Florin PIERSIC - 90

 
Anul acesta marele actor Florin PIERSIC a împlinit vârsta de 90 de ani. Mă așteptam cateleviziunile mioritice să difuzeze un film de două ore și un pic, prilej cu care să revedem imagini memorabile cu actorul Florin. PIERSIC:
- jucând în piese de teatru,
- interpretând roluri în filme,
- recitând poezii, 
- cântând în music-halluri,
- dând interviuri,
- spunând cuplete.

În mediocritatea lor, organizatorii de evenimente și managerii canalelor tv au făcut ei ce au făcut ca evenimentul să treacă neobservat sau să i se dedice câteva minute, folosind secvențe înregistrate fugitiv, fără selecție, neprofesioniste și nimic altceva. La sala mare A TNB a fost organizat un spectacol dedicat marelui actor, fără a se scoate o vorbă de modul mârșav în care Florin PIERSIC a trebuit să plece de pe scena cu pricina. Mie dacă mi se ia calculatorul, găsesc eu un altul la magazin. Unui mecanic auto dacă i se ia șurubelnița, merge și cumpăraă alta. Lui Florin PIERSIC i s-a furat scena și de la 55 de ani el nu a mai pășit pe scena care l-a consacrat și a fost obligat să joace oriunde, dar nu la TNB.

Este adevărat că două săbii nu încap într-o aceeași teacă, dar un director de teatru inteligent, dacă are două săbii și o singură teacă, mai cumpără o teacă identică și rezolvă problema. Un director prost cu gașca lui, au îndepărtat sabia și a rămas o sabie și o teacă, fără Florin PIERSIC.

Q.E.D.


(28 ianuarie 2026)

GAIȚELE, un spectacol eveniment la TVR Cultural

Azi 24 octombrie, pe canalul TVR Cultural a fost difuzată piesa de teatru GAIȚELE a dramaturgului Alexandru KIRIȚESCU, în regia lui Nae COSMESCU.

Draga OLTEANU MATEI-Aneta DUDULEANU
Leopoldina BĂLĂNUȚĂ-Zoia
Margareta POGONAT-Lena
Olga TUDORACHE-Fraulein
Cezara DAFINESCU-Colette DUDULEANU
Adriana ȘCHIOPU-Wanda SERAFIM
Coca BLOOS-Zamfira
Laura JIANU-Margareta ALDEA
Dem RĂDULESCU-Georges DUDULEANU
Mitică POPESCU-Ianache DUDULEANU
Zoltan BUTUC-Mircea ALDEA 

Eu am văzut piesa pe scena Teatrului Național cam cu aceeași interpretare, dar Wanda SERAFIM era interpretată de Cezara DAFINESCU, Mircea ALDEA era interpretat de Florin PIERSIC, Georges DUDULEANU era interpretat de Gheorghe DINICĂ, Ianache DUDULEANU era interpretat de Marin MORARU, Margareta ALDEA era interpretată de Adela MĂRCULESCU, Aneta DUDULEANU era interpretată de Draga OLTEANU MATEI, Colette DUDULEANU era interpretată de Coca ANDRONESCU, Fraulein era interpretată de Ileana STANA IONESCU, Zoia era interpretată de Vali VOICULESCU, iar regia era semnată de Horea POPESCU. Parcă mai mult mi-a plăcut spectacolul de acum câteva zeci de ani pe care l-am văzut în sala Naționalului.

(24 octombrie 2025)

