Dispariția poștei clasice

Nimeni nu întrezărea în anul 1950 că poșta, scrisorile, timbrele, căsuțele poștale și poștașii pe bicicletă, vor fi istorie în anul 2040. Și iată că poșta electronică a făcut din scrisorile în plic, aduse de poștaș, o imagine dintr-un trecut care nu se va mai întoarce, din moment ce digitalizarea se va generaliza.

Acum peste 95% din persoanele cu job, au cont de e-mail și corespondența o realizează cu ajutorul calculatorului. Poșta electronică are avantajele ei și în mod natural a înlocuit poșta clasică. Numai ceea ce se referă la documente autentificate mai circulă cu DHL sau prin curier, dar scrisorile în plic cu timbre au scăzut dramatic ca pondere între schimburile de informații dintre indivizi. Nu trebuie statu să se implice în nici. fel din moment ce software de poștă electronică este așa de bun, așa cum se implică cu mașinile electrice care au autonomii ridicole și cu panourile solare care sunt finanțate forțat, deși randamentele lor sunt modeste.

Când semnătura electronică se va generaliza, când digitalizarea va ajunge la acel nivel ce ar corespunde saltului calitativ specific dezvoltării, curieratul va dispărea și poșta electronică va fi pretutindeni, așa cum sângele circulă în organismul uman.

(27 august 2026)

Digitalizarea și cei care se autoexclud

Există oameni cu școală, cu funcții, care refuză:
- să aibă telefon mobil,
- să aibă cont de-mail,
- să folosească FACEBOOK,
- să folosească bancomatul,
- să primească salariul sau pensia pe card.

Aceștia se autoexclud, pentru că nu folosesc beneficiile pe care le oferă telefonul mobil, poșta electronică, Internetul și e-bankingul. Ei merg așa cum mergeau bunicii noștri, cu regulile de atunci, refuzând noile soluții la problemele societății. Se tem că li se va fura identitatea, că lumea le ia independența, că vor deveni sclavii noilor scule și proceduri. Realitatea este un pic alta. Acești oameni trăiesc în trecut și sunt lipsiți de capacitatea de a se adapta la mersul societății. Pentru ei timpul s-a oprit în loc. Este adevărat că dacă se întrerupe curentul, omul modern este pierdut, căci nu mai are acces la nicio resursă. Omul care se consideră independent din moment ce nu are telefon mobil, nu are e-mail, nu are card și nu are cont pe FACEBOOK, dacă nu funcționează curentul electric, nu se descurcă nici el, căci toate serviciile la care el are acces, funcționează cu noile tehnologii. Poșta clasică, fluxurile bancare clasice, învățământul clasic, sunt părți ale sistemelor în care informatizarea este integrală și fără curent nu funcționează, deci omul fără tehnolohie, este și el izolat căci tot ceea ce este în jurul lui nu funcționează fără curent electric.


(22 iulie 2026)

Cine-i ajută pe globaliști?

Se știe că e o mare luptă între globaliștii de azi și suveraniștii tot de azi. Forțele suveraniste sunt legate de trecut, de sentimentele puternice care privesc patriotismul, naționalismul, suveranitatea, integritatea țării, în timp ce globaliștii trăiesc în prezent și privesc în viitor. Forțele globaliste sunt ajutate de:
- Internet,
- e-mail,
- teleworking,
- e-commerce,
- e-banking,
- criptomonede,
- inteligența artificială,
- telefonul mobil.

Ideea de bază în globalism este optimizarea în sensul maximizării beneficiilor de orice natură ar fi ele și minimizarea eforturilor, de asemenea, de orice natură ar fi ele. Dacă la început procesele de optimizare sunt evidente și efectele lor sunt spectaculoase, cu trecerea timpului, performanțele sistemelor interconectate începe să se aplatizeze și asemeni performanțelor sportive, cresc intervalele la care se obțin salturi calitative semnificative, ceea ce pentru procesul de globalizare este un mare dezavantaj.

Motorul globalismului este influențat de natura descoperirilor tehnologice revoluționare și studiul generațiilor de calculatoare ne ajută foarte mult să înțelegem parcursul memoriilor în 70 de ani sau al procesoarelor în ultimii 50 de ani și cu atât mai mult parcursul tehnologiilor ce privesc achizițiile și prelucrările volumelor foarte mari de date.



