Doctoratul de pe vremea mea: admis la doctorat

Am scris despre colocviul de admitere la doctorat.  În data de 3 aprilie 1972 s-a emis comunicarea din partea decanului Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică prin care eram anunțat că:
- am fost admis la doctorat,
- profesorul Ludovic TOVISSI este conducătorul meu științific,
- în termen de două luni trebuie să fac planul de pregătire,
- este necesar să fac și o structură a tezei de doctorat,
- stagiul meu doctoral de 4 ani începe cu data de 15 martie 1972.

Vestea am primit-o cu mare bucurie. Din acea clipă deveneam doctorand. Această calitate nu mi-a plăcut deloc, pentru că doctorandul nu este nici cal, nici măgar, este ceva neisprăvit, pentru că mulți după ce susțin examenele și referatele, se complac cu statutul de doctorand, nu lucrează la teză și ajung să fie exmatriculați. Când am primit acea comunicare semnată de decan am simțit că deasupra capului meu s-a ridicat o sabie de care voi scăpa doar în clipa în care voi susține teza de doctorat și după ce voi avea confirmarea titlului de doctor de la minister.

Eu am avut din anul întâi de facultate obsesia lucrurilor neterminate, căci am avut un coleg care începuse cinci facultăți bune, fără a termina vreuna. De atunci, până nu finalizam ceea ce am început, consideram că în orice moment există riscul de a nu finaliza. Această obsesie m-a urmărit toată viața. Și până copiii mei au terminat facultatea, tot obsesia aceasta am avut-o.

Am avut mai multe discuții cu profesorul Ludovic TOVISSI, conducătorul meu științific și destul de repede am stabilit și planul de pregătire individuală și planul tezei de doctorat. Eu citisem multe teze de doctorat de la universitățile din Franța și din USA care erau la biblioteca de la etajul al VII-lea de la Centrul de calcul al ASE și analizasem structurile acelor teze, iar eu am zis să învăț de la cei mai buni, de aceea nu m-am dus la tezele de doctorat elaborate la noi.


(15 decembrie 2022)