Abonament la revista CINEMA

Comunismului i se poate reproșa orice, dar dorința de a crește nivelul de cultură a populației, nu. În România comunistă existau studiouruie de la Buftea și partidul aloca sume importante pentru  realizarea de filme, căci filmul este mijloc de culturalizare, dar mai ales de manipulare a maselor și de formare a omului nou, obiectiv care devenise obsesia regimului comunist. Se publicau recenzii despre filmele care rulau, se publicau cărți despre film.  În anul 1963 a apărut primul număr al revistei CINEMA, număr pe care l-am cumpărat. Îmi plăcea ce se scria acolo, căci Ecaterina OPROIU care era redactor șef, era o femeie deșteaptă, cu cultură solidă. Ea scrisese piesa Nu sunt turnul Eiffel, care se juca cu succes, în regia lui Andrei ȘERBAN Primul număr al revistei era de format mic, cu copertă alb-negru, dar nu a trecut mult timp și revista a căpătat un format mare și coperta era color. Succesul revistei era imens, căci acolo se publicau articole despre filmele mari din întreaga lume. Este adevărat că a apărut și figura actriței Lica GHEORGHIU, dar trebuie interpretată ca suport de deschidere a unor uși către creșterea calității revistei.
Am avut colecția revistei CINEMA de la primul număr, dar și de după terminarea liceului, căci în studenție îmi plăcea să rămân conectat cu fenomenul cinematografic, dintr-un motiv care m-a dominat ani în șir și de care nu m-am desprins niciodată. Am pierdut colecția CINEMA după ce am plecat de acasă, căci la demolarea din 1975 a casei părintești multe s-au împrăștiat în goana mutării spre apartamentul cu două camere alocat părinților mei, care plecau de la o casă cu cinci camere și multe alte anexe.


(26 septembrie 2025)
 

Cine suntem, bre?

Din când în când trebuie să ne întrebăm cine suntem?
Suntem Brad PITT multiplicați?
Suntem Alain DELON trași la indigo?
Suntem Florini PIERSICI, unul după altul?
Dacă avem un pic de realism când ne privim în oglindă, nu suntem nici Brad PITT, nici Alain DELON și nici Florin PIERSIC. Sunt eu, ești tu, este el, adică suntem noi, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, căci din maimuță nu este vorba să ne tragem, din moment ce acestea nu stăpânesc arta răului.
Noi suntem oameni normali în cea mai mare proporție, avem printre noi și genii, dar prea puține, avem și lideri în general, dar nu avem lideri în momentul de față, deci ar trebui să fim ca toți ceilalți care sălășluiesc pe Terra și nu trebuie să ne împăunăm noi cum că istoria începe de pe meleagurile noastre, că nu are cine să ne dea nouă lecții și că toți sunt nepricepuți în afară de noi.

Noi nu avem autostrăzi.

Noi nu stăm la masa bogaților lumii.

Noi am fost declarați învinși la Conferința de la Paris din 1947.

Noi am avut un președinte turnător.

Noi am avut mineriade, deși minerit au și alții cu mult mai mult decât noi.

Noi l-am avut pe EMINESCU și  acesta ne spală de toate păcatele.

Cine suntem noi, bre?

Suntem copiii lui Dumnezeu, ca toți copiii de pe Terra.

(18 februarie 2025)

Jegurile din mass-media

De când s-a abătut necazul asupra marelui actor Florin PIERSIC, am văzut scursurile societății și aici mă refer la acei jurnaliști care au exploatat la maximum toată durerea acestui om.
- relatând deformat ceea ce i s-a întâmplat,
- fotografiind ipostaze dintree cele mai nepermise cu acesta,
- interpretând după bunul lor plac o realitate dureroasă,
- scoțând rating din această mare durere di viața omului.

Mă uitam la emisiunea lui CIUTACU unde se discuta despre Florin PIERSIC cu dana BUDEANU și erau incriminați așa- zișii jurnaliști care intră cu bocancii plini de noroi în intimitatea oamenilor,, dar ecranul de la postul România tv avea în stânga pe dana BUDEANU, la mijloc pe Victor CIUTACU și în dreapat era o imagine prea puțin blurată cu Florin PIERSIC pe o targă, ceea ce m-a dus cu gândul că și acest CIUTACU croncăne pe cadavre, pentru a-i fi lui și televiziunii lui de doi bani, bine.

Mi-aș dori ca la CNA să se instituie amenzi de peste un miliard de euro pentru încălcarea dreptului la intimitate a persoanei, cu formularea explicită a cazurilor de bolnavi pe targă, a persoanelor aflate la ATI, dar și a persoanelor decedate în sicriu, pentru a se stopa această barbarie care nu are nimic creștinesc în ea.



(10 mai 2024)

Lui Cătălina PORUMBEL i-a zburat porumbelul

În seara de azi, adică 8 mai 2024, se discuta despre transferul marelui actor Florin PIERSIC de la spitalul din Cluj spre spitalul din București și în turuiala necontrolată a lui Cătălina PORUMBEL, aceasta a folosit cuvântul nozocomial, iar la telefon era profesoara universitară Monica POP, doctor în medicină, care a explodat pur și smplu, oripilată de modul grosolan în care moderatoarea tv încerca să arunce anatema asupra spitalelor de stat, din motive care mie îmi rămân necunoscute.

