Școala de Informatică Economică din ASE - dezvoltarea

După Revoluția din Decembrie 1989 Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică s-a transformat în Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, iar câteva luni mai târziu s-a înființat Catedras de Informatică Economică având un grup de inițiativă format din:

Nicolae APOPEI, 

Constantin Gelu APOSTOL, 

Constantin BARON, 

Constanța BODEA, 

Gheorghe DODESCU, 

Adriana IONESCU, 

Afrodita IORGULESCU, 

Ion IVAN, 

Ion LUNGU, 

Rodica MIHALCA, 

Ioan ODĂGESCU, 

Florin PILAT, 

Ion Gh. ROȘCA, 

Valer ROȘCA, 

Ioan ROXIN, 

Gheorghe SABĂU, 

Ion SMEUREANU,

Gheorghe SOFRONIE, 

Magdalena STANCIU,

Traian SURCEL,

Ileana VREJBA.

Pe parcursul a doar câțiva ani, în Catedra de Informatică Economică au venit prin concurs cercetători din Centrul de Calcul al ASE, de la ICI de la ITC sau de la alte cetre de calcul, următorii:

Csaba FABIAN

Radu MÂRȘANU

Adrian VASILESCU

Manole VELICANU

Adina UȚĂ

Vasile AVRAM

Bogdan GHILIC-MICU

Gabriel ZAMFIR

Răzvan ZOTA

Iulian ÎNTORSUREANU

Iulian NEMEDI

Marinela MIRCEA

Liviu COTFAS

Iuliana DOROBĂȚ

Codrin NISIOIU

Au devenit cadre didactice pe poziții de preparatori universitari unii dintre cei mai buni absolvenți ai Secției de Informatică Economică și aici enumăr pe:

Carmen TIMOFTE

Flarea NĂSTASE

Radu CONSTANTINESCU

Cătălina COCIANU

Claudiu VINȚE

Adrian TOMA

Cristina IONIȚĂ

Felix FURTUNĂ

Marian DÂRDALĂ

Romică ADAM

Adriana REVEIU

Paul POCATILU

Daniel VERNIȘ

Elena POSDARIE

Simona IONESCU

Anton CREȚU

Marian STOICA

Cristian USCATU

Felix SIMION

Cristian TOMA

Marius POPA

Mihai DOINEA

Cristian CIUREA

Răzvan BOLOGA

Alecu FELICIAN

Dragoș VESPAN

Lorena BĂTĂGAN

Alexandru BĂRBULESCU

Ramona LUPU

Adela BÂRA

Mihaela MUNTEAN.
Catedra de Informatică Economică avându-i ca șefi de catedră pe profesorii Ion Gh, ROȘCA, Ion SMEUREANU, a cunoscut apogeul de dezvoltare căci atunci a avut loc prima ediție a Conferinței de Informatică Economică, atunci a apărut primul număr al revistei Informatica Economică și tot atunci s-a dezvoltat un sub-colectiv de conducători de doctorate cu teze din domeniul de informatică economică. Au fost câștigate numeroase granturi de cercetare, încât s-a reușit dotarea laboratoarelor catedrei cu tehnică de calcul de ultimă generație.




(11 septembrie 2026)

Școala de Informatică Economică din ASE - începuturile

Este destul de greu de localizat începuturile informaticii economice în ASE, dar știu cu exactitate că în anul 1971 când eu am devenit asistent universitar stagiar, deja în Catedra de Informatică Economică exista un Sub-colectiv de Informatică Economică alcătuit din:
- cadre didactice ale catedrei,

- profesori de la Universitatea București,

- profesori de la Institutul Politehnic București, 
- cercetători ai LCCE - Laboratoarele Catedrei de Informatică Economică,
- specialiști de la DCS - Direcția Centrală de Statistică,
- specialiști de ia ICI - Institutul Central de Informatică.

