Falșii analiști și falșii specialiști în macroeconomie

De la un timp se dau mari niște inși de care n-a auzit nimeni, inși care se recomandă analiști economici sau specialiști în macroeconomie. Ei apar la televizor și ne spun niște lucruri atât de banale că mă apucă plânsul, jalea și disperarea. Eu știu că după ziua de luni urmează marți, iar după marți urmează miercuri. Așa sunt așa-zișii specialiști în macroeconomie, ne vorbesc de dezechilibre și ca niște alarmiști veritabili ce sunt dresați să se manifeste, ne vorbesc despre dezastrul economic spre care ne îndreptăm.

Dacă și la butoane sunt tot inși de teapa lor, este clar că lucrurile se duc de râpă de la sine, nu trebuie nimeni să mai pună umărul.

La ora actuală există modele cibernetice foarte bine construite, verificate în practică pe multe economii. Trebuie doar hrănite cu date, pentru a estima coeficienții specifici economiei noastre, după care, construind tot felul de scenarii, se va vedea ceea ce este cel mai potrivit pentru noi. Nu mai trtebuie să redescoperim noi apa caldă, din moment ce ea există și toată lumea o folosește. Numai că așa-zișii noștri analiști specialiști în macroeconomie sunt de un descriptivism dus până la limitele absurdului, penibilului și ignoranței, din moment ce ei matematică nu știu, econometrie nu știu și macroeconomia cu care se mândresc, nu include metode cantitative deloc. 

Ceea ce nu știu așa-zișii analiști specialiști în macroeconomie este faptul că dezvoltarea economică este singura cale de a ieși din marasmul în care ne aflăm și această ieșire nu se face crescând taxe și alungând investitorii, ci din contră, stimulând investitorii să vină și să construiască obiective economice orientate spre producție, căci producția este creatoare de plusvaloare. Arta crează valoare, dar izvorul prosperității este producția de bunuri materiale, apoi realizarea de servicii, iar arta este undeva mai la urmă.

(02 august 2026)

B2B sau B is B?

Circulă în economia digitală B2B adică Business to Business prin care se înțelege că într-o afacere câștigă toată lumea din moment ce este vorba de doi parteneri care investesc și B is B, adică Business is Business, în care profitul este al celui ce investește, din moment ce partenerul de afaceri fie este executant, fie este beneficiar al rezultatelor concrete obținute din investiție.

Orice afacere merge dacă partenerii se înțeleg, definesc reguli și le respectă. Fiecare păartener vine cu ceva, Un partener vine cu capitalul, altul vine cu pământul, cu forța de muncă, cu clădiri, cu utilaje. Afacerea merge dacă încep acțiunile de producție, de prestare a serviciilor sau tranzacțiile financiare. Cel ce investește bani își asumă riscurile și profiturile sunt cu atât mai mari cu cât riscurile sunt mai mari. Nimeni nu investește pentru a avea certitudinea că pierde banii. Cu cât riscurile sunt mai mari, cu atât investitorul vrea să-și recupereze mai rapid investiția. Beneficiarul investiției acceptă că este caracterizat prin riscuri și trebuie să accepte costul capitalului, prin nivelul profitului pe care îl câștigă investitorul. Fără investitor, cel ce dispune de terenuri, imobile, echipamente, forță de muncă, are la dispoziție creditul, pentru a declanșa acțiunile specifice derulării unei afaceri. Creditul presupune dobânzi care trebuie plătite băncii și de aceea pentru dezvoltarea unei afaceri este mult mai înțeleaptă atragerea de capital și venirea investitorilor, acceptând condițiile care se stabilesc între cei doi parteneri. Așa că dacă au fost definite și acceptate condițiile, regulile nu se schimbă în timpul jocului. Am cunoscut un nene care avea o casă imensă, pe care a închiriat-o unui producător de încălțăminte. Afacerea cu producția de încălțăminte mergea bine și proprietarului casei i-a venit ideea de amări chiria, drept care producătorul și-a mutat locația, lăsându-l pe nenea cel lacom cu ochii-n soare. Așa este și cu investitorul, care are sensibilităși extrem de crescute și orice adiere de vând îl face să strănute și să-și ia bagajele și să migreze cu capital cu tot. Să nu uităm că una este să-ți muți locația de producător și cu totul altfel stau lucrurile cu fluxurile financiare, care înseamnă doar schimburi de mesaje între bănci și nimic altceva.

