1.000 de oameni care m-au impresionat: Teodor LORENTZ

Teodor LORENTZ a fost colegul meu de grupă în studenție, căci noi am fost la Secția de mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El învăța bine din moment ce media lui generală i-a permis să aleagă un post bun și aici mă refer la CEPECA, acolo unde exista și un calculator IBM 360 care la vremea aceea însemna foarte mult și acolo veneau persoane foarte importante din economie pentru a învăța tehnici și metode moderne de conducere, căci, chiar dacă se vorbea despre comunism cum se vorbea, exista o preocupare ca directorii și șefii de compartimente să fie la zi cu ceea ce se știa în zona lor de activitate. Și Teodor LORENTZ era din provincie și deci stătea la cămin. Pe mine m-a impresionat că era un coleg liniștit, avea locul lui. El învăța foarte bine și știa exact ceea ce vrea de la el ca profesionist. Nu se zbuciuma să iasă în evidență, așa cum făceau unii colegi, fie cu glumițe spuse în pauze sau pe la seminarii. Uneori erau unii care se trezeau vorbind la cursuri, dar profesorii noștri aveau foarte mult tact și știau să-i pună la punct și le pierea cheful așa-zișilor măscărici de serviciu. 

Mie mi-a plăcut la Teodor LORENTZ cum vorbea, Avea o vorbă aproape șoptită, calmă, care inspira liniște, atât de necesară în tumultul vieții noastre studențești zbuciumate cu fuga de la o sală de curs la alta de seminar de luni și până sâmbătă, fără întrerupere.

Când am devenit asistent, cineva din ASE a avut ideea să ne trimită la CEPECA pe noi, cei începători în ale activității didactice, căci nu era obligatoriu atestatul de absolvire a cursului de pedagogie cum este acum. Am mers la un curs de vreo trei zile cu autobuzul ASE și acolo am avut surpriza să-l revăd pe fostul meu coleg de grupă Teodor LORENTZ. Am vizitat cu el atelierele de la CEPECA și m-am minunat că holul nu era ca la noi cu pereți, ci avea ferestre să vezi ce fac lucrătorii din birouri. Zicea el că așa e în America. Nu l-am contrazis. Am văzut că unii puseseră hârtii în geamurile imense și aduseseră birourile la structura mioritică în care dacă vroiai să dormi, dormeai și nimeni nu te deranja. Când am mai stat de vorbă cu alți foști colegi, am întrebat de Teodor LORENTZ, dar niciunul nu mi-a zis nimic. Tare aș vrea să-l mai revăd pe fostul meu coleg din studenție Teodor LORENTZ!



(19 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugen BUMB

Eugen BUMB mi-a fost coleg de studenție la Secția de Mecanizarea și Automatizarea Calcului Economic de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El era clujean și după terminarea facultății a plecat la el la Cluj. Când am mers în vara anului 1972 la o practică în producție la Cluj, l-am întâlnit pe fostul meu coleg de facultate Eugen BUMB, căruia noi îi ziceam Lucică.

El era căminist și învăța foarte bine. În grupa lui era un reper. Cine avea nevoie de un curs, mergea la Lucică și găsea cursul. El nu lipsea nici de la cursuri și nici de la seminarii.

Ardelean fiind, Lucică avea o serie de ziceri care au rămas proverbiale. Avea un simț al umorului cu totul special și era foarte spontan, dar când trebuia să fie rezervat, era rezervat.

La întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultății Lucică nu a fost. 

Acum sunt prieten cu Lucică pe Facebook și urmăresc postările lui interesante. Din când în când mai ne scriem, dar pe mine Lucică m-a impresionat ca student, căci stând în cămin, vedem fiecare ce face, cât muncește, la ce proiecte lucrează, ce cărți citește. Lucică era studentul  cu care se discuta că era informat și cunoștea multe, căci venea dintr-o altă lume, căci Clujul este parcă într-o altă țară.



(19 februarie 2023)