(20 decembrie 2024)

Anonimele versus protejarea identității

În zilele noastre, utilizarea computerului în comunicare, schimbă radical abordarea problemelor legate de utilizarea anonimelor și de aceea este absolut necesar să se schimbe radical modul în care se gestionează protejarea identității. Acum este posibilă identificare persoanelor care trimit mesaje anonime folosind computerele, căci tehnologiile din ziua de azi stochează suficient de multe informații legate de calculatorul de pe care se transmit mesajele, dar și informații legate de contul de pe care se face transmiterea mesajelor, oricare ar fi acestea și nu este un secret pentru nimeni că ideea de mesaje anonime este acum un concept vetust, dacă se folosește pentru așa ceva un computer.

Dacă este definit conceptul de persoană protejată, implicit textele transmise de pe un computer de o astfel de persoană, automat devin texte ale persoanei protejate și este necesar ca toți cei care manipulează texte transmise de persoane cu identitate protejată, să aibă grijă de a proteja identitatea celor care au transmis textele, atunci când prelucrează acele texte, mai ales atunci când acele texte sunt transmise prin fluxuri celor care trebuie să le prelucreze și să ia decizii. 

Textele anonime reprezintă o primă formă de comunicare, după care, după ce emitentului i se garantează protecția, continuarea transmiterii de texte ca persoană protejată, capătă o nouă valoare a conținutului și fluxurile ce se vor crea vor defini abordări specifice lucrului cu persoane cu identitate protejată, iar deciziile viitoare vor urma proceduri în consecință.

(02 august 2024)

Securitatea informatică are mari costuri

Aflăm că la nivelul contului de Internet al primului ministru Marcel CIOLACU hackerii au lucrat, reușind să penetreze și în acest fel să ceară o despăgubire de 40.000 de euro pentru a returna accesul la informațiile aflate acolo. Faptul că la acest nivel s-a ajuns la o astfel abordare, arată superficialitatea cu care s-a dat soluția în plan informatic tocmai la acel nivel. Se știe că există instrumente FREE de asigurare a securității informatice. Cine alege astfel de soluții își asumă riscurile. Hackerii nu mă urmăresc pe mine sau pe tine, căci ei știu că noi suntem niște pârliți neinteresanți, de la acre nu au cum să ceară sume importante, căci și eu și tu ne dispensăm fără regrete de conținutul digital pe acre ei îl criptează și deci ei nu se ostenesc cu noi. Se știe că la acse mai amri, altfel stau lucrurile și de aceea acolo, trebuie să fie adoptate măsuri deosebite de securitate, deci trebuie folosite instrumente cu mult mai sofisticate și mai eficiente decât cele oferite gratis de tot felul de portaluri sau de aplicații.
Se pare că în cazul despre care vorbesc s-a folosit o gândire simplistă cu consecințe dintre cele mai nefericite, ceea ce ne dă de gândit că unii se ieftinesc la tărâțe și se scumpesc la mălai.

(30 ianuarie 2024)

Despre parole

Aplicațiile informatice vechi folosesc parole. Ele cer să-ți definești un cont unde spui:
- numele tău și prenumele tău,
- adresa de e-mail unde vrei să primești corespondența,
- un număr de telefon cu codul țării,
- mai dai unele detalii despre tine,
- pui nume utilizator,
- defineși o parolă,
- confirmi parola,
- intri in cont.
Ca să vezi că totul e în regulă, intrarea în cont se face cu adresa de poștă electronică sau număr de telefon și desigur cu parola. Dacă le dai corect, este clar că ai acees la resursele aplicației așa cum ți s-a spus când ți s-a sugerat să-ți faci contul. Fiecare proiectant de aplicație îți dă indicații cum să fie parola. Unii îți spun de la obraz că parola:

- trebuie să aibă cel puțin 8 caractere de exemplu,

- trebuie să înceapă cu o literă,

- nu trebuie să aibă cuvinte din numele și prenumele tău,

- trebuie să aibă ceva caractere speciale,

- pentru a fi foarte sgură trebuie să aibă o anumită structură.

Tu te conformezi, dar nu despre acșa ceva vreau să scriu aici, ci despre ce trebuie să faci tu ca să nu încurci borcanele și să nu te trezești că tot uiți parole și când îți este lumea mai dragă să pierzi timpul ca să-ți redefinești parola pe care ai uitat-o. Tu ești singur individul care-și definește strategiile de definire a parolelor.

