A sosit vremea plătitului de polițe

Anul 2024 este anul plătitului de polițe.
Cetățenii plătesc polițe politicienilor la urna de vot.
Politicienii își plătesc polițe între ei atunci când participă la confruntări în campania electorală.
Anul 2024 este anul în care fiecare persoană caută să identifice exact ceea ce este cel mai rău în cel de lângă el, pentru că a-l prezenta în cea mai sumbră lumină pe adversarul din. față este, crede persoana respectivă, calea de a ieși ea în evidență ca fiind cu mult mai bună. Este doar un punct de vedere, căci realitatea este un pic alta, mai ales că noi avem niște proverbe extraordinar de grozave, precum:
- râde ciob de oală spartă,
- spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să spun cine ești,

- ulciorul nu merge de multe ori la apă,

- dă-i românului mintea de pe urmă,
- mai bine și-ar vedea bârna din ochiul lui, decât paiul din ochiul altuia.

Spectacolul este total, căci luați de val, politicienii uită cine sunt și ca să se dea rotunzi, fac greșeli în cascadă, prin dezvoltarea de fracturi de logică, vecine cu ridicolul. Numai așa vedem că împăratul este gol și intrăm în cea mai mare derută care ne demobilizează, căci este greu să alegi grâul de neghină, când neghina a năpădit lanul de grâu.


(21 septembrie 2024)

Trăim exact cum ne dorim!

Nimeni nu trăiește altfel decât își dorește. În viață există nenumărate opțiuni, iar fiecare dintre boi își alege drumul, selectând dintre mulțimea de opțiuni pe aceea pe care o consideră potrivită pentru el. Este adevărat că intervin în evoluția noastră și o serie de factori externi, dar nu ei sunt hotărâtori în dinamica evoluției noastre. Ei doar perturbă vremelnic evoluția noastră, dar în esență evoluăm exact cum ne dorim și trăim exact cum ne-am ales să trăim. De foarte multe ori ridicăm din umeri și privim spre cer, conchizând că destinul ne-a hărăzit această evoluție, de care uneori nu suntem mulțumiți, fără a scoate deloc în evidență că acel drum pe care mergem, este drumul nostru, pe care ni l-am ales cu bună știință și de care am crezut că ne vom bucura.

Azi 5 octombrie 2023, pe un canal de știri al televiziunii Ț se prezenta faptul că la Brăila există un bazin de înot olimpic 95% realizat, dar ale căror lucrări au fost sistate. Brăilenii știu despre acest bazin de ani și ani. Brăilenii au avut posibilitatea de a vota în anul 2020 și au făcut alegerea, dar alegerea făcută a fost ca opțiune dintr-o mulțime de variante. Ei alegându-l pe respectivul primar, au dorit să nu se finalizeze acel bazin de înot olimpic, pentru că alegerea lor a fost spre această direcție. Așa că nimeni nu are niciun drept să se vaite că nu merge nimic, din moment acest nimic, este rezultatul unui vot în cunoștință de cauză, vot dat sau din contră, vot nedat din absenteism. Rezultă clar că atitudinea fiecăruia dintre noi a dus la parcursul la cere. asistăm acum, căci noi am ales pe cei care decid să nu se facă nimic bine, să se ia șpagă, să se cheltuie banii fără rost, căci ne place să vedem lucrurile rele, dar să mergem mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, exact așa cum a fost înainte de 1989, când toată lumea aplauda frenetic.


(05 octombrie 2023) 

Ce înseamnă să nu-ți interconectezi bazele de date...

În informatică există conceptul de  baze de date distribuite și conceptul de baze de date interconectate. Ideea este ca atunci când tu ai o bază de date, să ai posibilitatea de a consulta și alte baze de date legate de elementele colectivității cu care lucrezi. Dovada că la casa de asigurări de sănătate baza de date nu este legată cumva cu baza de date a populației este aceea că se eliberează medicamente morților, folosind cardurile de sănătate ale acestora, așa cum ieri 04 august turuia o tanti la un post tv de știri.