Cătălina PORUMBEL, în loc să-și ceară scuze, a procedat la reluarea comunicatului dat de medici, unde, evident, nu apărea cuvântul nozocomial, iar perseverența nepriceputei, arogantei, incompetentei Cătălina PORUMBEL a continuat cu un nivel al obrăzniciei greu de imaginat. Într-un târziu, moderatoarea a dichisit să pună capăt discuției, căutând într-un mod neprofesionist să iasă ea la suprafață.

Încă o dată se vede cum Antena 3 afișează lipsa de competență, a unor inși și inse care cred că dacă au microfonul în mână chiar își pot permite orice, mai ales să manipuleze. Păcat, pentru că în anii trecuți acolo, la Antena 3 se fă cea treabă bună, acest post fiind unul dintre puținele unde obiectivitatea era la ea acasă, nu ca acum, când moderatorii, așa-zișii jurnaliști de doi bani, bat câmpii cu grație, dar fără pic de talent, în dorința de a face rating și de a-și dovedi loialitatea față de stăpânii care le plătesc simbriile.

(08 mai 2024)

Cum îți așterni, exact așa vei dormi și lecția de educație

De-a lungul anilor am văzut celebrități ale plaiurilor noastre cele mioritice care au ieșit la televizor și au vorbit despre pensiile lor mizerabile, dar am văzut mari personalități ale culturii noastre cea mioritică, ajunse prin aziluri uitate de lume. Am văzut actori, am auzit de sportivi care la bătrânețe erau săraci. Chiar am cunoscut oameni care la tinerețe, deși aveau afaceri de succes au mers pe salariul minim, iar banii mulții i-au tocat, zicând ei că investesc. La bătrânețe cânds au avut nevoie prin spitale, li s-a zis, că la pensia lor de nimic, nu se califică pentru tratamente sofisticate, dar nici bani în conturi nu aveau.

Rezultă că omul când este tânăr și în putere, să se gândească și la =vremurile grele ale bătrâneții, căci nu este nimeni care să-i dea lui ceva, mai ales că la bătrânețe, omul este ca o minge, i se dă șuturi și e driblat de colo-colo.

Să nu mi se vaite mie actorul X că atunci când era tânăr și roiau femeile în jurul lui și întorcea banii cu lopata, nu a contribuit cu banii din multul lui la pensie, că acum are o pensie de c-c-t. El trebuia să se gândească și  la faptul că vor veni vremuri grele și va trebui să aibă de unde scoate banul pentru o doctorie, pentru o îngrijitoare, pentru o haină. Să se vaite că nu-i dă statul pensie mare este deja ipocrizie, din moment ce omul nu a contribuit cu nimic. Acum fotbaliștii bunicei au niște salarii și indemnizații și prime amețitoare, numai că totul durează 10 - 15 ani, după care cine nu știe să se facă antrenaor, arbitru sau măturător pe la vreun club, pică în panta aceea a uitării și a sărăciei și sfârșește în mizerie.

Nu aș fi scris acest articol dacă un ziar nu ar fi scris despre o mare cântăreață care este acum uitată într-un azil, undeva prin lumea aceasta mare, uitată de toți. La vremea ei, era un nume și încă mai este. Avea lumea la picioare. Câștiga foarte bine. Numai că toate acestea sunt trecătoare și dacă nu a acumulat, dacă nu și-a înmulțit banii și i-a tocat fără rost, acum a ajuns la mila publică, milă care înseamnă azil, mizerie, uitare, suferință, durere și mai ales nepăsarea celor din jur, care nu au auzit de numele ei, căci acum pe buzele oamenilor tineri sunt numele altor staruri și ciclul se va repeta.