Unii definesc la toate aplicațiile aceeași parolă și rețin o singură parolă, cu care accesează toate aplicațiile, lucru extrem de riscant, căci dacă din greșeală ți se află parola, oricine are acces la toate aplicațiile tale, căci adresa de e-mail nu e secretă, că numele de utilizator al tău nu e secret dacă tu faci paradă cu el, că numărul tău de telefon nu e secret.
Alții construiesc parole care nu diferă de la aplicație la aplicație decât prin ceva la mintea cocoșului, căci cred ei că gândirea lor este doar a lor, deși toți oamenii pleacă pe DN1 vineri și sâmbăta de se face aglomerație, căci sfârșitul de săptămână este același pentru toți, iar strategia de a construi parolele este cam după același principiu, că educația noastră nu diferă radical din moment ce toți suntem pământeni și nu unii sunt pământeni, iar alții vin de pe Marte.

În zona parolelor, totul este să lucrăm ordonat și să nu pierdem informațiile numite PAROLE, ba mai mult, să căutăm să avem acces la ele ori de câte ori este nevoie, căci fără accesul la parole, eșuăm lamentabil și penibil chiar atunci când vrem să obținem acces la resurse, în momente critice, unice și necesare.

(09 decembrie 2023)

Portalul Casei Naționale de Pensii este neprofesionist!

Discutând cu cineva, am aflat că talonul meu de pensie vine pe e-mail dacă solicit acest lucru. Am intrat pe portalul Casei de pensii și de acolo pe contul meu și am găsit că trebuie completat un formular. Din ceea ce rezulta formularul trebuia tipărit și el primea un număr de înregistrare, iar la confirmare de adresă e-mail, câmpul trebuia completat de CTP, evident nu Cristian Tudor POPESCU...

Am descărcat formularul, l-am completat formularul și am mers la sediul casei de pensii, unde o domană mi-a zis că trebuie să intru pe cont și să trimit formularul la casa de pensii de sector. Doamna a evitat să mă lămurească ce înseamnă CTP.

Ajuns acasă, am intrat în cont, am găsit cu dificultate butonul cu trimitere formulare, dar nu am găsit trimiterea formularului de talon pe e-mail, ceea ce aveam eu nevoie. Am mers la un buton numit GENERAL și am încărcat fișierul cu cererea mea scanată, dar mai trebuia să încarc un fișier cu CERTIFICAT de VIAȚĂ. Ce o fi certificatul de viață, nu știu, așa că am încărcat îbcă o dată documentul meu. Numai așa am avut posibilitatea să transmit solicitarea mea.

Am afirmat că portalul Casei naționale de Pensii este neprofesionist pentru că în cazul despre care vorbesc aici, după ce am intrat în contul meu. trebuia imediat să apară buton de transmitere talon pe e-mail căci aceasta este o prioritate în digitalizare și eu trebuia doar să bifez. După ce am bifat, în baza de date a taloanelor eu trebuia să figurez cu adresa de e-mail și în ziua când se lucrează taloanele, talonul meu:

- nu se mai tipărește,

- e trimis pe e-mail.

Dacă soluția ar fi fost inteligent construită. Numai că lucrând neprofesionist, chestia cu formularul pe care îl și atașez aici, arată că sunt ignorate principiul completitudinii fluxurilor din procesul de digitalizare și principiul accesibilității, care presupune că nimeni din afara unui sistem nu este obligat să știe termeni de specialitate și acronime stupide precum CTP. Sunt sigur că proiectantul portalului este ușor diletant, că nu prea are studii de informatică adevărată și că ar mai trebui să mai învețe pe la vreo universitate din străinătate ce și cum cu digitalizarea și cu respectul pe care aplicațiile orientate spre cetățean îl au față de cei ce accesează portaluri și care nu trebuie să fie obligați să fie specialiști în termenii specifici pensiilor.

(08 noiembrie 2023)

Digitalizarea USA acum 20 de ani

Acum 20 de ani, în USA digitalizarea era realizată integral.
Doreai să citești un ziar de acum țâșpe ani, îl găseai pe Internet.
Doreai să găsești un articol de revistă în format electronic, dacă plăteai, îl aveai.
Portalurile despre universități, colegii, școli erau standardizate, actualizate și operaționale.
Hărțile pentru deplasare în teritoriu erau actualizate și disponibile chiar în 3D.
Programările pentru servicii de interes public online erau o realitate.
Lucru cu amprentele digitale și recunoașterea facială se practicau curent.

Cumpărarea de bilete de călătorie, rezervarea de bilete la spectacole, erau o banalitate.
Din fața unui calculator se rezolva cam orice problemă.

Chestia cu casele de marcat și digitalizarea din supermarketuri era soluționată de demult.

Și plățile cu cardul se efectuau, chiar dacă soluțiile erau ceva mai greoaie, dar erau.

Concluzie: cu digitalizarea societății suntem la început.

                    Închirierea unei mașini e o problemă.

                    Rezervarea unui loc de parcare de acasă e o problemă.