Dacă baza de date de la casa de asigurări de sănătate din județul X ar fi fost interconectată cu baza de date a populației, când un farmacist ar fi dorit să elibereze medicamente celui ce se folosea de cardul de sănătate al unui mort, imediat se vedea din baza de date a populației că persoana al cărui card se folosea este moartă și farmacistul avea obligația să rețină acel card și să-l anuleze, tăindu-l, așa cum se face la bancă atunci când mergi să schimbi cardul care a expirat.

Ar fi frumos ca bazele de date să fie interconectate și pentru secțiile de vot pentru a nu se permite ca morții să mai voteze și nici turism electoral să se facă. Ar trebui să existe niște programe care să lucreze făcând calcule de suprafețe destinate celor care cer viză de flotant, ca pe o coșmelie de 20 de metri pătrați să nu se acorde viză de flotant la 1.000 de persoane, așa cum se face, pentru a fi influențat votul în mod grosolan, artificial și criminal.

(05 august 2023)

17 greșeli pe care le fac cetățenii față de politicieni

Aș fi ipocrit să spun că am fost și cetățean și politician, ca să insist pe ideea că sciu aici în cunoștință de cauză, bla, bla, bla. Știu doar atât că de pe poziția de cetățean eu nu am făcut greșeli, pentru că am aplicat politicienilor teoria aruncării unei pietre, care are o traiectorie continuă, predictibilă, fără a fi reprezentată grafic ca o funcție cu nenumărate puncte de minim sau de maxim. Fiecare a aruncat o piatră și a văzut că ea nu o ia razna în toate direcțiile. Urcă un pic, apoi coboară pe o traiectorie pe care oricare dintre noi este în stare s-o deseneze. Deci, un politician care a fost elev de nota șase, evident, ca politician va fo tot de nota șase. Un politician care nu are o meserie adevărată și care a căutat să se descurce cum dă Dumnezeu, fiind sluga unuia sau a altuia, după ce va deveni el cineva, tot ca slugă se va comporta căci va rebui să-l răsplătească pe cel care l-a propulsat. Cetățenii, ca alegători greșesc când:
01. Cred că votul lor nu contează.

02. Nu participă la vot căci se consideră persoane superioare.
03. Se lasă mituiți de alegători pentru o pungă cu făină.
04. Cred în promisiunile politicienilor căci nu disting adevărul de minciună.
05. Dau o șansă unui necunoscut prin votul lui.
06. Au convingerea că alegând răul cel mai mic fac un lucru bun.
07. Se lasă prea ușor influențați de cunoscuții lor care au interese la unul care va fi ales.
08. Uită prea repede lipsa de performanță și mai votează încă o dată aceeași persoană.
09. Votează din ură.
10. Votează la grămadă.
11. Nu au o analiză proprie ca voltul să fie rezultatul gândirii lor de cetățeni responsabili.
12. Merg la vot și anulează votul în cabină, crezând că au făcut mare brânză.
13. Se laudă că au votat cu un candidat, altul de fiecare dată, când are în față un alt prieten.
14. Stau departe de viața politică, crezând în mod eronat că există persoană apolitică.
15. Se implică pe față în a fi simpatizantul cuiva în timpul campaniei electorale, dar votează altfel.
16. Votează cu cel care-i promite rezolvarea problemelor lui punctuale.
17. Nu are încredere în clasa politică și se orientează spre noii veniți și fără să-i cunoască îi votează.

Cetățenii sunt oameni cu nevoile lor, cu aspirațiile lor și de aceea formează colectivități neomogene. Cei care știu să transmită mesaje bine țintite vor avea succes în alegeri și vor câștiga voturi. Se învârt foarte mulți bani în campaniile electorale pe materiale publicitare, pe forme specifice de mituire a alegătorilor, ceea ce are ca efect distorsionarea rezultatelor, cu efecte nedorite pentru următorii patru sau cinci ani. Fiecare dintre noi consideră că rezultatul votului, moricare ar fi acesta este un fel de a ne duce crucea.

