Faceți bre, un logo ca lumea pentru România!

Eu zic că a trecut timpul glumelor nereușite și că trebuie trecut la lucruri serioase. Un lucru serios este realizarea unui logo de țară. Frunza lui UDREA a fost ceva comic, acum a venit un logo marca Charlie OTTLEY, care nici el nu este ceea ce trebuie din 1215 motive bine întemeiate.
Pentru un logo adevărat trebuie:
- lucrat transparent,
- definit obiectivul,
- spusă suma de premiu,
- stabilit procesul de alegere,
- impuse criterii valorice,
- desemnat responsabilul,
- dat termenul.

Și pentru un logo trebuie un creator de geniu, nu un meseriaș, nu un specialist, nu un oarecare, ci o scânteie care să impună într-o construcție unitară exact ceea ce definește măreția spiritului românesc, ceva cum a făcut Constantin BRÂNCUȘI când a sculptat Coloana infinitului în care a cuprins totul despre poporul său, în linii simple care au definit volume unice ale eternității noastre. Orice altă abordare este o eroare drăgălașă, o pierdere de timp, căci un logo pentru România este o sclipire de geniu, pe care o are sau nu o are creatorul lui. Aștept provincia, ca la mica publicitate.

(15 iunie 2023)

Inteligența Artificială - IA și logourile

Ne amintim de scandalul cu logoul orașului București, când fusese declarat câștigător un individ care luase logoul de pe Internet. Rușinea a fost a comisiei care trebuia să verifice că este sau nu original logoul pe care intenționau să-l declare câștigător.

Cu ceva vreme înainte doctorandul meu Dragoș PALAGHIȚĂ realizase un produs software utilizat în analiza similitudinii la siglele firmelor înscrise la Registrul Comerțului, software care fusese testat și care ar fi fost util acelei comisii, dacă chiar ar fi vrut să intre în profunzimea lucrurilor.

Acum Inteligența Artificială - IA prin instrumentele de care dispune, doar la o căutare simplă, va identifica logo-urile asemănătoare unui logo supus analizei.

Nici nu vreau să pomenesc prea mult discutata frunză a lui Elena UDREA, criticată și răscriticată, dar pentru care niciun contestatar nu a găsit ceva de pus în loc.

(05 iunie 2023)

Nebunia logo-urilor

Inaugurarea a făcut-o Elena UDREA cu aiureala ei de frunză de 900.000 euro sau dolari, dar tot mult a costat cidățenia aia care nici măcar originală nu este. Cum e rost de furat fără muncă, s-a trecut la altceva, adică la nivel mai mic: logo de oraș. Startul l-a dat Gabriela VRÂNCEANU FIREA cu logo pentru București. A fost un fiasco, cu un plagiat stupid, aiuritor, evident și de necontestat. Epidemia s-a declanșat și încă pe bani foarte-foarte mulți. O mâzgăleală care se face în două ore de către un designer valoros, a ajuns să coste între 60.000 lei și 120.000 lei. Hoție pe față. Nu-i bai că e din banul public. Mă așteptam ca hoții să fie un pic mai inventivi, nu atât de siniștrii. Și localitățile falimentare găsesc bani pentru logo, chiar dacă au apa caldă întreruptă. Hoția și prostia n-au limite pe plaiurile noastre cele mioritice. La centrele de turism din comune se alătură în curând și logo=urile comunelor, ca ridicolul să atingă cote apoteotice, nu? Nebunia logo-urilor a cuprins plaiurile mioritice. Fără un logo scump, mă apucă sughițul și transpir. O fi auzit cineva de Socola, Săpoca, Drăgoești și Voila?

(24 mai 2017)

Logo pentru București

Așa cum stă bine oricărei inițiative de Dâmbovița, concursul pentru un logo destinat orașului

București nu avea cum să se termine altfel decât cu un scandal penibil care a dovedit din partea comisiei;

- superficialitate;

- ignoranță;

- fușereală;

- suficiență;

- părtinire;

- mioritism;

- iresponsabilitate.
Există nenumărate adrese web unde dacă cineva va vrea, are posibilitatea să dericice similitudini, căci în era Internetului nimic nu mai este scuzabil. Aplicația pinterest este plină de logo-uri, trebuie numai accesată. Există și aplicații cu șabloane de unde se inspiră toți cei ce vor să facă un logo. În ziua de azi, problema este numai să vrei să-ți pui mintea la contribuție, să muncești și șansa de a fi original este imensă.