Întrebările cu externalizarea profiturilor unor mari companii multinaționale din spațiul mioritic reprezintă doar o marotă, din moment ce după zeci de ani, nu a apărut un lanț de supermarketuri cu capital 100% românesc, din moment ce după 1990 nu s-a construit măcar un spital semnificativ și din moment ce în ultimii 30 de ani nu s-a construit o uzină românească cu peste 3.000 de muncitori. Capitalul străin investit aici este ca aerul și n-ar trebui să strâmbăm prea mult din nas cât timp ne chiorăie mațele de foame.


(19 mai 2025)

Banii sunt o convenție unanim acceptată

Banii sunt și ei o convenție acceptată de toată lumea, din moment ce mintea omenească nu are capacitatea de a găsi alte modalități de a face diferența dintre valoarea muncii pe care o depun oamenii și valoarea de întrebuințare a produselor și serviciilor care ies în procesul muncii.

Negocierea trebuie s-o vedem ca un proces prin care se comensurează din aproape în aproape într-un mod agregat atât valoarea muncii depuse, cât și valoarea de întrebuințare a produsului sau serviciului. Negocierea duce la un rezultat acceptat al măsurării simultane a valorii muncii depuse și a valorii de întrebuințare, iar prețul este expresia acceptării de către ambele părți a procesului agregat de măsurare. De aceea există și explicația că doi negociatori ajung la un rezultat asupra aceluiași produs sau serviciu la un moment dat, iar totul se schimbă în următoarea clipă. În ceea ce privește fluxurile bănești, oamenii sunt înconjurați numai și numai de convenții.

Este o convenție stabilirea cheii de repartizare a cheltuielilor generale ale întreprinderii pe secțiile de producție. Este o convenție stabilirea chiriei pentru un spațiu. Toate aceste convenții sunt acceptate de părți, iar rezultatul se exprimă prin bani, care sunt și ei niște convenții.

Există teoria conform căreia masa monetară este adtă de totalitatea bunurilor și serviciilor. Însăși masa monetară este o convenție, din moment ce nimeni nu știe care este masa bunurilor și serviciilor la fiecare moment. Dacă masa bunurilor și serviciilor se estimează și masa maonetară se estimează. Dacă masa bunurilor și serviciilor se stabilește exact la 1 ianuarie ora 00:00, tot la acel moment se stabilește masa monetară. Oricărei variații în masa bunurilor și serviciilor, automat trebuie să-i corespundă variații în masa monetară, ceea ce nu se întâmplă, căci ar fi extrem de imprecis și obositor, de aceea se acceptă convenția că banii în circulație ar reprezenta ceea ce există ca bunuri și servicii potențiale și noi dormim liniștiți doar că credem că există egalitatea între masa monetară și masa bunurilor și serviciilor, deși ne mințim frumos.


(16 martie 2025)

De ce mor stațiunile montane?

Am văzut la televizor cum se lamentau niște tanti și niște nene că mor stațiunile de munte. Este adevărat că mor stațiunile de munte. Am fost la Bușteni în anul 2017 și impresia pe care am avut-o a fost că era o stațiune prăbușită. Erau atunci prea multe case noi construite și puse la vânzare, ceea ce arăta că stațunea nu mai prezenta interes pentru nimeni. Chiar la hotelul de 4 stele unde mă cazasem lucrurile nu stăteau bine deloc și am regretat că am luat decizia să vizitez Bușteniul, dar era la Palatul CANTACUZINO expoziția dedicată iei românești după Henri MATISSE.