(17 iunie 2023) 

Alegerile dau valori sub medie

Mi-am adus aminte un banc: nenea Gheorghe dorea să facă o troiță în fața curții. A început munca. Într-o dimineață, trece pe la poartă nea Mărin și zice:
- Ce faci Gheorghe aici?
- O troiță, nene Marine.
- Păi, asta e troiță, Gheorghe?
Și nea Mărin i-a dat o serie de indicații, pe care nenea Gheorghe le-a urmat. Într-o altă dimineață, trece lelea Floarea și zice: 
- Ce faci Gheorghe aici?
- O troiță, lele Floare.
- Păi, asta e troiță, Gheorghe?
Și lelea Floarea i-a dat o serie de indicații, pe care nenea Gheorghe le-a urmat. Într-o altă dimineață, trece Toader, cu care făcuse armata la grăniceri și zice:
- Ce faci Gheorghe aici?
- O troiță, măi Toadere.
- Păi, asta e troiță, Gheorghe?
Și Toader i-a dat o serie de indicații, pe care nenea Gheorghe le-a urmat. Într-o altă dimineață, trece un vecin, apoi alt vecin și fiecare după ce au aflat despre ce era vorba, i-au dat sfaturi utile. În final, când Gheorghe a terminat troița, i-a chemat pe oameni s-o vadă și aceștia au întrebat:

- Ce este asta, Gheorghe?

- Troița pe care am construit-o așa cum ați vrut-o voi. Haideți cu mine în câmpie să vă arăt troița construită de mine, așa cum am vrut-o eu. Am mers în câmp și când au văzut troița s-au minunat.

- Ce troiță frumoasă ai făcut, Gheorghe!

Au zis toți în cor.

Dacă ne gândim la un croitor care ar accepta sugestiile tuturor celor cu care intră în vorbă, sunt sigur că hainele făcute de el ar arăta oribil.

Așa se întâmplă și la vot. Dacă sunt N votanți, sunt Nu idei. Votul este secret și oamenii votează cum cred ei. Cine crede că are cum să influențeze votul folosind așa-zise metode de control, pe lângă faptul că se expune, în cabină fiecare votează cum vrea el, dar la ieșire va spune fiecăruia ceea ce vrea să audă. Fiind colectivități neomogene, voturile vor fi și ele neomogene și dacă printre candidați există unul cel mai valoros, nu neapărat cel mai bun și altul cel mai puțin valoros, adică nu neapărat cel mai rău, votanții vor alege după criteriile lor și rezultatul depinde de multe necunoscute. Valoarea globală în urma unui vot este întotdeauna sub medie și de aceea parlamentele au nivelul redus de încredere în sondaje. Fiecare a crezut că votează pe cel pe care el îl consideră cel mai bun, dar de fapt calculele sunt cu totul altele, căci fiecare dintre noi avem o aritmetică a noastră, dar viața are aritmetica ei, care contează.


(12 iunie 2023) 

Români, de ce mama naibii nu ieșiți la vot?

Mulți dintre noi suntem plini de lehamite față de clasa politică și credem c-o sancționăm neieșind la vot. Este o mare eroare, căci numărul mic de votanți dă legitimitate unor persoane care nu merită așa ceva. Noi avem următoarele opțiuni:
- mergem la vot și votăm pe cineva care credem noi că merită.
- mergem la vot și anulăm votul,
- nu mergem la vot și lăsăm pe alții să hotărască.

Am cunoscut o situație când din 1.000 de suflete erau prezenți la vot 100, toți cei au votat pe un anume nene și el se lăuda peste tot că a ieșit învingător cu unanimitate de voturi, fără a spune în al câtelea tur de scrutin și fără a spune cât de mare era colectivitatea și câți s-au prezentat la vot.

Nouă ne place la nebunie să ne dăm rotunzi și superiori că nu mergem la vot că nu avem pe cine vota și după aceea nu scoatem o vorbă când timp de patru ani ne conduc persoane care n-au calitățile corespunzătoare. Era cu totul altul rezultatul în cazul în care din 18.000.000 de alegători se prezentau la vot 16.000.000 față de rezultatul în care votează 5.000.000 de cetățeni talibanizați.

