Confundarea cauzei cu efectul

Întotdeauna în evoluția unui fenomen există cauze și efecte. Atunci când ne propunem să studiem un fenomen și să-l explicăm, este normal să ne îndreptăm spre a identifica toate cauzele care generează acel fenomen, care conduc la o anumită evoluție a sa și abia după aceea să trecem la studierea efectelor. Niciodată nu trebuie început studiul cu efectele, pentru că acestea de regulă sunt evidente și parcursul studiului nostru este facil, de suprafață și cu siguranță nu va duce la soluțiile așteptate în ceea ce privește dirijarea dinamicii sau combaterii efectelor. Necunoscând cauzele, niciodată nu se va obține soluția care să reducă sau să combată efectele negative din evoluția fenomenului.

Dacă luăm viața noastră de zi cu zi, vedem nenumărate situații în care analiștii sau așa-zișii analiști se preocupă de descrptivismul celor care ne înconjoară, nefăcând de fapt analiză, căci a face analiză înseamnă a identifica toate cauzele care generează fenomenele negative din economie și din societate, pentru a găsi modalitățile de combatere a fenomenelor.

În loc să fie analizate lucrurile așa cum trebuie, așa-zișii analiști se duc la efecte și catuă să repare efectele în modul cel mai superficial cu putință, prin faptul că soluțiile lor de tot râsul înseamnă investiții care nu duc la nimic, dar care generează profituri imense, care ajung rostogolite și la bieții de ei.

Voi da două exemple:

- cumpăratul camerelor de supraveghere a examenelor de bacalaureat a avut rolul de a combate efectul adică propagarea de rezolvări și copiatul; acestea erau efectele unui mod defectuos de derularea a proceselor de instruire, cu referire clară la carențele de educație a elevilor și la corupția din sistem, căci fum fără foc nu există, iar profesorii supraveghetori joacă un rol esențial, 

- testarea antidrog a elevilor reprezintă așa cum este formulată ca problemă din start soluția referitoare la o investiție a echipamentelor de testare, cu profituri substanțiale pentru cei care câștigă licitațiile, în niciun caz eradicarea consumului de droguri în școli.

În ambele cazuri se merge la efecte, nu la cauze, căci cei care ar trebui să studieze feneomenele nu au capacitatea de a face o analiză profundă și nici profesionalismul de a derula un proces de cercetare de amploare care să identifice cauzele, să stabilească legăturile directe dintre cauze și efecte și mai ales să găsească soluții pentru a elimina cauzele și deci, de a stinge efectele în mod realist, fără paleative.


(07 octombrie 2023) 

Exmatriculările studenților de pe vremea mea

Și pe vremea mea, ca și mulți ani după ce am terminat facultatea, am aflat că au fost situații în care unii studenți au fost exmatriculați. 

Când eram elev în ultimul an de liceu, fiica unor vecini fusese exmatriculată din facultate pentru că la o ședință ASC pe facultate, desenase mustăți și barbă pe un ziar pozei lui Gheorghe GHEORGHIU DEJ, secretarul pcr. Un coleg a văzut, s-a ridicat în picioare, a spus ce a făcut colega lui. Imediat studenta a fost pusă în discuție cu propunere de exmatriculare și a fost exmatriculată.

Când eram student în anul al II-lea am asistat la o ședință a ASC - Asociația Studenților Comuniști în care vreo trei studenți au fost exmatriculați din facultate căci bătuseră pe studentul care era șeful de organizație ASC din anul I.

Tot în anul al II-lea, la o ședință ASC, în timp ce se dezbăteau o serie de probleme, un student i-a zis unui coleg că un vorbitor din ședință are o față care cere pumni. Cineva l-a auzit și vigilent, s-a ridicat în picioare, a relatat cele auzite, iar studentul care a avut zicerea a fost propus spre exmatriculare căci în ședință, ziceau oamenii că se discutau probleme arzătoare.

Când eram student în anul al III-lea am aflat că o colegă de serie, de la grupa cealaltă a fost exmatriculată pentru că a fost prinsă copiind la o disciplină de specialitate.

Am mai auzit de exmatricularea unor studenți de la Universitate care au plecat cu colindul pe Bulevardul 6 Martie în seara de Moș Ajun, iar grupul de studenți au scandat lozinci împotriva partidului comunist și a conducătorilor lui. Studenții au fost turnați de unii dintre colegii lor și cei identificați au fost exmatriculați.

Pe vremea mea se cam încheiase problemele cu dosarele la admiterea studenților, dar știu că în perioada colectivizării, studenții și elevii ai căror părinți aveau pământ erau amenințați cu exmatricularea dacă părinții nu intrau cu pământul în cooperativa agricolă de producție, adică, dacă se opuneau procesului de colectivizare.

Pe vremea mea studenții care repetau de două ori un an de studii erau exmatriculați automat. Studenții din anul întâi care nu promovau în anul al II-lea erau exmatriculați.