Stațiunile montane de la noi sunt în halul în care sunt pentru că:

- infrastructura este deficitară; este inuman să faci 7 ore de la București la Predeal,

- hotelurile sunt vechi, mobilierul și lenjeria arată groaznic,

- restaurantele nu oferă nimic special,

- prețurile sunt infernal de mari și nu au nicio legătură cu non-calitatea produselor și serviciilor,

- există senzația că clientul este un fel de sclav la dispoziția celor din HORECA,

- atractivitatea lasă de dorit din toate punctele de vedere, dar mai ales din partea personalului.

Dacă la munte într-o stațiune din Bulgaria acord nota 9(nouă), pentru câteva zile de stat în Poiana Brașov, nota acordată de mine este 5(cinci), diferența mare este dată de calitatea slabă a serviciilor din spațiul mioritic. Numai faptul că în Bulgaria ești întâmpinat să ți se ia bagajele și ești servit cu o cupă de șampanie, spune multe, în timp ce la personalul din spațiul mioritic zâmbetul nu există.

Micul dejun este trist, sărăcăcios și nestructurat, iar cei din HORECA parcă nici nu au văzut ce înseamnă ospitalitate pe la alții pentru a reproduce și ei cât de cât ceea ce e de reprodus aici, căci omul sfințește locul. Toți vor ca alții să facă ceva în locul lor. Statul a dat voucherele de vacanță, iar lucrătorii din HORECA au crescut prețurile automat, fără a pune nimic în acele prețuri umflate, iar ceea ce s-a crezut că este o șansă s-a transformat rapid într-un drept cuvenit, ceea ce a făcut ca posesorii de vouchere să regândească rapid modul de a le folosi, transformând totul într-un fel de sancțiune a celor ce se cred stăpâni peste confortul turiștilor.

Oamenii trebuie să înțeleagă clar că de ei depinde dacă mor sau nu stațiunile montane. Dumnezeu le-a dat oamenilor muntele, peisajele, aerul, frumusețea pădurilor, dar Dumnezeu nu are cum să facă ceea ce oamenii au în îndatoririle lor să facă, adică să muncească, să ofere servicii de înaltă calitate, la prețuri nune, fără lăcomia de a face profituri uriașe prin ne-muncă și prin hoție.


(26 august 2024) 

Digitalizarea și legea cererii și ofertei

Digitalizarea înseamnă creșterea:
- volumului de informații,
- diversității informațiilor,
- vitezei de propagare a informațiilor,
- calității informațiilor,
- listelor cu ierarhii și calificative.

Având o informație mult mai bogată, atât cei care oferă produse și servicii, cât și cei care cer produse și servicii, au posibilitatea să se orienteze mult mai bine, încât să maximizeze avantajele în procesul de vânzare-cumpărare.

Digitalizarea îi ajută pe producători și pe prestatori de servicii să cunoască ceea ce există în piață și să-și adapteze fluxurile astfel încât să răspundă cel mai bine cererii din piață. Digitalizarea îi ajută și pe cumpărători să selecteze produsele și serviciile în raport cu propriile criterii, astfel încât să obțină un nivel de satisfacție cât mai ridicat în ceea ce privește produsele și serviciile achiziționate.

Fără digitalizare, cel care dorea să achiziționeze un frigider avea informațiile pe care producătorul le oferea în documentația sa, documentație disponibilă în magazine. Cumpărătorul mergea în magazinele de electrocasnice din zona unde locuia și studia documentații, compara performanțele tehnice și făcea o analiză de preț, după care se hotăra ce produs achiziționează și legea cererii și ofertei se oprea aici, dacă produsele se aflau în stoc.

În contextul existenței unui proces de digitalizare, cumpărătorul, cel care este parte componentă din cererea de produse, are posibilitatea de a se documenta pe Internet și află:

- gama de frigidere,

- detalii tehnice,

- condiții de preț,

- calificativele utilizatorilor.

Cumpărătorul are cu mult mai multe informații.

Producătorul, adică partea care se referă la oferă, vede cum evoluează stocurile, face completări de stocuri și ajustează prețurile în funcție de succdesul de piață al tipului de frigider studiat.