Latura educativă a chestiunii ar trebui învățată în școala elementară, căci în loc de a învăța lucruri inutile pe care elevul-copil le memorează azi și le uită în două zile, la școală ar trebui să învețe că atunci când este tânăr și în putere să lupte să aibă contribuții mari la fondul de pensii, pentru a avea o bătrânețe cât mai decentă, căci sărăcia, mizeria și uitarea sunt cele mai urâte lucruri care i se întâmplă unui om care începe să depindă de cei din jur, când este neajutorat, căci la tinerețe, nu s-a îngrijit să aibă o bătrânețe cât de cât lipsită de griji și cade pe capul altora sau devine dependent de mila societății. Cânt elevul-copil bagă la cap aceste lucruri, se va îngriji să-și asigure o bătrânețe rezonabilă din punct de vede al minusurilor și dacă societarea îi reamintește din când în când că va dormi la bătrânețe, exact cum și-a așternut la tinerețe, lucrurile vor arăta altfel, mai ales pentru cei care s-au jucat cu banii când erau tineri.




(07 noiembrie 2023)

Misteriosul Dan NEGRU se crede GURU

Revelioanele prezentate ani în șir pe Antena 1 de către Dan NEGRU erau niște chestii de prost gust din punct de vedere al conținutului și mai ales al prezentării. Încercările mele disperate de a urmări acele manifestări de așa-zis divertisment exersat de Dan NEGRU s-au soldat întotdeauna cu schimbarea canalului la cererea celorlalți membri ai familiei, căci Dan NEGRU era insuportabil.

Dan NEGRU urla, se zbuciuma aiurea-n tramvai, mimând nu știu ce atitudine, dar totul devenea grotesc, enervant, bizar, exagerat, obositor, șablonard, repetitiv și aiuritor. Dan NEGRU a mai avut și emisiunea Next Star, unde tot așa, răgnea, se zbuciuma, alerga, râdea, pregătea momentele într-un mod obositor și totul devenea artificial. Nici acea emisiune n-a fost ceva să mă dea pe spate.

Am înțeles că Dan NEGRU a plecat de la trustul Antena 1 și a mers la o altă televiziune unde tot așa a devenit realizatorul emisiunilor Jocul cuvintelor și Tu urmezi. Și de această dată am căutat să văd despre ce este vorba, dar Dan NEGRU nu a reușit să depășească stilul lui caracterizat prin tonalitate nepotrivită, prin mod artificial de a construi texte și prin felul forțat de a lega dialogul. Într-un cuvânt, Dan NEGRU nu este făcut să facă divertisment.

Acum, am înțeles că Dan NEGRU își dă cu părerea despre teme existențiale fundamentale, ceea ce excede fișei postului său, căci nu am văzut în Dan NEGRU o persoană erudită, capabilă de a face treceri bruște de la un domeniu la altul, mai ales că problemele de care chipurile, se ocupă el, necesită studiu îndelung, prudență în evaluări și forme elevate de a exprima ideile, toate lipsindu-i lui Dan NEGRU.

(24 octombrie 2023)

Între Florin și Harry aleg pe Florin

Întâmplarea a făcut că în anul 2022 a apărut cartea promisă cu mulți ani în urmă intitulată Viața este o poveste, a celebrului actor de teatru și de cinema, Florin PIERSIC.
Tot în anul 2022 a apărut cartea Spare a Prințului Harry, Duce de Sussex, care a fost tradusă și publicată în Editura Nemira. Mie mi-a fost trimisă pe e-mail o traducere a acestei cărți.
Florin PIERSIC este actor, om cu vastă cultură prin citirea pieselor în care a jucat, memorarea poeziilor pe care le-a recitat, a cărților necesare documentării pentru a înțelege epocile în care au trăit personajele sale.
Prințul Harry, Duce de Sussex, așa cum rezultă din titlu, este prinț și duce, iar viața lui a fost dirijată spre a îndeplini sarcini specifice nepoților reginei Elisabeta a II-a, fără ca el să fie un om cu preocupări speciale pentru scris, căc i dacă ar fi fost așa, ar fi produs opere literare anterioare cărții de memorii.
Citind cele două cărți, am ales cartea lui Florin PIERSIC căci este scrisă de un om talentat, cu o carieră solidă în spate. Cartea lui Harry este adevărat s-a vândut rapid și într-un tiraj uluitor, nu pentru că ar fi o carte care este de memorii, ci doar pentru că lumea așteaptă ceva din interiorul casei regale și Harry este cel mai nimerit să scrie, căci el este rezerva, nimic altceva și la anii săi, fără realizări speciale, nu are altceva de făcut, decât să dea din casă, atât cât știe și cât nu face să-și taie creanga de sub picioare. Stilul cărți lui este anost. Nu are dinamică. Apar fragmentări și discontinuități, căci nu spune totul. La cei 38 de ani ai săi, mă așteptam să știe cu mult mai multe și să fi făcut mult mai multe chestii, dacă chiar era în stare. Numai faptul că a scris cartea Spare, arată că este o fire slabă, care s-a lăsat manipulat. El mulțumește la prea multă lume, ceea ce arată că în spatele său se află o armată de persoane, fiecare cu un rol foarte bine stabilit. 

