În aceste zile triste am văzut că un personaj de primă linie în 1990 lipsește din peisaj. Mă refer la Petre ROMAN care a fost prim ministru al României în perioada cea mai tulbure de după Revoluție și a fost și cel care a gestionat prima venire în țară a regelui Mihai I. Nu-mi venea să cred că pe autostrada A1 autoturismele de teren erau întoarse din drum și un înalt ofițer a avut mesaje tăioase către ocupanții acelor mijloace de transport.
Cred că acum după 27 de ani, Petre ROMAN roman a pierdut prilejul de a explica cu argumente credibile care a fost raționamentul întrgului comportament al executivului din primele luni de după 22 Decembrie 1989, care au dus la acele momente delicate.
Aveam impresia că Petre ROMAN este un bărbat de stat care are replică la oricare dintre întrebările care i-ar fi fost puse. Faptul că în intervalul 5 decembrie - 16 decembrie 2017 nu a apărut niciunul dintre actorii acelor zile fierbinți când se încerca să se definească un nou drum, când se credea că se merge spre direcția cea bună, este de fapt o recunoaștere a unor decizii pripite, greșite, învolburate, incoerente, subiective, negândite, superficiale și mai ales contraproductive. Groaza de imprevizibilul previzibil, lipsa unei strategii a cărei durată de definire nu ar fi depășit niciodată mai mult de cinci minute, a dus pe cei din linia a întâia a politicii românești la tot felul de mișcări, una mai bizară decât alta. Era momentul ca azi 16 decembrie 2017, mai spre dimineață, Petre ROMAN să apară tot așa zâmbitor cum îl știm, să spună câte ceva din culisele puterii de atunci. Avea posibilitatea inclusiv de a-și înfrumuseța imaginea căci mulți dintre eroii de atunci nu mai au cum să-l contrazică, trecuți în lumea celor drepți fiind.
PNL cu un membru marcant de talia lui Petre ROMAN este un partid modern, care are multe de explicat în fața istoriei, căci politicianul Petre ROMAN este colegul de partid al lui Virgil GURAN, cel care avea niște idei pro-monarhice pregnante. Era chiar un film în care vorbea de sindicate, de grevă generală și de revenirea monargiei, tânărul Virgil GURAN cu siguranță știa cine era pe atunci la butoane, iar lumea de azi este acum foarte schimbătoare.
Mă gândeam că o dată am fost la Richițele de Argeș și o vecină în ceas de seară își striga bărbatul dus cu treburi în ogradă: Petricăăă, unde ești mătă?!
Nici acum nu știu ce înseamnă acest mătă, dar atunci mi s-a părut ciudat. Azi de dimineață, când în televiziuni se perindau tot felul de guralivi și când la procesiune erau mulți, foarte mulți oameni, mă gândeam la Petre ROMAN și-mi venea să-l strig:
- Petricăăăă, pe unde umbli, mătă?
Doream să aflu și adevărul lui, căci tare mult îmi place cum știe el, drăguțul de el să vorbească cinci ceasuri și să nu spună nimic. Dar tot aș fi aflat nimic, căci și nimic însemna mult azi, decât deloc.
(16 decembrie 2017)