                    Digitalizarea completă a ziarelor românești e o problemă.

                    Înscrierea online la o facultate  e o problemă.

                    Obținerea unui document oficial este o problemă.

                    Plățile de dări sunt o problemă.

                    Digitalizarea în spațiul mioritic e la început.


(06 martie 2023)

Digitalizarea hoților

Să nu creadă cineva că digitalizarea este marea găselniță pentru mine, pentru tine sau pentru prietenii și vecinii noștri. Nu. Digitalizarea este a hoților, a puturoșilor, a escrocilor și a tuturor gunoaielor care profită de orice, iar noi, poporul suntem doar niște victime inocente, care nu avem încotro și trebuie să ne supunem. Doar atât.
Să mă explic. Înainte primeam plicuri cu facturi de la electricitate, de la gaz, de la bănci, de la administrația locală. Fiecare plic însemna:
- costuri cu hârtiile,
- muncă de a le scrie,
- aducerea la destinatar.
Mi s-a zis cândva că un astfel de plic ar fi pe undeva la doi euro. De când cu digitalizarea, costul cu hârtia și cu transportul a dispărut, deci să zicem 1,5 euro nu mai sunt plătiți de companiile care trimiteau facturile. Economia nu s-a regăsit în buzunarul meu, căci hoții tot hoți sunt. Când a scăzut TVA de la pâine, diferența nu s-a regăsit la cumpărătorul de pâine, căci producătorii și vânzătorii de pâine sunt doar niște banali hoți care merg mână în mână cu statul, care este hoțul suprem. 

(26 octombrie 2021)

Securizarea și securitatea datelor personale

Securizarea și securitatea sunt două concepte diferite.

Securizarea reprezintă procesul prin care generatorii de informații reușesc să limiteze accesul la acestea prin diferite mijloace, dintre care cele mai simple se referă la modul în care informațiile sunt transmise, stocate și după aceea sunt prezentate.

Securitatea informațiilor se referă la tehnici și metode prin care alții asigură numai accesul autorizat la informațiile stocate în cadrul unor aplicații informatice în care se lucrează cu baze de date sau cu baze multimedia.

Securizarea și securitatea și au costuri dintre cele mai diferite pentru că obiectivele pe care și le propun nu sunt ușor de realizat, iar tehnicile și metodele cu care se asigură securizarea și securitatea informațiilor nu sunt dintre cele mai ieftine și necesită specialiști care să le implementeze și care să asigure permanenta lor stare activă și actualizată, mai ales.
Securizarea și securitatea datelor personale este o problemă de mare actualitate de când Cambridge Analytica și de când Mark ZUCKERBERG și-a pus cenușă-n cap în fața aleșilor din Congresul american.

(12 aprilie 2018)

Cei din afara lumii

Acum în anul 2018 știu persoane care nu au nici telefon mobil, nici adresă de e-mail, nici cont pe facebook, nici site, nu rezervă camere pe booking, nu fac e-banking, nu fac e-learning, nu cumpără de pe Internet. Într-un cuvânt, nu sunt conectați la mediul virtual. Ei sunt în afara:

- istoriei,

- lumii,

- timpului,

- logicii,

- vieții.

Aceștia trăiwesc după reguli primitive, nu relaționează în niciun fel cu mediul virtual. Au lumea lor împietrită unde va în anii ' 30, când despre calculatoarele electronice nici nu se visa. Ei nu au bani de dat pe prostii, pentru că prostie este în mintea lor un telefon. Ei nu au timp să piardă cu prostiile, căci prostie se cheamă a relaționa pe facebook. Ei nu se riscă în niciun fel să facă plăți electronice că nu sunt sigure. Ei nici card nu au. În opinia mea, astfel de oameni:

- trăiesc în lumea lor,

- au o anumită răutate în ei,

- sunt destul de limitați,

- trăiesc o teamă permanentă,

- au o sărăcie materială a lor,

- nu acceptă noul sub nicio formă,

- sunt izolați prin voința lor.

Acum în 2018 să nu trăiești cele mai teribile experiențe, să nu faci economie de singura ta resursă, timpul, este lucrul cel mai nefiresc posibil. A face o tranzacție pe Internet, a plăti facturi pe Internet, a cumpăra de pe Internet, înseamnă o economie de timp de cel puțin 40%, timp în care fiecare dintre noi face altceva. A mă informa de pe Internet cum este vremea, ce a scris cutare autor, ce a pictat cutare autor sau care este mersul trenurilor, de asemenea, îmi permite să iau decizii dintre cele mai favorabile mie. Să-mi imaginez că nu mă informez de pe Internet despre mersul trenurilor. Ajung la gară, constat că trenul este anulat. Am pierdut cel puțin două ore cu drumul și tot disconfortul că nu fac ceea ce mi-am planificat. Dacă mă informam de pe Internet, lucrurile stăteau cu totul altfel. 