(27 ianuarie 2023)

Viața este o poveste... cartea lui Florin PIERSIC

Florin PIERSIC este actor.
Florin PIERSIC este un actor mare.
Florin PIERSIC este un actor foarte mare.
Florin PIERSIC a jucat pe scena Naționalului, unde l-am văzut în câteva piese.
Florin PIERSIC a jucat în foarte multe filme, din care am văzut câteva.

Florin PIERSIC a apărut la televizor în showurile lui Mihai GÂDEA unde mi s-a înfățișat ca fiind magnific pentru că moderatorul a știut cum să ducă firul povestirii. L-am văzut și la un interviu cu enervantul Dan NEGRU care făcea pe deșteptul și trăncănea întrerupându-și aiurea invitatul și fragmentând în acest fel povestea marelui actor.
Cartea pe care Florin PIERSIC a scris-o este intitulată Viața este o poveste, are 375 de pagini, este publicată la Editura Bookzone din București în  anul 2022, având ISBN: 978-630-305-001-0

Am urmărit emisiunile de pe Antena 3 moderate de Mihai GÂDEA și multe dintre povestirile lui Florin PIERSIC parcă sunt transcrieri ale înregistrărilor de la televizor. Cartea nu este o carte de memorii. Florin PIERSIC își povestește viața așa cum a vrut el, urmărind un fir care dă continuitate întregului demers și nu-l face abrupt.

Florin PIERSIC este un om care are o vastă cultură, prin natura meseriei și are vocabularul care-i permite să scrie un text bine structurat, fără a repeta cuvintele, așa cum o făcea Zaharia STANCU în romanul Desculț și nici a scrie fraze lungi, obositoare, pe care nu ai cum să le urmărești fără a le pătrunde sensul decât după câteva parcurgeri și reveniri obositoare. El este un spirit ales și știe să-l ia pe cititor de mână și s-l plimbe exact unde știe el, cum știe el, astfel încât la final, să aibă o imagine cât mai exactă asupra înțelegerii tuturor elementelor care-l definesc pe actorul Florin PIERSIC, pe omul Florin PIERSIC și pe acel Florin PIERSIC care este mai presus de un personaj legendar.

Cartea lui Florin PIERSIC are dinamică, are culoare, are încărcătura pe care actorul Florin PIERSIC a dat-o, căci el a trăit intens, a muncit fără să economisească talent și pe ceea ce a pus mâna, a ieșit ca o bijuterie de departe foarte strălucitoare, cu diamante bine șlefuite, de neprețuit.

Florin PIERSIC are un cult față de părinții lui. Vorbește frumos de nevestele lui, de copiii lui, de colegii lui și de toți cei care l-au înconjurat, l-au iubit și au știut să se bucure de arta sa.

Dacă aș fi vrut să găsesc un cuprins al cărții, probabil aș fi fost mirat să văd că succesiunea povestirilor din viața sa, nu urmează acea cronologie a faptelor în timp sau acea regrupare după perioade distincte din viața sa de actor. Sunt texte care reflectă acțiuni, replici, stări, situații de fapt, explicații, iar titlurile sunt foarte sugestive, dar nu explicative, ci pentru a le înțelege trebuie musai citit textul ce urmează titlului. Am văzut cărți care din titlu se povestește capitolul și totul cade în dorința de a merge la următorul titlu fără a citi capitolul. Nu așa se întâmplă în cartea scrisă de Florin PIERSIC. Titlul fiecărui text incită la citirea textului. 

Mi-a plăcut cartea scrisă de Florin PIERSIC și ar fi sigura carte de literatură pe care aș vrea să am autograful autorului, dar aș cere prea mult de la viață, așa că mă mulțumesc să am bucuria că am citit cartea, că l-am văzut la teatru și pe marele ecran, că l-am auzit povestind la GÂDEA pe marele actor și că am șansa să-i văd chipul de pe coperta unei cărți magice.