Digitalizarea schimbă comportamentul producătorilor și prestatorilor, dar și comportamentul clienților, căci fiecare dorește să-și maximizeze beneficiile, lucru care se produce prin interpretarea informațiilor care circulă grație digitalizării, informații care joacă rol de reglare a proceselor specifice fluxurilor B-M-B.

(02 august 2024)

Consecințele lui MERGE ȘI AȘA...

Noi, aici pe plaiurile mioritice am inventat sintagma MERGE ȘI AȘA. Prin MERGE ȘI AȘA înțelegem că în loc de:
- un colier de strângere a unui furtun vom folosi o sârmă,
- doi saci de ciment și unui de nisip, vom folosi doi saci de nisip și nul de ciment,
- a pune la coc cele 5 șuruburi inițiale, strângem piesa cu doar  3 șuruburi,

- a parcurge toți pașii procesului de mentenanță, doar semnăm hârtiile,

- a-i da pacientului toate pastilele, îi dăm numai 30% din ele,

- de un pliculeț de cafea, la o ceașcă, îl punem la două cești,

- cafea ILLY punem o cafea de trei ori mai ieftină și vindem ceașca la preț de ILLY,

- a-l servi pe client cu băutura cerută îi dăm o poșircă la prețul originalului,

- unt, punem în prăjitură margarină, dar pretindem că am pus unt,

- lucrările de consolidare a terenului pe care construim autostrada, punem direct asfaltul,

Pentru că nu se prinde nimeni și MERGE ȘI AȘA, adică fie ne păcălim unii pe alții, fie cfedem că îi păcălim pe clienții noștri sau pe partenerii noștri de afaceri. Observăm că de la un timp, nu mai MERGE ȘI AȘA căci autoturismele sunt făcute încât totul este verificat prin computerul de bord, căci lipsa mentenanței făcută ca la carte, produce accidente grave, căci înlocuirea materialelor sau executarea incompletă a procedurilor are costuri de reparații cu mult mai mari și operațiile trebuie refăcute, iar înlocuirea pieselor și ea trebuie făcută, dar nu pe banii clientului, ci al executantului.

Nu vor trece 10 ani și sintagma MERGE ȘI AȘA va fi doar o amintire, căci viața este cea care ne pune la punct. Inteligența Artificială - IA, va fi un fel de bici care va sta după fiecare dintre noi șine va urmări să respectăm integral procedurile și să nu mai facem ceea ce facem acum, când, considerându-ne creativi, plini de inițiative, super-deștepți, căci nu sunt alții mai inteligenți ca noi, facem lucruri după cum ne taie capul și în final ne iese prost, căci autostrăzile o iau la vale, trenurile merg cu 30 - 40 Km la oră când laalții au ajuns la 300 Km/h, căci ne mirăm când nici noi nu mai cumpărăm produse făcute aici de noi în spațiul mioritic, pentru că sunt de slabă calitate și tot așa.

(27 iulie 2023)

Falsa poveste despre omniprezența serviciilor secrete în politică

Basmele românilor au ca personaje pe Făt-Frumos, pe Ileana Cosânzeana, pe zmeu pe balaur. Trebuie să existe un personaj negativ, cu care se luptă eroul pozitiv, pentru a crea acea poveste frumoasă din care rezultă că binele învinge răul. Cetățeanu de rând, dar și politicianul abil, caută explicații la orice prin existența unor forțe din exteriorul lor, care prin bețele în roate pe care le pun personajelor pozitive din viața reală, fac din programe mărețe de dezvoltare, niște banale foi de hârtie de neluat în considerare.

Faptul că nu s-a construit bucata de autostradă Brașov - Comarnic, este consecința, așa cum arată un fost premier care a explicat că cineva dintr-un serviciu secret a intervenit.

Faptul că o tanti, devenită premier nu a realizat nici aia, nici aia, nici aialaltă, a fost explicat prin nenumărații foști ofițeri din servicii secrete, care brusc ar fi fost angajați la guvernul ei.