În plus, un ales are o cu totul altă putere dacă a fost ales cu 70% din voturi comparativ cu cel ales cu 30% din voturi, când contra-candidații lui au luat restul, dar fiecare mai puțin decât el. Vedem ce se întâmplă cu guvernele de coaliție în care partidele balama șantajează la greu, vedem ce se întâmplă când președintele are o culoare politică și parlamentul are alta. Morala este una singură: ieșitul la vot este o necesitate pentru a asana viața politică, pentru că la o prezență de 80% miza politică este cu totul alta. este exact ca la o admitere la facultate unde se știe că se dau subiecte grele. Operează auto-selecția candidaților.



(21 mai 2023)

Eu și unanimitățile

Am o părere foarte proastă despre unanimități. Unanimitățile, în mintea mea, nu înseamnă că oamenii chiar cred toți la fel ca să voteze la fel. Unanimitatea înseamnă, după mine, indiferență, lehamite și dispreț. oamenii aduși forțat la o adunare, nu ascultă nimic, se gândesc la chestiunile lor de zi cu zi și când se supune ceva la vot, mecanic, fără să stea pe gânduri, ridică mâna, să voteze prima variantă. Așa s-a întâmplat când s-a supus la vot varianta cu votul împotrivă, lumea nu a fost atentă și în unanimitate populația din sală a votat împotrivă. Și așa a rămas. A fost o strategie de a obține ceva, folosind unanimitatea și mai ales neatenția populației din sală. Eu detest unanimitățile, căci ele scot la iveală tot ceea ce este cel mai rău dintr-un popor mai mult sau mai puțin numeros. Îmi aduc aminte cum înainte de 1989, Nicolae CEAUȘESCU era copleșit de unanimitățile cu care el era votat, cu care legile erau votate cu care la congrese se luau decizii și se adoptau documente.

În viața mea, am avut parte de trei unanimități, care m-au dezamăgit prin viteză și prin efecte.

Prima unanimitate a fost când am fost ales secretar ASC în anul al IV-lea din studenție. Era seara, după ore și lumea numai la alegeri nu se gândea când la toți ne chiorăiau mațele de foame. Ședința a fost scurtă, cu un singur punct pe ordinea de zi. Era statutară. S-a făcut o singură propunere. S-a votat și a fost o unanimitate tristă.

A doua unanimitate a fost într-o toamnă prin 1980 parcă. Eram adus de la baza de practică din Focșani la ședința de alegeri pentru biroul organizației de bază. Eram ales în acel birou. Nu mă cunoștea nimeni și nici eu nu cunoșteam pe nimeni. S-a supus la vot și a fost unanimitate, dar o unanimitate fulgerătoare căci tot ce s-a supus în acea seară la vot, s-a votat în unanimitate.

A treia unanimitate s-a produs undeva în anul 1996 când au fost alegerile de consilieri de sector. Era o sală cu vreo 350 de suflete. S-au făcut propuneri. Cineva m-a propus pe mine. Se vota imediat după propunere și se numărau voturile pentru. Am obținut unanimitate. Eram la finalul votului primul pe listă. Cuiva i-a venit ideea de a așeza în fruntea listei pe cei care se auto-propuseseră pentru funcția de primar, fără a fi votați cumva și așa am ajuns pe poziția a VIII-a, ceea ce m-a scârbit iremediabil.

Și acum când aflu că ceva s-a votat în unanimitate mă gândesc la lucruri îngrozitoare, căci unanimitatea mă neliniștește și uneori îmi dă frisoane.

(16 mai 2023)

1.000 de oamenii care m-au dezamăgit: Oana PELLEA

Oana PELLEA este actriță.
Oana PELLEA este fiica marelui actor Amza PELLEA.
Nu am văzut-o pe Oana PELLEA niciodată jucând pe scenă, pentru că eu merg numai la anumite piese de teatru la BULANDRA și numai dacă joacă actori cu adevărat mari.
Ca actriță, Oana PELLEA trebuie să joace teatru. Mi se pare excentric faptul că un actor sau o actriță iese în stradă și-și spune ofurile mai ales dacă este vorba de nuanțe politice. Acest lucru mă dezamăgește.