Aveam colegi pe:

Gheorghe DODESCU

Marin PREDESCU

Florin PILAT

Afrodita IORGULESCU

Constantin APOSTOL

Valer ROȘCA

Livia NISIPEANU

Dan IONESCU

Tudor MISDOLEA

Constantin BARON

Gheorghe SABĂU

Gheorghe SOFRONIE

Ion IVAN

Ion LUNGU

Adriana IONESCU

Ileana VREJBA

Ioan ODĂGESCU

Ion Gh. ROȘCA

De la Universitatea București au predat studenților din Facultatea de Cibernetică profesorii:

Dragoș VAIDA

Mihai BOTEZ

Paul CONSTANTINESCU

Alexandru ȘCHIOP

De la Institutl Politehnic București, au predat cusrusri studenților din Facultatea de Cibernetică:

EDMOND NICOLAU

Nicolae RACOVEANU

Alexandru POPOVICI

De la DCS veneau să țină cursuri și seminarii:

Vasile BIȚĂ

Valeriu PESCARU

Mihai COBZACU

Gheoerghe IOAN

Alexandru BRODEALĂ

De la LCCE veneau să desfășoare activități didactice cu studenții:
Ioan CATONA

Gheorghe WEISS

Lucian DUȚĂ

Gabriel DIACONESCU

Margareta PENCEA

Ștefan MUSTĂȚEA

Vasile IONESCU

Doina FUSARU

Ion SMEUREANU

Ion TEODOR

Cristian POPESCU

Iulian SATRAN

Vladimiri DUMITRESCU

Octavian PAIU

Dan SOMNEA

Ioan DUMITRESCU

De ICI au ținut seminarii sau au predat cursuri:

Ladislau GAȘPAR

Constantin V. NEGOIȚĂ

Legătura cu producția era esențială în specializarea de informatică economică pentru că în centrele de calcul se găsea tehnica de calcul cea mai avansată, erau probleme de mare complexitate, existau specialiștii de mare clasă care să le rezolve și dintre cei mai buni specialiști de acolo erau selectați cei ce veneau să predea cursuri sau să conducă seminarii studenților Secției de Informatică Economică din ASE.

Mulți dintre cei enumerați de mine aici au fost și autori ai unor cărți de informatică publicate în editurile de la noi din țară. Foarte mulți dintre ei au publicat articole în revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică - SCCECE a Centrului de Calcul al ASE, în Revista de Statisticădar și în Buletinul Român de Informatică de la ICI. Pe cei ale căror nume le-am scris aici i-am cunoscut și am despre ei numai cuvinte de laudă, pentru că erau oameni excepționali din punct de vedere profesional, care se remarcaseră la locurile lor de muncă în calitate de specialiști de mare clasă.



(11 septembrie 2026)

Te lauzi că ai curaj?

Văd acum cum după război, mulți viteji s-arată. După ce drona a lovit blocul de la Galați în noaptea de joi 28 mai spre vineri 29 mai 2026, pe la ora 02:00 apar tot felul de așa-ziși specialiști care spun ei cât de grozavi au fost în a trage semnale asupra modului în care armata trebuie să se doteze. În opinia mea, cine se crede:
- specialist,
- curajos,
- ferm,
- patriot,
- vertical,
- asumat,

trebuia să facă un material de cel mult 30 de rânduri, pe care să-l dateze și să-l semneze în care să spună tot ce are de spus. Adică, mai concret, acești mâncători de c-c-t care se perindă pe la televiziuni să-și dea cu părerea, trebuia să scrie pe cel mult 30 de rânduri, în anul 2018 sau în anul 2019 sau în anul 2020 sau în anul 2021 sau în anul 2022  sau cel târziu în anul 2023 că aramata trebuie să se doteze cu radare anti-dronă și cu instalații de doborâre a dronelor și să dea toate detaliile tehnice din acre să rezulte că ei:

- specialiști de mare clasă și sunt,

- verificați de rezultatele pe care le-au obținut în carieră,

- disponibili să participe la implementarea propunerilor.

Acum, când lucrurile sunt foarte clare, este foarte ușor să arătăm cu degetul că nu s-a făcut, că nu s-a dres, căci chibiții de pe margine se știe că au idei, dar în practică sunt doar niște otrepe fără rezultate de niciun fel, căci dacă ar fi fost în stare de ceva, ar avea ce să ne arate concret rezultatele lor.


(01 iunie 2026)

Iată unde duce necunoașterea managementului politic!

Mi-am răcit gura degeaba asupra faptului că politicienii trebuie să deschidă cărți de managementul politic și să învețe măcar abecedarul acestei științe, pentru a nu da în gropi cu soluțiile lor nu proaste, ci foarte proaste pe care le dau.