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au telefon mobil.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au cont pe facebook.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu fac cumpărături pe Internet.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu plătesc facturi pe Internet.

Ei sunt în afara lumii și trăiesc o viață limitată doar la ceea ce le convine lor, fără a face schimb de informații în ritmul pe care societatea anului 2018 îl oferă, îl impune și îl generează.

(31 martie 2018)

e-Books

Nu mai este ceva neobișnuit să vedem lumea în autobuz sau în metrou sau în tren că citește cărți pe tabletă. Acesta este e-Books. Trebuie să ne bucurăm că această formă de a citi este un pas revoluționar pentru toată lumea, căci se știe că lumea nu prea mai citește cărți. De aceea este și grava problemă a editurilor care nu mai reușesc pe piață pentru că:
- prețurile sunt mari,
- lumea are treabă,
- librăriile sunt goale,
- manevrarea e greoaie,
- cartea citită se aruncă,
- ideia de bibliotecă e desuetă,
- cititul forțat e dezagreabil.
Cititul cărților în format electronic este o soluție pentru că:
- în tabletă se află o adevărată bibliotecă,
- manevrarea este foarte simplă,
- răsfoirea este banală cu degetul,
- costul este simbolic sau zero,
- se citește oriunde e loc și timp.
Totul acum este ca investitorii să găsească forma de a impune autorii prin cărți electronice și de a găsi modalitatea de a furniza în condiții excelente de preț cărți electronice. Am văzut că multe cărți sunt la liber și este un lucru îmbucurător. dacă s-ar găsi și bonusuri atractive, cu siguranță că numărul cititorilor de e-Books-uri ar fi cu mult mai mare. Eu nu citesc neapărat cărți de literatură pe tabletă, ci articole din reviste sau cărți de programarea calculatoarelor pentru că mă interesează anumite detașii, pe care le regăsesc extrem de lejer dând căutări pe document. Uneori mă enervează teribil unele site-uri care preiau cărțile sau articolele pe de-a moaca și apoi ca să le accesezi la ei trebuie să plătești. Ei prezintă câte ceva, iar restul este blurat. Am văzut asta cu cărți publicate de mine în Editura ASE sau cu articole pe anumite probleme pe care eu le-am publicat acum 1.ooo de ani. Mi se pare o mare mizerie și dezavuez astfel de practici. A face un pdf și a cere bani pe el este deja o mîrlănie. Dar nici nu cred că prind astfel de inginerii de doi bani pe la noi.
Oricum tot ce înseamnă e-Books este de viitor. Este de dorit ca să fie folosite toate resursele Internetului pentru a face din cartea de citit o mare atracție și o mare plăcere.
Cărțile electronice nu au detronat cartea tipărită, dar viitorul este al cărților de citit de pe tabletă. Librăriile vor fi locuri de socializare unde cititorii se întâlnesc cu autorii, primesc autografe, beau o cafea, discută, ceea este cu totul altceva decât a merge la o bibliotecă pentru a citi sau la o librărie pentru a cumpăra o carte de citit printre picături, carte care atârnă greu în geantă.

(30 martie 2018)

e-Check-in

Pe marile aeroporturi există posibilitatea de a face check-in la niște mici automate. Acestea sunt foarte simple și au desene foarte simple care arată modul lor de utilizare. Lucrurile ar trebui să fie și mai bine definite prin dimensionarea biletelor de avion și prin standardizarea modului de citire a informațiilor după paginile scoase la imprimanta laser de acasă a biletului.
Probabil că în viitor se va proceda și în acest fel, dar mai este mult de lucru, pentru că acolo lipsesc opțiunile de alocare a locurilor, rezervarea acestora fiind impusă în prealabil de acasă. Oricum este un pas important.
Dacă utilizarea modalităților electronice de rezervare, de plată și de alocare a locului ar fi însoțită de niște avantaje bănești, cu siguranță că numărul celor care ar folosi e-Check-in al fi cu mult mai amre. Să zicem că li s-ar da la bordul avionului un suc sau o apă sau o cafea, un ceva acolo simbolic de 2-3 euro, ca oamenii să simtă că efortul lor merită și este răsplătit.
e-Check-in este la modă, dar multă lume nu-l folosește, drept care sunt cozi la acele ghișee, cozi care ar fi evitate dacă lumea s-ar simți cu mult mai atrasă de efectuarea check-in-ului folosind aplicația informatică. Nu am folosit decât foarte rar pentru că este peste mână de complicat. Variază de la aparat la aparat modul de citire a biletului imprimat, este sâcâitoare procedura și nu este stimulatoare de nicio sămânță.