M-a dezamăgit Oana PELLEA că în campania electorală a lui Klaus IOHANNIS nu a apărut explicit cu acesta, nu a făcut campanie cu afișe electorale. M-a dezamăgit Oana PELLEA că nu a fost în secția de votare din partea unui oneghe ca să dovedească sprijinul pe care îl acordă lui Klaus IOHANNIS.
Fiecare dintre noi trecut de 18 are drept de vot. Votul este secret. Nu are rost ca eu, dacă am votat să ies și să mă bat cu cărămida în piept că l-am votat pe X, când nu am nicio dovadă în acest sens. E ilegal să fotografiezi buletinul de vot, e ilegal să te fotografiezi în cabina de vot. Deci nu există dovadă.
Este indecent să ieși peste ani să spui că regreți că l-ai votat pe Y. Nu ai dovadă că l-ai votat pe Y, ceea ce spui nu are relevanță, ci doar bați câmpii, să te afli și tu în treabă. Să nu zici că ai tăcut. 
Actrița Oana PELLEA se vrea om al cetății și de aceea spune că votul ei a fost trădat și batjocorit. Sunt vorbe de țață pe malul șanțului. La mine, în copilărie, mai urma în mahala, la astfel de vorbe ridicarea fustei și bătutul păsăricii către persoana căreia îi erau adresate vorbele de ocară.
M-a dezamăgit Oana PELLEA că în loc să joace teatru, în loc să recite poezii pe un canal de Youtube, face lucruri care nu se leagă cu arta, căci rolul artistului este să fie pe scenă sau în studioul de înreh=gistrări, nu să meargă la emisiuni care nu sunt de cultură 100%.
Eu știu că talentul și geniul nu se transmit ereditar. Punct.

Știu că am văzut-o pe Oana PELLEA în Aula Academiei Române când a fost premiată în 2008 de Academia Română cu premiul Aristizza ROMANESCU. Ea a rostit un scurt cuvânt de mulțumire care nu m-a dat pe spate și nefiind afectat de invidie, căci la câteva minute luam și eu Premiul Tudor TĂNĂSESCU pentru cartea Structuri de date, în două volume, elaborată împreună cu 25 de coautori.

(17 iunie 2022)

Masochismul la români

Masochismul la români nu este ceea ce zice DERX, ci este o cale de a obține disconfort și pierdere de timp în cunoștință de cauză, din plăcerea de a crea astfel de stări în mod planificat, în condiții de siguranță maximă și cu costuri acceptabile.

Masochismul definit astfel îi caracterizează pe românii care pleacă vineri seara sau sâmbăta dimineața spre munte sau spre mare, știind exact că se merge bară la bară. Și drumul de întoarcere tot bară la bară duminica, tot masochism se cheamă. Ceea ce în mod normal ar fi un drum de 3 ore se transformă lejer în drum de cel puțin 6 ore cu opriri lungi, cu stat în soare și cu nenumărate exemple de dezordine din partea celor care ies din coloană și fac pe deștepții, căutând să intre în fața altora, pe care ei îi desconsideră.

Cem mai clar exemplu de masochism este dat de români în ziua votului. Se zice că votantul nu greșește. Așa este. Faptul că un individ se biciuiește căci simte o plăcere în a-și crea durere, nu este o greșeală. Așa simte el, așa face. Tot așa este și în cazul votantului. Are în față buletinul de vot. Îl are în față pe pagina din stânga pe candidatul care minte, care promite, care nu a realizat nimic special, candidat care prin comparație cu cel de pe pagina din dreapta și el mincinos, parșiv, gargaragiu, i se pare mai rerzonabil, dar ștampila o pune în afara chenarului ca o răzbunare. Și răzbunarea este tot un fel de masochism, căci a-ți anula votul înseamnă a-ți satisface o plăcere vinovată, pe care votantul numai el cu sine însuși o simte în spațiul minimal al cabinei de vot, satisfacția fiindu-i maximă, cred.

(13 noiembrie 2021)

Votul secret și controlul său

Toată lumea prezintă extrem de subiectiv votul secret, crezând că totul este controlat ușor și fără riscuri. Mulți se laudă că:

- stau de vorbă cu oamenii,

- reușesc să-i convingă să voteze într-un anume fel,

- garantează succesul unui anumit candidat,

- oamnii sunt ușor de convins,

- votul secret nu reprezintă prea mult.