(22 ianuarie 2023) 

Florin PIERSIC, rețeta de succes sigur al celor care vor rating

Marți 27 septembrie 2022 și miercuri 28 septembrie 2022, Antena 3 CNN a dorit să dea lovitura cu ceva revoluționar în media și  în 26 septembrie 2022 a semnat un parteneriat cu CNN, după care ni s-au arătat niște studiouri modernizate și încercări de a demonstra că a început revoluția. Se zice de regulă ceva de forma: alți actori, aceeași scenă. Revoluția media de la Antena 3 CNN este o zicere un pic modificată, aceiași actori, altă scenă. La decoruri noi, tot noi este modificarea sintagmei la vremuri noi, tot noi, pentru a marca rămânerea pe loc a tot ceea ce s-ar crede că se schimbă.

În decorul nou am văzut aceiași jurnaliști care populau Antena 3, populează acum și Antena 3 CNN, fără vreo schimbare de gestică, de vocabular, de atitudine, tonalitate, de tematică.

Invitatul lui Mihai GÂDEA a fost marele actor Florin PIERSIC, cel care are darul narațiunii alerte, dense, variate, spumoase, structurate și care are capacitatea de a-l ține pe telespectator captiv ore în șir, asemeni unui magnet puternic. L-am urmărit cu deosebită atenție pe marele actor și comparativ cu alte apariții tot în emisiunile lui Mihai GÂDEA, în cele câteva ore cât a vorbit, nu a avut decât două elemente pe care le-a reluat din alte interviuri, ceea ce denotă calitățile excepționale ale lui Florin PIERSIC de a reține evenimente și persoane și mai ales de a prezenta întâmplări din viața sa într-o formă extrem de liberă, degajată și plină de umor.

Mihai GÂDEA este om de televiziune și știe cu exactitate ceea ce vrea publicul emisiunilor sale și de aceea a preferat ca revoluția anunțată prin noul parteneriat  cu CNN să înceapă cu elementul de maximă atracție, adică derularea narațiunilor de către marele actor Florin PIERSIC,  cel care stăpânește la perfecție arta detaliului, coerența povestirilor și cu deosebire utilizarea numelor proprii ale eroilor săi.

Când a fost anunțată revoluția media, mă așteptam la cu totul altceva. Credeam că vor apare emisiuni noi. Credeam că vor apare noi achiziții de jurnaliști. Credeam că vor fi folosite alte cuvinte cheie. N-a fost să fie, dar faptul că am avut două seri un regal Florin PIERSIC, este în opinia mea un act real de cultură.

(29 septembrie 2022)

Filatelia românească în declin

Și filatelia românească, asemeni filateliei de pretutindeni a intrat într-un declin și nu-și va reveni decât în momentul în care se va integra complet în procesul de digitalizare în care a intrat omenirea.
Acum există poșta electronică.
Acum există semnătura digitală.
Acum există firmele de curierat.
Numărul celor care mai:
- scriu scrisori pe hârtie,
- mai cumpără timbre și plicuri,
- mai scriu cărți poștale,
s-a redus dramatic și deci producția de timbre uzuale sau de timbre care se folosesc pentru a fi lipite pe scrisori și expediate, s-a redus și ea, cred că de cel puțin 20 de ori, ceea ce arată că tot ceea ce este legat de timbre ete în declin și aici mă refer la:
- producția de timbre,
- designul de timbre,
- comerțul de timbre,
- activitatea filateliștilor,
- cercurile filatelice,
- expozițiile filatelice,
- numărul de filateliști.
Este mersul firesc al progresului și nu va trece mult timp până când se va vedea că domeniul filateliei a scăzut la un asemenea nivel, încât asemeni producției de carte, va deveni nerentabil și va fi atât de rar încât asemeni bibliofiliei, numismaticii sau altor domenii selective, va fi doar apanajul unor colecționari extrem de statornici.