Știind că exmatricularea este un efect al căror cauze erau precis determinate, mă feream ca dracul de tămâie să nu pic într-o greșeală care era de fapt o cauză de exmatriculare și de aceea nu am luat exmatricularea mea nici măcar ca situație ipotetică vecină cu ipoteza absurdă, pentru că știam ce trebuie să nu fac pentru a nu ajunge să fiu în situația de a fi exmatriculat. Trebuie să spun aici că într-o vacanță pe când eram în liceu am fost salahor pe un șantier de zidărie, știu ce înseamnă să lucrezi 10 ore cu brațele și de aceea am prețuit cu toată puterea mea calitatea de student.





(05 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Un student excepțional

Deși nu au trecut foarte mulți ani de la acea întâmplare, totuși nu am reținut numele studentului care m-a impresionat, dar care a verificat una dintre teoriile mele și anume, un om care face o succesiune suficient de reprezentativă de fapte foarte bune și în continuare va face, de asemenea, fapte bune. În acele vremuri eu predam cursuri la disciplina Limbaje de asamblare și aveam la grupa acelui student și ore de seminar. Trebuia întocmit un proiect. Studentul despre care scriu făcuse un proiect bun și am stat de vorbă cu el, rugându-l să mai facă ceva. El a acceptat, deși nota pe care i-am propus-o i-ar fi permis să se retragă în glorie. Studentul a revenit după câteva zile și avea elementele adăugate cerute de mine, iar soluția lui era excelentă. Atunci mi-a venit încă o idee, iar studentul a acceptat să mai adauge la proiectul său câteva elemente. După alte câteva zile, el a revenit. Ceea ce făcuse era excelent și i-am adus câteva laude, lucru pe care eu nu-l prea fac, pentru că așa sunt eu. Spun lucrurilor pe nume, dar nu laud, ci apreciez.
Într-o zi eram pe holul de la parter al facultății de Cibernetică și am văzut sprijinind un zid, ca o fantomă, o persoană cunoscută. L-am recunoscut pe studentul care făcuse un proiect excepțional, cu cele câteva modificări pe care el le-a adus, fără a fi obligat. L-am întrebat ce mai face. Era un om sfârșit. Am insistat și am aflat că la disciplina de Metode numerice cadrul didactic îl acuza de copiat. Lucrurile au stat astfel: cadrul didactic, pentru a elimina copiatul de la examenul scris, deși existau cu totul alte metode în opinia mea, oferea studenților numai foi de hârtie semnate de ea. Studentul despre care vorbesc a scris mai multe pagini, chiar foarte multe, dar ultima pagină nu avea semnătura cadrului didactic, deși omul scrisese acolo numai câteva rânduri, căci era ultima pagină. Să ai vreo 10 pagini cu semnătură scrise cu rezolvări foarte bune și să existe câteva rânduri de încheiere și să tragi concluzia că respectivul a copiat, mi s-a părut exagerat. Atunci, l-am luat de mână pe student și am mers la decanul facultății.  El dăduse examenul la disciplina de Limbaje de asamblare și luase nota maximă. Eu nu arunc foile de hârtie scrise de studenți. Am recuperat foile scrise de el și când am ajuns la decan, aveam toate elementele, inclusiv proiectul. L-am prezentat pe student așa cum eu l-am perceput și am avut suficiente argumente încât problema să fie aplanată în favoarea respectivului tânăr, devenit victimă în condiții absurde. Îmi pare rău că nu am reținut numele studentului, căci acum după atâția ani m-ar interesa să știu că am confirmarea faptului că teoria mea se verifică, el fiind în studenție un om special ca profesionist și acum să știu că este la fel de performant ca în vremurile de demult, căci un om foarte bun cândva, trebuie să fi rămas foarte bun și acum.

(19 aprilie 2023)

Inocența webcam de pe bulevarde

M-au amuzat argumentele enunțate de oficialități atunci când au vorbit despre inocența camerelor web care vor fi montate pe bulevarde pentru a identifica pe vitezomani. Toată lumea știe că Bucureștiul este invadat de astfel de camere web și nu există niciun loc important unde să nu fie camere web care filmează 24 din 24.
Sunt camere web pe stâlpii de pe străzi.
Sunt camere web pe culoarele școlilor.
Sunt camere web în clase pentru a elimina copiatul la bacalaureat.
Sunt camere web în sălile de gardă din spitale.
Sunt camere web în mall-uri.

Sunt camere web acasă la studenții care susțin examene online.

Sunt camere web în parcări și se ridică bariera după citirea numărului mașinii dacă tichetul e validat.

Îmi aduc aminte că a fost un incident cu montarea unei camere web într-o cameră de probă dintr-un magazin de haine. Acum mulți ani a circulat un DVD cu un filmuleț cu un tip care se masturba, căci fusese filmat într-un closet dintr-un club de fițe din București. Acum mulți ani am depășit viteza pe un drum secundar și am primit o amendă, plicul fiind foarte gros. Mi se citise numărul. Mi se făcuse o fotografie foarte clară cu mine la volan. Fusesem identificat și detaliile din foile tipărite din plic, m-au convins că se știa totul despre mine și camerele web care mă înregistraseră și generaseră procesul de stabilire a vitezei, nu erau atât de inocente pe cât le prezintă naivilor oficialitățile de la București.

Din momentul în care am introdus un CNP, bazele de date existente ne spun și ce lapte am supt de la mămicuțele noastre. Așa că nu ar mai trebui să ne dăm după deget și să facem pe virginele f-t-te.


(12 ianuarie 2023)