Un pic de realism, ar trebui să ne facă să coborâm cu piciorușele pe pământ. Serviciile secrete au obiectivele lor, au personalul lor calificat, care în niciun caz nu se ocupă cu influențarea oamenilor politici sau a funcționarilor publici. Pentru a justifica lipsa capacităților lor manageriale, pentru a acoperi lipsa eficienței echipelor de lucru, cei în cauză arată cu degetul spre alte direcții și cel mai ușor este să se vorbească despre influențele care vin dinspre serviciile secrete, căci acestea sunt considerate foarte puternice, foarte bine organizate și nici nu au cum să iasă să dea explicații că ceea ce se spune sunt doar justificări ale politicienilor care au mari carențe în derularea programelor lor de guvernare.

Pentru politicieni, crearea unei false imagini asupra omniprezenței serviciilor în viața politică este asemenea ciorbei de burtă, mâncare extrem de gustoasă, acceptată de toată lumea și despre care nu se pun întrebări, ci se mănâncă cu poftă, pe nerăsuflate.

Cel mai ușor pentru politicieni este să arate cu degetul spre altcineva, deși în realitate toate nerealizările au o singură cauză: incapacitatea politicienilor de a derula un act managerial eficient, bine definit. Politicienii taie panglici la inaugurarea de closete în școli, după ce au fost văruite niște spitale, la inaugurarea unor gherete de portari și alte obiective strategice de același fel. Când este să vorbească de realizări, politicienii vorbesc doar despre ceea ce vor face în viitor. La neîmpliniri, politicienii se uită în alte ogrăzi, căci cauzele sunt acolo și pentru ei sunt arătate serviciile secrete, căci cu cât cel care nu te lasă să faci ceva e mai misterios și mai puternic, politicienii au posibilitatea să pozeze în victime false, numai că de la un timp, cetățenii și-au dat seama că hiba stă în zona politică și omniprezența serviciilor secrete în politică este o problemă falsă, creată cândva pentru a-și înfrumuseța eroii modești din decorurile de mucava. 



(21 iulie 2023)

Combaterea inflației

Nicio intervenție fie ea de catifea, fie ea cu barda, a statului, nu combate inflația, ci o adâncește. Numai piața este aceea care cu mijloacele ei brutale, neiertătoare, dar eficiente, este aceea care reglează cererea și oferta și implicit, diminuează inflația.
Inflație este atunci când în piață sunt mulți bani și puține produse și servicii, dar și cei ce dețin produsele își permit luxul să jongleze cu produsele, crescându-le prețurile, pentru ca în acest fel, cu puțina lor minte, să creadă că pun semnul de egalitate între masa produselor și masa banilor. Nimic mai fals.
Singura cale de combatere a inflației este creșterea volumului producției și serviciilor, dar nu a oricărei producții, ci doar a producției de calitate înaltă, fără ca prețurile s-o ia din nou razna. Este vorba de un sacrificiu al producătorilor pentru a-și răscumpăra greșelile lăcomiei prin penitența muncii cu plată redusă, ca pentru un tip să se reașeze lucrurile pe făgașul normal, al inflației sun 2%, ca să aibă de unde crește din nou când năravurile vechi vor reînvia și prostele obiceiuri ale lăcomiei și nemuncii își vor face de cap.
Combaterea inflației nu o face statul, nu o fac băncile, nu o face nicio baghetă magică. O face numai comportamentul producătorilor și prestatorilor de servicii care vor trebui să acopere deficitul de produse și de servicii creat prin tipărirea aiurea a banilor din anii precedenți sau a golurilor lăsate de nemunca și suficiența care au dus la creșterea profiturilor fără o bază reală în creșterea producției  și volumului serviciilor de calitate.

Combaterea inflației se face natural, empiric și haotic, căci nimeni nu are nici puterea și nici ideile necesare pentru a impune măsuri energice pe care poporul să le respecte. Dacă ar fi existat un astfel de cadru, inflația și crizele economice ar fi fost combătute din fașă și lumea nu s-ar mai fi confruntat cu dramele pe care inflația le generează în societate.