(13 iunie 2022)

Filatelia românească în comunism (XXI)

Și filatelia a exagerat, scoțând timbre cu personalități în viață, ceea ce a creat baza cultului personalităților, căci în mod firesc nu se face așa ceva. Există alte modalități pentru a scoate în evidență valoarea cuiva și a nume:
- tipărirea unei cărți cu biografia persoanei, scoțând în evidență realizările,
- acordarea de distincții, premii și diplome,
- invitarea la diferite ocazii festive pentru a rosti cuvântări,
- realizarea de emisiuni la radio și Tv,
- realizarea de filme documentare,
- publicarea de interviuri.
A pune o personalitate în viață pe un timbru, mi se pare ceva exagerat, cum exagerat este să numești un liceu, un stadion, o stradă, un teatru, un cinematograf folosind numele unei persoane care trăiește. Ar fi normal, ca înainte de un astfel de demers să se ceară acordul persoanei. dar cum la noi funcționează proverbul că nimeni nu zice Doamne, ia-mi, ci zice, Doamne, dă-mi, se pare că acordul este tacit și toată lumea e fericită. Nu enumer aici personalitățile în viață, ale căror chipuri figurează pe timbre, deși nu este greu de făcut, pentru că nu vreau.

(13 iunie 2022)

Pensiile artiștilor

Îmi aduc aminte despre apariția marelui actor Ion LUCIAn într-o emisiune de Tv pe Antena 3 când a început să plângă pentru că legea lui BOC interzicea actorilor să mai profeseze după ieșirea la pensie. Se făcea referire la cuantumul mizer al pensiei. Regimul comunist a apreciat pe artiști doar în măsura îb care ei contribuiau la făurirea omului nou, cu conștiință comunistă, făuritor al societății socialiste multilateral dezvoltate, dar nefiind participanți direcți la procese de producție, aveau salarii mizerabile, exact cum au și în ziua de azi. Se considera că artiștii câștigă pe la nunți, pe la concerte date în afara programului de muncă de la teatru sau de la ansamblu.
Adevărul este că actorii care jucau în filme câștigau oarece bănet. Și soliștii de muzică invitați la nunți nu plecau cu mâna goală. Nici actorii și nici cântăreții nu se înghesuiau să plătească contribuții la casa de Pensii și de aceea ei rămâneau doar cu ceea ce li se plătea de către teatre și de către ansamblurile unde erau angajați cu salarii simbolice. Statul comunist, dar și statu de azi, care-și zice cu emfază stat democratic, ar trebui:
- să-i pună la muncă pe artiști,
- să-i plătească bine pe artiști,
- să le rețină contribuțiile pentru pensii,
- să aibă grijă ca pensiile artiștilor să fie decente.
Trebuie schimbată optica de rentieri a artiștilor, pentru că și în vremurile interbelice se juca teatru, dar se juca în trupe particulare și directorii de trupe aveau grijă de artiști să nu fie muritori de foame după ce termină cu scena. Acum statul se face că-i plătește pe artiști, artiștii se fac că muncesc la stat și jocul acesta păgubos îi duce pe ambii în situații jenante.

Se vorbește la unii artiști de pensii care nu depășesc 2.000 de lei. Am văzut un interviu al unei mari cântărețe care spunea că croșetează pentru a-și rotunji veniturile să aibă din ce trăi.


(20 decembrie 2021)

Ei au timbru în circulație

Se știe că marilor personalități ale culturii, sportului și tehnicii din România, în semn de recunoaștere a valorii lor, li se tipăresc timbre. Este lun lucru fabulor, care se alătură constituirii aleii stelelor, similară aleilor de la Cannes și de la Hallywood. Am identificat timbre pentru mari sportivi, mari actori și a altor oameni importanți.

Unii dintre oamenii de cultură, din sport și din lumea științifică au avut șansa să-și vadă timbrul, dar pentru mulți dintre ei timbrul a fost tipărit după ce au trecut în neființă.

(13 martie 2021)

Dialog la distanță, amintiri din comunism

Pe vremea lui CEAUȘESCU exista o emisiune intitulată Dialog la distanță, în care formațiuni artistice extrem de variate din două județe se înfruntau într-un spectacol foarte viu și de calitate. Dintr-un județ se transmitea ceva, iar ceea ce urma era din celălalt județ. Nu mai știu dacă se ac ordau punctaje, dar știu că se primeau diplome. Era o adevărată sărbătoare pentru cele două județe în acea zi de duminică la transmisiunile în direct alternative, când dintr-un județ, când din celălalt. În douăzeci de săptămâni se înfruntau în plan artistic toate județele, ceea ce ocupa în mod plăcut timpul maselor populare.