Ascultând toate elucubrațiile celui descalificat, Narcis Teodor LUPOU, dar și ale președintei juriului o oarece arhitectă, mi-am adus aminte de fostul meu doctorand Dragoș PALAGHIȚA, cel care în 20 septembrie 2011 a susținut în ședință publică în mod strălucitor teza de doctorat intitulată COSTUL SECURITATII INFORMATICE IN LUCRUL CU APLICATII DISTRIBUITE, unde pentru a-și verifica modelele originale 100% propuse, a făcut o aplicație pe care a testat-o la registrul Comerțului folosind baza de sigle ale firmelor existente cu siglele firmelor care vin spre autorizare, pentru a vedea cât de asemănătoare sunt acestea din urmă cu ceea ce există deja. Există public acum cele două sigle, respectiv, sigla orașului Taipei și propunerea de siglă pentru București. Analizate din punct de vedere cantitativ, rezultă:

- număr elemente de bază, cele 4 inimi, similitudine 100%;

- culori utilizate pentru cele 4 inimi, similitudine 100%;

- forma celor 4 inimi, similitudine 100%;

- spații ăntre cele 4 inimi, similitudine 100%;

- elemente de legătură între cele 4 inimi, similitudine 90%;

- element de deformare,  similitudine 100%;

- mișcare de rotație, similitudine 90%;

- folosire unghiuri drepte, similitudine 100%;

- folosire arce de cerc, similitudine 100%;

- alte elemente adiționale, frunzulițe, similitudine 40%

- folosire unghiuri ascuțit, similitudine 100%.

După nivelurile calculate de mine, rezultă coeficientul de similitudine CS obținut ca medie aritmetică simplă din similitudinile identificate la prima vedere CS = 92,7% și nimic  nu mai este de comentat, căci machedonii au proverbul că dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește.  Dacă însă c-c-tul este 92,7%, evident că nu mai se spune ceva, ci tăcerea este lege.

(04 mai 2017)

Proiectul de țară

Îmi place la nebunie să-i aud pe unii vorbind despre ceea ce se numește proiect de țară. Pentru a stabili ceva în legătură cu acest concept, trebuie arătat că Nicolae Ceaușescu, ca orice dictator, în primitivismul său, a avut un poriect de țară. Că a eșuat este o altă problemă dar el a fost. la fiecare congres se anunța ca se dorește ca țara noastră să se apropie de Spania și de fiecare dată, nerealizând proiectul se amâna pe următorii cinci ani. Și a venit 1989 și s-a dus și dictatorul și cu el și proiectul de țară.
Acum există nenumărate scremeri dar proiectul de țară, nema.
Prin proiect de țară aș înțelege maximum două pagini cu niște obiective clare de urmărit pe 30 sau 50 de ani, acceptate de toate forțele politice, un fel de Pact de la Snagov, care să nu se mai modifice la patru ani când se schimbă puterea.
Prima chestiune trebuie să fie un simbol, LOGO cum se zice acum și un slogan. Să zicem că frunza si chestia cu gradina Carpaților este punct ochit, punct lovit și nu se mai discută. E bifat ca realizat, chiar dacă nu stau lucrurile bine deloc, dar nu s-ar mai termina niciodată discuția.
A doua chestiune trebuie să fie legată de populație, adică ceva despre cât de mulți sau cât de puțini analfabeți sa avem.
A treia chestiune a proiectului de țară trebuie să vizeze aerul, cât de mizerabil sau cât de curat. Trebuie date cifre și stabilit pe etape, dar nu ca proiectul de la Lisabona cu informatizarea care a trebui sa fie amanat și corectat că a fost nerealist.
proiectul de țara trebuie să includă satul, cât de avansat trebuie să ajungă sau sa rămână la stadiul de înapoiere de acum.
Deci, agricultura, autostrăzile, adică tot ce este important. La autostrăzi va fi un rand: în anul 2050 să fie 1250km de autostrăzi. Dar undeva, va exista un document detaliat de unde a fist extras acel numpr, 1250km.
Sunt sigur ca cele două pagini va naște nenumărate discuții, controverse și poziții aberante. Dar ideia de consens trebuie impusă pentru că un referendum necesar ar lămuri poziționarea. Am și dubii că cineva va realiza concret acel proiect. Așa cum nu sunt autostrăzi, cum orașele se dezvoltă anarhic, am mari dubii să văd cele două pagini...
(8 martie 2016)