(30 martie 2018)

e-Mail-ul ca lungime

De când am adresă de e-mail, adică de vreo 20 de ani și mai bine, am citit nenumărate scrisori, drept care le clasific în primul rând după lungime.

Scrisorile scurte, sunt preferatele mele, maia les când textele sunt clare și nu mă bagă în ceață, înțelegând foarte bine ce vreau cel care mi-a trimis scrisoarea. Prietenii mei mă știu și se conformează trimițându-mi scrisor de acest fel. Cred că nici nu le-aș citi scrisorile foarte lungi, că nu sunt obligat să parcurg niște etxte îmbârligate, confuze și mai ales care nu spun nimic.

Scrisorile medii, sunt scrisori care au cam 3/4  dintr-o foaie A4 și care de regulă sunt structurate, dar vin cu detalii care încep să fie greu de urmărit. Alte scrisori au mai multe solicitări, care deși sunt expuse în ordinea importanței, dau o ierarhizare în mintea celui ce le citesc și generează soluții pentru cel mult 2-3 dintre solicitări, celelalte fiind abandonate pur și simplu.

Scrisorile lungi, deja au 1,5 până la 2 pagini A4 și sunt scrise cu credința că autorul lor chiar are idei și are ceva de spus. Numai că acele idei trebuie expuse într-un alt context, nu în acesta facil de a scrie și de a nu-ți arăta privirea și emoțiile trăite când sunr expuse toate cele. De regulă, eu nu citesc astfel de scrisor, căci viața mea este mult prea banală pentru a mă implica în abordări așa de complicate.

Scrisorile foarte lungi, depășesc cu mult 3 pagini A4 și redau acolo niște lucruri despre care nu am cum să spun, doar din simplul motiv că atunci când am primit acele scrisori, nici nu le-am citit, nici nu am răspuns la ele. Eu nu primesc scrisori oficiale și nici telefoane oficiale. Cine vrea să comunice cu mine o face prin viu grai într-o întâlnire sau printr-o scrisoare trimisă prin poștă, dar nu recomandată că nu răspund la sonerie decât celor care sunt anunțați cu telefon în prealabil și nici nu merg la poștă să ridic recomandate de la ghișeu, că bani nu-mi trimite nimeni.

Sfat: scrisorile nu trebuie să depășească 5-10 rânduri.

(13 februarie 2018)

e-Mailul și subiectul

Un e-Mail este musai să aibă un subiect, care trebuie să rezume în câteva cuvinte la ce se referă textul în extenso. Este de dorit ca într-o scrisoare să se facă numai un singur ceva și să nu fie un pomelnic aiuritor de chestii care:
- plictisesc,
- enervează,
- obosesc,
- derutează,
- îndepărtează.
Într-un e-Mail trebuie să se afle un singur lucru, spus pe șleau, cu claritate maximă, adică dacă se pune o întrebare să rezulte despre ce este vorba, dacă se dă un răspuns să se spună ori că e lae, ori că e bălaie, nu așa ceva de după gard sau prin bălării, ca omul care citește să nu înțeleagă nimic. Scrisoarea trebuie să fie:
- politicoasă,
- exactă,
- scurtă,
- clară,
- consistentă,
- precisă,
- neambiguă.
Într-o scrisoare nu trebuie să se gosească:
- detalii nesemnificative,
- nume de persoane necunoscute,
- formule foarte tari,
- tabele numerice și grafice,
- secrete care nu circulă legal.
Între subiect și conținut trebuie să fie o strânsă legătură. dacă subiectul este o listă de câteva cuvinte separate prin virgulă, musai fiecărui cuvânt trebuie să-i corespundă un paragraf în scrisoare, dezvoltat după un șablon comun pentru toate cuvintele din listă.

e-Mailul structurat

Mie îmi plan e-Mail-urile scurte și structurate. dacă omul are de spus ceva, trebuie s-o facă:

- în cuvinte puține,

- cu claritate maximă,

- într-o structură clasică,

- direct, concis și precis.

Am văzut mulți care scriu pe e-Mail tot felul de chestii, fără a avea un obiectiv clar spus în subiectul scrisorii și înșiră nenumărate lucruri care nu au legătură unele cu altele, intrând în detalii dintre cele mai nesemnificative.