Prima condiție pe care o impune managementul politic esta aceea că problema trebuie să fie bine definită.
A doua condiție pe care o impune managementul politic este  că, orice problemă are mai multe soluții.
A treia condiție pe care o impune managementul politic este aceea că soluțiile le dau specialiști adevărați.
A patra condiție pe care o impune managementul politic este aceea că soluțiile sunt evaluate de mai mulți oameni din echipa politică și sunt asumate de un singur decident. 

Ceea ce s-a întâmplat în legătură cu modificarea legii ca să se dea posibilitatea președintelui în funcție să candideze pentru un loc de senator, arată că niciuna dintre cerințele managementului politic nu a fost îndeplinită. 

O problemă este bine definită dacă și numai dacă mai multe persoane oferă aceleași soluții atunci când o rezolvă. În caz contrar, ori este o problemă sub-definită adică lipsesc date, ceea ce duce la soluții aproximative, ori este o problemă supra-definită, adică are multe condiții similare, care complică inutil rezolvarea.

O problemă are mai multe soluții pentru că la definire se stabilesc diferite criterii de performanță sau ipoteze de lucru și fiecărui criteriu de performanță, respectiv, fiecărei ipoteze de lucru, îi corespunde una sau mai multe soluții.

Echipa de specialiști și-o alcătuiesc cei ce au responsabilitatea de a gestiona problemele politice și de aceea, echipa trebuie să fie formată din oameni cu înaltă calificare, cu experiență și nu din indivizi piloși, nepregătiți, care nu au nicio legătură cu actul decizional, cu științele juridice sau cu domeniile de unde provine problema de rezolvat. În cazul modificării articolului de lege, specialiștii trebuie să provină de la dreptul constituțional și din zona legilor de desfășurare a alegerilor.

Nici în ceea ce privește evaluarea soluțiilor nu a fost vorba în cazul considerat, de o abordare științifică, folosind metode calitative, căci cu siguranță arborii decizionali bine construiți ar fi dus spre situația în care considerentele președintelui erau prognozate și nu mai erau o noutate care să pună în dificultate PNL, la vârful partidului.

Nici la scrierea constituției nu s-a știut mare brânză despre managementul politic, căci dacă se știa, în constituție, s-ar fi prevăzut poziția de senator pe viață pentru președinții care-și încheie mandatul, știindu-se apetența pentru funcții chiar și decorative ale bărbaților, oricare ar fi ei.


(26 septembrie 2024)

Cine sunt oamenii de nimic?

La viața mea, am cunoscut nenumărați oameni de nimic. Oamenii de nimic nu știu să facă nimic. Ei doar se fac că fac, pentru a se afla în treabă. Stau cu ochii pe ceilalți și sunt extrem de critici cu aceștia, semnalând în scris tot ceea ce colegii lor nu fac ca la carte. Ei au timp să se ocupe de elaborarea de memorii interminabile, de a scrie e-mailuri kilometrice, de a merge în audiențe la tot felul de șefi, pentru că nu fac altceva decât de a sesiza nereguli, căci ei nemuncind nimic, nici nu greșesc, dar greșeala lor capitală este că nu-și îndeplinesc sarcinile de serviciu, profitând de faptul că ei nu primesc sarcini, fofilându-se în derularea de activități la grămadă.

Oamenii de nimic sunt toxici în orice echipă, pentru că sunt intriganți, colportori, nepricepuți și tot timpul vin să critice, fără a veni cu o idee constructivă. Numai un manager novice sau unul care se lasă influențat de șefii autoritari, acceptă în echipa sa un om de nimic, altfel, dacă el ca manager are un pic de fler și un pic de experiență, la alcătuirea echipei, va ști cu precizie de microni să-l identifice pe omul de nimic și să nu-l includă în echipă încă de la început, căci dacă nu o face de la început, mare belea își va găsi cu el, căci a-l scoate din echipă este nu aproape imposibil, ci imposibil cu adevărat și va trage echipa în jos până aproape de distrugerea proiectului, căci mărul stricat, distruge toate merele din coș. Modalitatea de a scăpa de omul de nimic este simplă. Trebuie să i se dea să facă ceva de unul singur și să-și asume rezultatul muncii sale, fără a fi lăsat să lucreze în comun cu o altă persoană, căci omul de nimic are talentul de a intra pe sub pielea celor de care dorește să se folosescă, după aceea respectivii îi devin cei mai mari dușmani.