Realitatea este cu totul alta, mai ales că în cabinele de vot nu se filmează, nu sunt două sau mai multe persoane și fiecare individ face exact ceea ce crede că are el de făcut, adică face ce-l duce capul sau face ceea ce i-au zis alții sau, din contră face pe dos.

Există un singur mod de a controla votul secret și acesta este următorul.

Se publică să zicem 1.000 de buletine de vot, exact 1.000.

Manipulatorul va avea din cele 1.000 de buletine un buletin alb.

Manipulatorul scrie pe acel buletin numele pe care el îl vrea câștigător.

Manipulatorul dă buletinul unui votant.

Votantul primește un buletin alb.

Votantul introduce în urmă buletinul dat de manipulator.

Votantul dă manipulatorului buletinul alb.

Manipulatorul îl plătește adecvat pe votant.

Manipulatorul scrie pe buletin numele celui pe care îl vrea câștigător.

Se repetă figura.

Numai în acest fel se falsifică votul secret, care numai aparent este secret.

Cine spune că a votat cum i s-a spus, nu are cum să facă dovada celor spuse, căci:

- nu va filma buletinul completat de el

- nu are cum să facă semne pe buletin

- la numărătoarea voturilor, votul său este imposibil de identificat.

Așa că totți care se dau mari că manipulează votul cu punga de făină sau litrul de ulei, visează, mint și trișează, căci de manipulat nu au cum să manipuleze nici măcar pe alcoolicii fără frontiere, care tot timpul se gândesc să-l aleagă pe cel care cred ei că-i vor umple mațul de spirt.

Nu am luat aici în discuție nici votul prin corespondență și nici votul electronic, modalități care presupun un înalt simț civic și în niciun caz o gloată, formată din indivizi care s-ar vinde pentru o chiflă de 30 de bani sau pentru o cinzeacă de tărie.

(06 mai 2020)

Votul electronic

Votul electronic este un lucru simplu pentru:

- cetățean care nu mai este obligat să stea la cozi,

- dezvoltatorii de aplicații informatice complexe,

- bugetul de stat căci birocrația ar fi redusă drastic.

Votul electronic este o catastrofă pentru:

- politicienii care nu mai au cum să influențeze,

- falsificatorii de alegeri,

- cei ce se înfruptă din banul public copios.

Există nenumărate modalități de a implementa votul electronic, știut fiind faptul că deja se fac plăți electronice cu sume foarte mari, ori un vot în niciun caz nu presupune măsurile de securitate cibernetică pe care le presupun transferurile bancare.

Există la ora actuală bănci electronice și cetățenii își fac conturi cu maximă siguranță la ele fără a merge cumva la vreun sediu, ci numai și numai folosind un telefon mobil, un laptop sau o tabletă. Eu am un astfel de cont și vreau să spun că:

- se face foarte simplu,

- operațiunile sunt foarte sigure,

- este cu mult mai lejer decât în cazul băncii clasice,

- costurile mele sunt cu siguranță mult mai mici.

Pentru a implementa votul electronic este necesar un produs software:

- prietenos,

- sigur,

- credibil,

- accesibil.

Cetățeanul ar trebui să:

- intre pe aplicația de vot electronic,

- să-și facă un cont așa cum se face și pentru cont de e-mail,

- să se regăsească în lista de alegători,

- să dea date despre el,

- să dea poza cărții de identitate,

- să-și facă o poză pentru identificare,

- să primească o confirmare că s-a creat contul.

Când este ziua votului, aplicația informatică este disponibilă. Cetățeanul se autentifică fie cu parola, fie facial, fie altfel, intră în aplicație, votează și deconectarea se face automat după ce lui i se transmite undeva un mesaj din care să rezulte că și-a exprimat votul.

Aplicația informatică face și restul de prelucrări. Ea se cuplează și cu partea de prelucrare a voturilor exprimate în secții de votare, experiența examenelor de admitere cu scanări de teste grilă și contabilizarea acelor foi date de candidați se extinde și la gestionarea voturilor.