Unii cred că pentru a fi bine trebuie mai întâi să fie rău, de parcă ar exista alternative. oamenii acționează independent și numai din întâmplare se crează curente care duc deciziile lor spre o direcție unică și doar atunci se văd efectele, dar pentru aceasta trebuie să le ajungă cuțitul la or la foarte mulți dintre membri societății. Numai când inflația atinge cote dramatice, se schimbă comportamentul oamenilor și cotele relelor care au generat-o încep să scadă, căci oamenii nu mai au încotro. Ei își schimbă comportamentul la consum, își modifică ritmul cheltuielilor și conștientizează că trebuie să pună mâna pe muncă fără a încerca să mai păcălească pe nimeni, căci piața muncii are deficit de locuri de muncă și cel ce a găsit un job trage cu dinții de el să nu-l scape.

Combaterea inflației se face prin calitate și muncă, acestea fiind singurele care echilibrează balanța dintre masa banilor și masa produselor și serviciilor din piață. Restul e poveste de adormit copiii.

(08 ianuarie 2023)

Fotografiile prea clare

Fotografiile cu Elena UDREA, Elena BICA lo Anamaria TOPLICEANU din octombrie 2014 erau:
- foarte clare pentru a fi considerate ale unui amator,
- difuzate în octombrie 2014, iar președintele BĂSESCU își încheia mandatul în 21 decembrie 2014,
- un semnal clar că cineva care fusese supus, se detașase de președinte.
Fotografiile cu Klaus și Carmen IOHANNIS de la piramidele din Egipt, considerate de toată lumea extrem de clare și de profesionist făcute pe 29 octombrie 2021, sunt considerate de unii un semnal similar cu cel pe care l-a primit Traian BĂSESCU în 2014 cu mai puțin trei luni de încheierea mandatului. dacă președintele Klaus IOHANNIS a depus jurământul de președinte în 21 decembrie 2019 și are un mandat de 60 de luni, de la data depunerii mandatului până la apariția fotografiilor î 29 octombrie 2021 au trecut 22 de luni, ceea ce unii interpretează tot ca pe un semnal de detașare a cuiva, însă o detașare timpurie căci cele 38 de luni rămase din mandat sunt prea multe pentru un președinte care dorește să fie puternic, detașat și mobil în raport cu forțele politice de regulă centrifuge din țară.

(02 noiembrie 2021)
- 

Chestii mascate pentru a ascunde adevăruri

Băncile nu mai dau credite. Ele oferă produse. Teatrele nu mai oferă spectacole. Ele oferă evenimente. Restaurantele nu mai prestează servicii clienților, ele sunt industria ospitalității. În goana de a se schimba uită că lupul își schimbă părul, dar năravul ba.

Să nu creadă cineva că doar în spațiul mioritic se produc porcării, porcării se produc peste tot în Europa, mai ales dacă te vede că ești român și ești tratat ca cetățean de rangul al II-lea. Eu nu sunt prea exigent, dar soția mea le-o retează porcilor de străini și obține exact ceea ce a rezervat și mai ales ceea ce a plătit. Așa fac oamenii puternici. Eu sunt scârbit când văd că:

- în pungă doar 10 fire de cartofi prăjiți,

- nu mi-a fost adus șervețelul la cafea,

- lipsește ardeiul și smântâna la ciorba de burtă,

- aștept prea mult comanda că a uitat de mine.

Să nu creadă cineva că toate se întâmplă voit. Nu. Totul se întâmplă că lipsesc procedurile. Corporațiile multinaționare sunt cu mult mai eficiente pentru că salariații lor:

- execută operații simple,

- știu proceduri,

- au feed-back,

- sunt evaluați cantitativ.

La noi, amatorismul, originalitatea, improvizația sunt la loc de cinste și de aceea există fluctuații deosebit de mari de la ceea ce se întâmplă azi comparativ de cum a fost ieri când serviciile au fost executate de un alt salariat, cu altă experiență. Carențele nu sunt datorate relelor intenții, ci necunoașterii. 

În vremurile de pandemie, HORECA în loc să-și pună la punct proceduri în detaliu și să-și califice oamenii, a procedat cum nu trebuie, disponibilizând și văitându-se.