Un om care muncește, care se implică în activitățile proiectului, nu are timp nici să-și vadă capul, cu atât mai mult să-și urmărească colegii de echipă, să scrie memorii și să meargă în audiențe, chipurile, în numele marilor adevăruri ce trebuie spuse și în dorința de a contribui la bunul mers al lucrurilor în echipa din. care și el face parte. Acum mulți ani am cunoscut și eu un astfel de specimen. Critica tot. Era înarmat cu e-mailuri de la niște somități locale. I-am oferit toate resursele de care are nevoie și i-am zis că-l aștept să vină să lucreze, el trebuind să ofere procedurile de încărcare a bazelor de date și a produsului software excepțional pe care spunea că-l are în cap. Dacă l-ați văzut la termenul fixat de el, l-am văzut și eu, căci omul de nimic, trebuia să depășească stadiul de dat din clanță și de a impresiona prin critici, din moment ce trebuia să treacă la acțiune, dar cum el era un om de nimic, nu știa nici software să facă, nici proceduri să definească și cu atât mai puțin să pună 100 de oameni la treabă, de care să se ocupe și de calitatea muncii cărora să răspundă.

(08 august 2024)

Analiștii lu ' pește și specialiștii lu ' kk

Văd la televizor doar niște indivizi care trăncănesc și nu oricum, ci pe bani foarte mulți, spunând ceea ce și niște copilași ar spune dacă ar fi solicitați. Analiștii lu ' pește și specialiștii lu ' kk au în componența frazelor pe care le rostesc cuvântul NU. Ei spun că Nu sunt bani pentru majorarea salariului minim pe economie. Ei spun că Nu sunt bani pentru medicamente. Ei spun că Nu sunt bani pentru educație. Ei spun că NU sunt bani pentru pensii. De la niște analiști și de la noiște specialiști adevărați eu aștept soluții, adică să-mi spună:
- de unde găsesc bani pentru medicamente,
- cum se face rost de bani pentru creșterea salariului minim,
- cum se colectează bani pentru pensii,
- care sunt investițiile profitabile,
- cum se fac economii,

Când aud atât pe analiștii lu ' pește, cât și pe specialiștii lu ' kk cum trăncănesc pe bani grei, mă gândesc cât de jos a ajuns societatea să plătească pe toți aiuriții să ne spună ceea ce știam cu toții, să nu vină niciunul dintre ei cu o idee și să-și asume o acțiune care duce la creșterea PIB. Acum a căzut în ridicol să spui cuiva că este specialist sau analist, căci nici specialistul și nici analistul din ziua de azi nu este acea persoană inteligentă care crează soluții, ci este cel care turuie fără rost ceea ce a citit și el într-o carte, fără să treacă prin filtrul gândirii nimic și fără să vină cu ceva noutăți din practica lui, căci el nu are practică.


(13 decembrie 2023)

În România toată lumea e deșteaptă!

În România toți se pricep la fotbal, dar nimeni nu joacă fotbal de calitate.
În România toți se pricep la politică, dar tot ce se face în politică este anapoda.
În România toți sunt cei mai pricepuți meseriași, dar nimeni nu face treabă de calitate.
În România elevii iau note foarte mari, dar analfabetismul funcțional e covârșitor.
Îmi place la nebunie să văd tot felul de foști premieri care la vremea când erau în funcție și-au dat dovada mediocrității lor, iar acum când apar la televizor sunt plini de idei de-a dreptul geniale, în cascadă, dar pe care premierii în funcție le tratează cu dispreț, exact așa cum le tartez și eu din moment ce vin de la niște indivizi care nu au trecut proba practicii când erau în funcție.