Dacă cineva vrea să adreseze o invitație, la subiect va scrie ceva de felul invitație la lansare de carte. În corpul scrisorii, care este de tip 1 la 1, adică scriu eu scrisoarea pentru o persoană, mă adresez direct cu numele persoanei căreia îi comunic și spun ce carte lansez, unde se face lansarea, când se face lansarea, adică zi, lună, an și oră. Mai ofer și un număr de telefon sau o adresă de e-Mail pentru a oferi detalii la nevoie. Textul este foarte scurt și musai se încheie cu ceva politicos. Ultimele cuvinte din scrisoare vor fi numele celui care face invitația.

Eu, de exemplu scriu depeșe foarte scurte și de fiecare dată sunt foarte politicos și mai ales rog frumos sau mulțumesc frumos celui căruia mă adresez.

(13 februarie 2018)

e-Mailul şi CC

Când cineva trimite o scrisoare există mai multe opţiuni şi anume:

- să fie văzută de mai multe persoane şi atunci este o carte poştală;

- să fie văzută doar de adresant şi are un caracter mai personal, secret;

-să fie trimisă unor persoane şi acestea se ştiu unele de celelalte;

-să fie trimisă unei persoane şi să mai ajungă în subzidiar şi la alţii.

Indiferent cum stau lucrurile, eu nu accept scrisorile la grămadă. Cine vrea să mi se adreseze să o facă direct mie, adică mă deranjează acele scrisor cu mai mulţi adresanţi. Scrisoarea este în mintea mea ceva intim, destinat numai mie şi mă deranjează să-şi bage alţii nasul în ceea ce este adresat mie. Cât despre punerea în CC a cuiva mă scoate din minţi. Echivalează cu ceva de felul: bă boule, ţi-am scris-o ţie, dar fii atent că mai ştie şi cel din CC de ea şi te ia mama dracului dacă nu mă rezolvi favorabil. Eu aşa o interpretez deşi săracul, cel ce swcrie scrioarea nici prin minte nu i-a trecut aşa ceva. Acesta este defectul meu şi nu mă schimb.

PS: CC este Carbon Copz sau copie de informare, ceea ce înseamnă că scrisoarea nu este o chestie prea inocentă din moment ce trebuie cineva ... informat. Ei bine, mie nu-mi surâde o astfel de corespondenţă, mai ales că eu nu sunt persoană publică şi adresele mele dee-Mail sunt personale, nu sunt de serviciu.

(12 februarie 2018)

Cetățeanul și mediul online

Suntem în anul 2018 și Internetul a cucerit întreaga viață economico-socială. Numai există nimic în afara Internetului. Peste 50 de ani va exista altceva cu siguranță, dar acum există Internet și trebuie să se țină seama de acest lucru. Se observă tot felul de mutații în ceea ce omenirea întreprinde, dar accesul la resursele Internetului sunt încă departe de a fi la nivelul la care ar trebui să fie, mai ales că acesta dispune de resurse infinite, așa cum este aerul să zicem.

Așa cum numerele ce se construiesc au ideia de infinit încorporate în ele, ceea ce dă șansa punerii în corespondență a fiecărui cetățean cu un număr, numit CNP la noi ID la alții, tot așa ar trebui să se meargă cu ideia de a-l pune pe cetățean în corespondență cu aceste resurse infinite ale mediului online. Singura restricție este aceea de a defini reguli și de a nu mai lăsa la voia întâmplării managementul acestor resurse. Așa cum fiecărui om i se atribuie un CNP sau un ID, tot așa, la naștere trebuie să i se dea:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- semnătură electronică;

- parolă unică de acces.

Pare nefiresc, dar așa stau lucrurile. Nu înseamnă că un cetățean nu are voie să aibă adrese de e-mail câte dorește. Nu înseamnă că un cetățeanu nu are voie să-și cumpere domenii câte poftește pohta lui. Nu înseamnă că un cetățean nu are posibilitatea de a schimba parolele după voia inimii. Nu înseamnă că cetățeanul nu are posibilitatea de a-și achiziționa semnături electronice. Statul ttrebuie să-i asigure acel minim oficial, pe care cetățeanul este obligat să-l folosească în relațiile lui cu statul, adică în contextul dat de lege. Există nenumărate modalități de a soluționa problema și chestiile cu numărul diavolului sunt numai abordări simpliste, iar statele laice trebuie să fie ceva mai ferme, cum ferme sunt și statele profund religioase din titulatura lor, în această problemă.