Ieri 13 noiembrie 2019 la ore de aproape maximă audiență, a avut loc tot un dialog la distanță, numai că vremurile comuniste au apus de 30 de ani, iar CEAUȘESCU este oale și ulcele.

Cele două personaje care au comunicat, fiecare în felul său, au fost Klaus IOHANNIS și Viorica DĂNCILĂ, unul președinte în exercițiu al României, iar celălalt fost prim-ministru până mai ieri.

Intervențiile celor două personalități au fost:

- previzibile,

- liniare,

- clare,

- directe,

- așteptate,

- egale,

- uniforme.

Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că nici Klaus IOHANNIS și nici Viorica DĂNCILĂ nu au verbul, cultura, debitul verbal și talentul regretatului Corneliu VADIM TUDOR, care reușea să facă din cel mai banal lucru un diamant strălucitor și să șină cu sufletul la gură un popor întreg timp de multe orie, fără a obosi. Nici pe Florin PIERSIC nu-l egalează niciunul dintre cei doi, căci dacă ar fi avut unul dintre ei capacitatea de a capta masele cum o face Florin PIERSIC, cu nuanțele vocii lui și cu gesturile sale ample, cu siguranță procentele pe acre le vedem de câteva zile ar fi fost cu totul altele. Cred că și rareș BOGDAN ar trebui să fie sursă de inspirație.

(14 noiembrie 2019)

Florin PIERSIC - 80

Florin PIERSIC împlinește azi 27 ianuarie 2016 frumoasa vârstă de 80 de ani.
LA MULĂI ANI, Forin PIERSIC!
Marele actor Florin PIERSIC, cel care are capacitatea de a susține de unul singur un show tv de la trei ore în sus fără pauză,  dovedește prin tot ceea ce face un talent imens și o putere de concentrare rar întâlintă. Știe nenumărate poezii, pe care le recită magistral. Are numai vorbe frumoase la adresa foștilor lui parteneri de scenă, regizori, cascadori dar și la adresa foștilor lui profesor de la IATC.
Am avut privilegiul să-l văd jucând pe scena Teatrului Național din București în piesele Heidelbergul de altădată de W. Meyer Forster, Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman și Un fluture pe lampă de Paul Everac. Era acolo un caracter vulcanic, tot timpul avea o vibrație aparte, rupea scena, așa cum se spune în lumea artiștilor adevărați.
El a jucat în numeroase filme, dar l-am văzut în filmele Ciulinii Bărăganului, Aproape de soare, S-a furat o bombă, De-aș fi... Harap Alb, Columna, Mihai Viteazul, Un August în flăcări, Haiducii lui Șaptecai, Drumul oaselor, Roșcovanul și Aventuri la Marea Neagră, dar actorul a jucat în mult mai multe filme decât acestea enumerate de mine. A colaborat cu cei mai mari regizori ai cinematografiei românești precum Ion Popescu Gopo, Louis Daquin, Mircea Drăgan, Bernard Borderie, Petre  Popescu, Sergiu Nicolaescu, Dinu Cocea, Francisc Munteanu, Geo Saizescu, Doru Năstase și mulți alții.
A cântat în musicalurile Corina a lui Edmond Deda,  și  Să ne-amintim de jucării a lui Ion Cristinoiu unde parteneă i-a fost Angela Similea.
L-am auzit pe tânărul de atunci Florin PIERSIC într-un rol la teatru radiofonic în piesa Fiul preşedintelui de Eva Curie din 1962 in regia Elenei Negreanu. Juca în compania unor monști sacri ai scenei românești precum Jules Cazaban și Constantin Brezeanu.
A apărut în emisiuni de umor la tv și a spus nenumărate cuplete în spectacole de varietăți, unde am admirat dinamismul său și capacitatea de a întruchipa personaje dintre cele mai diferite. El a electrizat sălile de spectacol prin puterea de concentrare, prin zâmbetul și prin prezența sa scenică formidabilă.
Urmărindu-l aseară la postul tv Realitatea, l-am revăzut   pe marele artist Florin PIERSIC, cel care a fermecat prin jocul și prin talentul său generații întregi de spectatori, cel care este o prezență de un nivel valoric exceptional pentru arta actoricească.

(sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Piersic)