Se zice că noi românii suntem deștepții deștepților din născare. O fi adevărat. Numai că ar cam trebui ca tot noi, dacă am dat-o-n bară, să avem decența de a face mai mulți pași în spate și de a lăsa pe alții mai deștepți decât noi să-și dovedească eficiența, dacă noi nu am fost în stare să facem lucruri ca lumea când a fost rândul nostru și am avut toate pârghiile la dispoziție. Până nu vom înțelege că atunci când am dovedit că suntem ratangii, trebuie să puăm calea pustietății și să facem loc celor competenți, calea noastră spre progres este blocată și șansa de a evolua este redusă spre zero.

(26 septembrie 2023)

Cum se dă în USA OK pentru scrierea tezei de doctorat?

Un doctorand lucrează câțiva ani la un contract de cercetare unde manager de proiect este conducătorul său, conducător care-i asigură banii de bursă din acel contract. Doctorandul face cercetare științifică, studiază problema din contract, care este și problema din teza lui. Merge pe la conferințe, publică articole. Dacă el a muncit și are rezultate, are dreptul să stea de vorbă cu conducătorul lui să înceapă demersurile pentru a-și scrie teza de doctorat.

Înseamnă că dacă este de acord cu acest lucru, conducătorul lui de doctorat, vorbește cu 5 specialiști pe problema din teză, cei mai buni 5 specialiști din USA. Îi convoacă să vină într-o zi să discute cu doctorandul.

În ziua stabilită, cei 5 și doctorandul, în prezența conducătorului discută și discută și discută și doctorandul trebuie să-i convingă că:

- a obținut soluții originale,

- soluțiile originale sunt valabile,

- există perspective de aprofundare?

- se generalizează ceva de acolo?

- sunt premise de formalizare?

- experimentele detaliază?

- este în stadiul de a face o construcție.

Dacă specialiștii consideră că doctorandul are progrese importante și teza este aproape o realitate, îi mai dau câteva indicații și-i sugerează cam cum trebuie să decurgă abordarea în continuare. Discuția este foarte exactă, aplicată și la un nivel științific ridicat, exact cum cere o abordare într-un stagiu doctoral autentic. Dacă doctorandul are OK de la această comisie, are tot dreptul să se apuce să scrie teza de doctorat și să declanșeze procedura pentru prezentarea în colectivul de cercetare care a lucrat la proiect și apoi să o prezinte în fața unei comisii care după ce a citit-o, dialoghează, fără festivism cu doctorandul și-i acordă sau nu titlul de doctor în științe, în ramura unde el a făcut cercetarea. Să nu uităm nicio clipă că doctorandul este un om de onoare, conducătorul științific este om de onoare, specialiștii sunt oameni de onoare și nimeni și nimic nu-i duce în direcția abordării superficiale a problemei.

Știu această procedură de la români care au trecut prin așa ceva, care după obținerea titlului de doctor în științe lucrează în Computer Science, lucrează în Mathematics și altcineva lucrează pe Wall Street.


(24 iunie 2023)

Oamenii digitalizării

Deja sunt speriat că s-au scos 3.000 de posturi la concurs pentru derularea proceselor de digitalizare. Sunt sigur că multe dintre posturile acestea, bine plătite, vor fi ocupate de:
- amante,
- necalificați,
- piloși, 
- susținuți,
- întreținuți,
- neaveniți,
- leneși,

- adormiți,
- nepricepuți,
- troglodiți,

- șmecheri,

- descurcăreți,
- neinteligenți,
în niciun caz de informaticieni, de oameni cu experiență, ale căror CV-uri îi recomande să facă exact ceea ce fișele posturilor le cer în derularea de procese specifice digitalizării.

oamenii digitalizării trebuie să fie simultan:

- absolvenți cu 5 ani de informatică cu acte în regulă,

- cu experiență în informatică,

- posesorii unui portofoliu de proiecte de succes,

- posesorii unor salarii de peste 2.000 de euro,

- certificați internațional de firme recunoscute,

- cu calități de lucru în echipe complexe,

- persoane care acceptă să lucreze transparent și neconflictual.