Concluzie: azi am fost la o cafenea și cel care a servit a venit cu ceștile fără farfurioare, nu a adus lingurițe, nu a adus zahor alb, brun și nici îndulcitor, iar șervețelele au venit al a treia interpelare. Ciubucul vine din preț, din calitate, din servire, dar toate presupun proceduri învățate.

(02 aprilie 2021)

7 păcate ale turismului românesc

Și anul acesta este tot un an ratat pentru turismul românesc, lucru care se vede din numărul turiștilor care se găsesc în stațiunile de la munte, dar și în cele de pe litoral. 

Păcatul nr. 1: infrastructura deficitară care izolează practic stațiunile turistice, mai ales a celor de pe Valea Prahovei, dar și a celorlalte, căci a face triplul duratei normale pe o distanță similară, taie elanul oricărei persoane de a se deplasa pentru a petrece concediul sau o minivacanță într-o zonă pitorească. În plus, drumurile chiar și așa cum sunt de aglomerate, au o calitate îndoielnică, necesitând cheltuieli mari de mentenanță ale autoturismului după o aventură de 2.000 km prin spațiul mioritic.

Păcatul nr. 2: prețurile ridicate pentru cazare și masă, comparabile cu cele din Austria, dacă ne referim la standarde similare. O analiză pe preț identifică drept cauză dorința de a avea un profit nepermis de mare în raport cu efortul depus.

Păcatul nr. 3: lipsa de educație a personalului, care văzând dorința de îmbogățire a patronilor, practică și el la o altă scară, exact aceleași procedee, dar pe față. Așa se explică micșorarea porțiilor, servirea cu întârzâiere și înlocuirea ingredientelor, dar și umflarea costurilor din calcule direct, cu adunări în favoarea ospătarului, cu neacordarea bonului fiscal și alte furăciuni.

Păcatul nr. 4: calitatea slabă a serviciilor, concretizată prin vase nespălate, lipsa gelului și șamponului, neefectuarea curățeniei în camere, lenjerii jegoase, refolosite în mod nesimțit, întreruperea furnizării apei calde. Camerele au mobilier vechi care scârțîie, băile au vasele murdare, care curg, nereparate, nu au scurgere, mentenanța nefiind un punct forte.

Păcatul nr. 5: Mirosurile, praful și gunoaiele din stațiuni au caracterul de a descurajea chiar și pe temerari. Stațiunile dau senzația de locuri moarte, în care nu există viață. Pereții sunt scorojiți, copacii sunt lăsați în paragină, lacurile sunt pline de gunoaie și de ierburi din cauza netoaletării. Chiar și în camere de 4 stele în baie mirosul de nespălat este persistent.

Păcatul nr. 6: lipsa parcărilor face ca locurile mai căutate să fie inaccesibile. Chiar dacă există zone de interes, între cei ce leadministrează și administrația locală există contradicții insurmontabile, ceea ce izolează acele obiective și le fac accesibile numai celor care sunt foarte perseverenți. Lipsa indicatoarelor de informare, absența personalului voluntar de ghidare, adaugă alte inconveniente greu de trecut pentru cei ce-și propun să facă un turism cât de cât civilizat.

Păcatul nr. 7: absența corelației dintre calitate și preț este evidentă pentru oricine, căci un mic dejun la 4 stele unde se servește salam de cea mai proastă calitate, brânză lâncedă,  margarină în loc de unt și o apă colorată pe post de cafea, chiar îl face pe turist s-o ia la goană. Am văzut un loc din Deltă unde un borș de pește cu apă de Dunăre a costat 50 lei, în timp ce în Bucureși niciodată nu a depășit 13 lei cu pâinea și ardeiul de ustură.