Nu spun că este vorba de voință politică, ci este vorba despre șansele de a profita de pe urma unor ghidușii care se numes erori de numărare, știut fiind faptul că informatizarea din contabilitatea unei firme exclude furturile și mânăriile, drept care există reticențe în a implementa software de contabilitate pentru a informatiza 100% operațiile financiar-contabile. Informatizarea este bau-baul șmecherilor, hoților și troglodiților, căci numai ei spun că nu le merge dispozitivul de efectuare a tranzacțiilor electronice, obligându-i pe clienți să lucreze cu bani ghiață care se contabilizează sau NU se contabilizează.

(20 iunie 2019)

113 și 161 nu sunt numai sunt două numere prime

113 și 161 nu sunt numai sunt două numere prime așa cum ar crede unii care văd lucrurile doar dintr-un singur punct de vedere.

113 este viteza cu care a fost surprins rulând într-o localitate celebrul polițist de la rutieră Marian GODINĂ și pentru care i-a fost suspendat permisul de conducere pentru 3 luni și pentru care a primit și o consistentă amendă.

161 este numărul de voturi pe care opoziția l-a bifat în dreptul moțiunii de cenzură care a picat ieri 20 decembrie 2018 în Parlamentul României. Se știe că moțiunea a fost depusă cu 163 de semnături, iar 163 este și el tot un număr prim, în felul lui.

Se știe că numerele prime se divid cu 1 și cu ele însele, ceea ce este drăguț, vesel, crocant, interesant, șmecher, damnat, colorat, vivant și mai ales măgulitor pentru cine vrea să dezvolte algoritmi de criptare, mai ales dacă este în stare să maximizeze numărul lor de cifre.

(21 decembrie 2018)

Momentul optim din punct de vedere al managementului politic

Momentul optim din punct de vedere al managementului politic nu trebuie tratat simplist sau superficial, pentru câ toți care au ales una dintre cele două variante, au dat-o-n bară urât de tot. În managementul politic, există:

- individul care bvrea ceva,

- adversarul individului, care vrea și el ceva,

- grupul țintă, al celor care votează.

Deci, există:

- un moment optim pentru individul care vrea ceva,

- un moment optim pentru adversarul individului care vrea ceva,

- un moment optim al grupului țintă, adică al voranților.

Ideal este ca momentul optim al individului care vrea ceva să se se suprapună cu momentul optim al grupului țintă, dar să nu se suprapună cu momentul optim al contracandidatului, care la o adică, vrea și el voturi, în același timp cu individul care vrea voturi, dar bazinul este unic. E matematică pură, cu inegalități pe momente de timp.

Istoria noasdtră recentă cunoaște adevărate lecții de management politic în care momentul optim al individului care dorea voturi era nesincronizat cu a contracandidatului său.

Ni-l mai amintim pe Emil CONSTANTINESCU, omul care s-a întîlnit cu călugărul Vasile. Și ca lovitura să fie năucitoare, plin de dramatism, bălăbănind ochelarii i-a adresat lui Ion ILIESCU întrebarea:

- Dumneata, crezi în Dumnezeu, Domnule, ILIESCU?

Atunci s-a jucat cartea. Ion ILIESCU a rămas de-a dreptul năuc, șocat, paralizat, inert. Din acea clipă cartea se jucase. Era doar o chestie de actorie pură.

Un alt moment, ce nefericit ales a fost acela în care s-a dat filmulețul în care un candidat îl plesnea peste moacă pe un copilaș. Filmulețul a fost difuzat pe Realitatea Tv, dar prea devreme. Dacă era dat în ultima noapte de dinaintea alegerilor, cu 5 minute de a se încheia campania electorală, cu totul altfel se punea problema. Nu mai apărea nici penibilul acela cu teoria pixelului albastru. Știința managementului politic este pentru toți. Unii știu să o aplice în practică, alții fac pe deștepții și merg după cum le bubuie țestele, adică aiurea.

Și lecția celui care a fost la SPA la SOV trebuie luată în considerare și nu trebuie uitată, deși e doar de abecedar, nu are nimic elaborat în ea, căci se bazează pe mediocritatea și orgoliul executantului, dar și pe slăbiciunea consilierilor care nu știu să facă demonstrații, ci numai afirmații, uneori stupide.

(15 decembrie 2018)