Dacă se pornește la drum în acest fel, este clar că lucrurile vor merge în direcția potrivită și se vor vedea rezultatele. dacă nu se va porni în acest fel, vor fi cheltuiți banii fără rost, proiectele vor stagna și vor fi abandonate, căci se va gândi și că se trăiește și fără informatică, deci și fără digitalizare. Eu cred că trebuie acceptat un 30% din personal ca fiind format din diletanți, dar muzai 70% trebuie să fie personal specializat care să pună osul la treabă și nu oricum, ci să facă treabă de calitate, căci în informatică nu se lucrează cu jumătăți de măsură. Cine crede altfel, va vedea că mi se dă dreptate, căci o aplicație informatică online proastă este o calamitate când este accesată de zeci de mii de utilizatori și fiecare este nemulțumit de cum sunt rezolvate problemele sale. Nici nu vreau să-mi imaginez cârt de grave sunt consecințele proiectării, construirii și implementării unei aplicații cu carențe la utilizatorii din online.

(12 iulie 2022)

Disprețul față de munca de calitate

Noi îi apreciem pe șmecheri.
Noi îi votăm pe cei care se vând bine ca imagine.
Noi stabilim niște ierarhii care nu au nicio legătură cu valoarea.

Noi negăm sau anulăm pur și simplu valorile autentice.

Coi construim doar false modele, în funcție de banii care ne intră în buzunar.

Noi ne lăsăm manipulați cu prea mare ușurință și facem afirmații gratuite negând tot ce e valoros.

Acordăm prea mare atenție:

- actelor de violență, 

- faptelor negative,

- lucrurilor neesențiale,

pentru că acestea îi fac pe oameni să caște gura și să aducă rating emisiunilor Tv, care n-ar face doi bani dacă nu ar avea scandaluri și informații despre evenimente negative, căci așa-zișii jurnaliști, mediocrii ei înșiși, nu sunt în stare să prezinte diamante și alte bijuterii, căci nu au nici vocabular și nici cultură. Să înjure, toată lumea știe.

De fapt, aprecierea muncii de calitate ar însemna să existe emisiuni despre:

- campionii olimpici, 

- elevii olimpici,

- cântăreți valoroși,

- muncitori deosebiți,

- doctori remarcabili .

Aceste emisiuni nu au rating, pentru că oamenii se plictisesc. repede sau crapă de invidie că nu fac și ei ceea ce fac alții, deși ar trebui să se gândească la copiii lor care ar trebui să fie îndreptați spre a face luc ruri deosebite și în niciun caz să nu se gândească la poziționări facile care de cele mai multe ori au un final înfundat undeva prea devreme și o barieră de netrecut din lipsa unui fundament solid dat de școală, de un bacalaureat sau de o diplomă de licență cu acoperire.

Exemplul cel mai clar este acum când toată lumea se miră de ce ziua de consultanță care presupune numai activități de top, realizate de super-specialiști, are costul de 1.000 sau 2.000 de euro, căci cei care fac ochii atât de mari știu că dau consultanță toți neaveniții, toți necalificații, toți diletanții, adică indivizii fără căpătâi, care cred că dacă au luat o diplomă foarte ușor și nu au niciun rezultat palpabil, chiar sunt consultanți care merită 1.000 sau 2.000 euro pe zi.

(17 februarie 2022)

(17 februarie 2022)

Echipa mea de specialiști

În anul 2005 a venit o solicitare de foarte de sus prin care mi se cerea să decid dacă trebuie cumpărate 1.000.000 de laptopuri la preț de 100$ bucata, printr-o ofertă propusă de doi profesori, unul pe care-l cunoșteam din Politehnica bucureșteană și altul de la MIT, zicea cel din București, iar eu nu aveam cum să verific vorbele acestuia. Atunci mi-a venit o idee:

- am sunat 10 profesori renumiți de necontestat din Ro în probleme de hardware și software,

- le-am explicat despre ce este vorba,

- i-am rugat să mă ajute ca membri ai unei echipe de analiză,

- le-am enunțat problema,

- am zis că am nevoie de cel mult două pagini cu argumente,

- am rugat să existe o frază din care să rezulte clar că DA sau că NU,

- să treacă fiecare prenumele, numele, poziția în clar  și semnătura,

- să-mi parvină materialul în cel mult 10 zile.

Numele profesorilor erau dintre cele mai sonore în lumea specialiștilor autentici și nu cred că dacă cineva ar fi citit acele două pagini ar fi avut curajul sau tupeul să spună că pune la îndoială concluzia, căci în Ro nu mai existau alții mai buni ca ei.