Toată lumea invocă neimplicarea statului. O fi și acesta un motiv din care turismul este jalnic, numai că atunci când statul se implică, turismul se cheamă turism de stat și statul bagă banul și tot statul încasează și profitul. Lentoarea procesului de privatizare, accesarea unor leșinați financiar la resursele turismului comunist în scopul revalorificării imediate, neprofesionalismul unor așa-ziși patroni, toate puse cap la cap a dus la situația de azi, pe care o văd fără ieșire în afara unui proces de naționalizare urmat rapid de o reprivatizare corectă, adevărată și profesională, nu pârâtă.

(06 mai 2018)

Despre acoperiți

Cele mai proaste grlume dâmbovițene se referă la subiectele cu acoperiți. Cine încă mai se consideră o persoannă serioasă, știe din start că acesta este o problemă falsă. Există coduri nescrise, dar respectate 100% și cel legat de subiectul acesta a respectat, respectă și va respecta cu strictețe ce este spus și nescris acolo. Ca societatea să-și acopere neputința și propriile mizerii, scoate din când în când problema stupidă, fără conținut a acoperiților din:

- presă;

- justiție;

- politică;

- biserică;

- educație.
Despre acoperiți se va scrie mii și mii de pagini și se vor folosi tone de cerneală, ieșind la iveală tot felul de aberații. În era Internetului lucrurile vor rămâne exact așa cum au fost. Adică, nothing, neică.

Uneori, câte un măscărici eșuat, pentru a se da mare zice că se deconspiră, făcând o mică dramoletă ieftină, încât 97,3% nici el nu crede ce spune, arogându-și fără succes rolul unui fost acoperit. Trebuie să se înțeleagă, că dacă există acoperiți, aceștia probabil sunt selectați cu foarte mare grijă, iar probabilitatea ca printre ei să fie idioți, aiuriți, gunoaie, palavragii și ciudați este zero barat. În opinia mea, lansarea în târg a problemelor legate de descoperirea acoperiților din domeniile enumerate este strict legată de a încerca să se dea vina pe un dușman invizibil pentru tot ce eșec se cheamă în respectivele domenii. 

Nu sunt autostrăzi, nu pentru că managementul este prost, ci pentru că o forță nevăzută, obscură și malefică face să nu se construiască autostrăzi. Nu funcționează sistemul de sănătatei, nu pentru că managementul este prost, ci pentru că o forță nevăzută, obscură și malefică face să nu funcționeze spitalele, ambulanțele și achizițiile de acolo. Nu funcționează sistemul educaționali, nu pentru că managementul este prost, ci pentru că o forță nevăzută, obscură și malefică face să nu se predea și să nu se evalueze corect în școli. 

Deși lucrurile sunt simple, atenția este îndreptată spre o cu totul altă direcțiem, ca fiecare să fure mai mult sau mai puțin, după care în anonimat, să ridicăm din umeri, mirându-ne de ce ni se întâmplă. Dacă nu mai ridicăm privirea spre ceruri, măcar să arătăm cu deștiul spre o direcție, despre care oricum nu ar veni vreodată vreni răspuns cât de cât pământeam și credibil, căci din tăcere nu iese niciun sunet.

(05 iunie 2017)

Cicluri incomplete de servicii

Se observă un mod neadecvat de lucru în zona prestărilor de servicii.
Dacă cineva vrea să-și pună termopane, firma vine, dă jos vechea tâmplărie, montează, pune spumă și pleacă. Trebuie găsit cineva care să acopere, să finiseze, să dea cu ipsos, să facă frumos și apoi să zugrăvească.
Dacă cineva vrea să pună aer condiționat, datorită firului scurt, cei care montează aerul condiționat nu au soluție și-l lasă pe client să facă el rost de cineva care să asigure accesul la o priză, fără o improvizație cu prelungitor, așa cum sugereață montatorul instalației de aer.
Și la cumpărarea unui aragaz problema e aceeași, căci proprietarul e lăsat cu aragazul în mijlocul bucătăriei deși civilizat ar fi fost ca magazinul să aibă legătură cu un instalator autorizat și cumpărătorul aragazului să plătească, instalatorul să vină simultan cu aragazul, să facă instalarea și gata. Așa procedează cei de la IKEA cu montarea mobilei. Adică serviciul complet.

(08 septembrie 2016)