După vreo 7 zile am primit hârtia cu cele două pagini, cu semnături și cu concluzia că NU, fiind date câteva argumente de netăgăduit legate de durata de lucru independent, de modul în care ar trebui să se facă alimentarea laptopurilor la clasă, legate de fiabilitatea redusă, ca anual 400.000 dintre ele să aibă nevoie de service și de faptul că laptopuri similare se găseau și în benzinăriile americane la prețuri mult mai mici.

Eu am scris un text pe o altă foaie în care arătam că răspund unei solicitări și că pe cele două pagini se află răspunsul unei comisii de specialiști în hardware și software și nu orice fel de specialiști, ci erau concluziile celor mai buni specialiști din Ro de la acel moment. 

Nu-mi amintesc să fi fost o reacție de negare a cuiva, ci îmi amintesc că problema nu a mai fost pusă pe tapet decât undeva 18 ani mai târziu, dar în cu totul alte condiții și nici de această dată nu a fost implementată, dar nu cunosc detalii.

Când am citit pe ecranul Tv despre grupul tehnico științific care supervizează pandemia mi-a venit să plâng și m-am întrebat că doar că nu este format 100% din epidemiologi și medici ATI mă face să cred că abordarea este neserioasă, superficială și ineficientă, iar halul în care a ajuns pandemia spune tot.

(15 octombrie 2021)

Soarta elevilor premianți

Sunt în fiecare școală generală, în fiecare liceu elevi premianți. Nu iau în considerare acei premianți artificiali, doritți cu orice preț de părinți în a-și vedea odraslele pe scenă cu coroniță la clasele 1, 2 ,3 și 4. Iau în considerare elevii care constant, fără influențe externe, obțin note mari pentru că:

- învață acasă sistematic,

- rezolvă probleme în clasă,

- fac teze foarte bune,

- sunt recunoscuți ca foarte buni,

- au aprecieri obiective ale profesorilor.

În afară de a le acorda diplome și coronițe, școala și deci societatea nu face nimic pentru premianții ei, premianți care dovedesc capacitatea de a învăța, de a avea un comportament constant ca elevi și care reușesc să facă acele conexiuni între concepte care să-i ducă spre soluționarea de probleme care duc spre note de 9 și de 10. Premianții nu sunt cei care în cataloage au note de 4, 3 și cel mult 5. Premianții nu sunt cei care au cataloagele pline de absențe. Premianții nu sunt cei care-i cârpesc sau înjură pe profesori. Ei sunt elevii model de învățătură și de comportament.

Numai că societatea așa strâmbă cum este ea nu stimulează performanța reală, deci nici pe premianți. ba mai mult îi marginalizează. Între un elev care se laudă că chiulește, că a picat BAC-ul și unul care a luat BAC-ul cu media 10, tinerii și nu numai ei cască gura la chiulangiu și la cel picat la BAC, pentru că are carismă, e cool și prin gesturi, voce, tatuaje, țoate, știe să atragă atenția, să se facă simpatic și să deturneze atenția spre a fi un soi de model, deși el este personajul negativ.

televiziunile iau interviuri la intrarea în examenul de BAC, 70% celor care după țoale, freză, înfățișare dovedesc că nu s-au pregătit, iar sub 20%, elevolor cuminți, obișnuiți, să zicem de nota 8,50 pentru că ei nu fac rating. Foarte rare sunt interviurile cu elevii de 10 de la BAC sau cu olimpicii, pentru că ei nu dau bine pe sticlă. Lumea stă cu gura căscată la violuri, împușcături, hoții, violențe și accidente, căci așa a fost educată în ultimii 30 de ani.

Elevii premianți își croiesc singuri viața că societatea se ocupă doar de elevii sub-mediocri, organizîându-le tot felul de sesiuni suplimentare, coborând ștacheta la evaluări sub limitele decenței. Ei terminp strălucitor liceul. Ei merg la facultăți pretențioase și devin excelenți profesioniști. Ei nu se pierd nicum pentru că pe pozițiile lor profesionale primesc respectul celor din branșă. Premianții au evoluții excepționale, care  se datorează în exclusivitate eforturilor depuse de ei înșiși, societatea nu are niciun merit, căci societatea nu a făcut nimic pentru ei. Tot ceea ce obțin premianții se datorează doar muncii lor.

(16 marrie 2021)