Mai pe românește spus, la naștere, pruncul trebuie să primească certificatul de naștere însoțit de toate elementele necesare introducerii lui în mediul online, adică, primește pe domeniul românia.ro:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- o semnătură electronică;

- o parolă unică provizorie de acces.

Bineânțeles, așa cum buletinul de identitate se dă la 14 ani, accesul la acele resurse din mediul online se vor da tot așa în timp și în acest fel nu vor mai exista acele aberante carduri care la noi își pierd prea des valabilitatea, căci reprezintă surse de îmbogățire din nimic pentru unii cu idei crețe dar mănoase financiar. Doar legea trebuie extinsă în zona datelor personale confidențiale adăugând și pe acestea specifice mediului online.

(29 ianuarie 2018)

Adresa de e-mail 1 la n

Așa a vrut Dumnezeu! A lăsat poșta electronică omului așa încât omul să scrie și să comunice cu semenii lui, pentru a elimina distanțele și pentru a sfida timpul. Dacă o scrisoare folosind poșta clasică, ajungea în  câteva zile la destinatar, acum folosind poșta electronică timpul s-a redus, încât orice scrisoare ajunge pe e-mail aproape instantaneu. Este un avantaj, dar este și un mare dezavantaj.

Avantajul este legat de costuri, care sunt aproape nule. Dezavantajul este legat de abundența de scrisori care ajung la destinație, de la tot felul de expeditori. 

Modelul n la 1 este clasic, adică n expeditori trimit unei persoane scrisori pe e-mail. Se întâmplă cel mai frecvent, căci fiecare dintre noi avem mai mulți cunoscuți cu care corespondăm pe diferite probleme. Se întâmplă să solicităm de la mai multe persoane răspunsuri la o anumită ptoblemă și cei solicitați să trimită mesaje, fără a fi obligați ca toți cei solicitați să facă acest lucru.

Modelul 1 la 1 corespunde situației celei mai frecvente, în care scriem un mesaj unui prieten sau colaborator și acesta ne răspunde. 

Modelul 1 la n corespunde unor definiri de adrese de poștă electronică în care o persoană scrie un text și acela este trimis simultan la toți cei aflați în lista de utilizatori ai poștei electronice identificați cu un text ce urmează simbolului @, numit domeniu. De regulă, adresa aceasta este destinată unor situații speciale, când se dorește ca un mesaj deosebit de important să ajungă la toți destinatarii asociați unui anumit domeniu.

Dacă primele modele sunt cum sunt, am observat că există persoane extrem de:

- vocale;

- credule;

- orgolioase;

- imposibile;

- focusate;

- jalnice;

- imposibile;

- agasante;

- limitate.

Ele cred că numai ideile lor sunt valoroase și musai trebuie să fie cunoscute de toată lumea. De aceea:

- scriu la adrese de tip 1 la n;

- elaborează texte extrem de lungi lungi;

- intră în detalii nesemnificative;

- consideră că inepțiile lor trebuie cunoscute de toată lumea;

- își ocupă timpul cu răutăți și cu dușmănii;

- crează scenarii halucinante;

- se consideră că numai ei mântuiesc lumea;

- își hiperbolizează toate acțiunile.

Am întâlnit astfel de persoane, care în loc să-și canalizeze energiile spre țeluri nobile, își pierd timpul cu tot felul de prostii. Este știut că oamenilor li se pun rapid etichete, mai ales celor care induc în eroare pe ceilalți de pe aceste adrese de e-mail de tip 1 la n. Autorii misivelor absurde au menirea de a păcăli o singură dată pe adresant. A doua aoră, scrisorile lor nu vor mai fi citite sau pur și simplu vor fi șterse ca orice spam nenorocit. Ceea ce mă intrigă este talentul foarte multor români de a fi creatori populari, zic eu, de texte care se rostogolesc, texte care ar fi demne de poeme epice care prin șlefuire ar da balade cu șansă de a deveni clasice. Căci baladele noastre au unele la bază crime prin înjunghiere sau bătaie cu ciomege,dar și sinucideri prin căderi de la înălține precedate de zidiri. Textele rostogolote pe adrese  1 la n au și ele înfigeri de cuțite în spate cu răsuciri, pentru eficientizare de tip sistemic, cibernetic, metodic și malefic.

(15 iulie 2017)

Managementul conținutului propriu pe Internet

Oricare dintre noi are:

- profil pe facebook;

- aderse de -email;

- acces la booking;

- căutări pe internet;

- jocuri online.

În toate cazurile, apăsând pe taste și introducând orice șir de caractere, nu facem altceva decât să generăm conținut digital. Operațiile pe conținutul nostru digital sunt:

- accesare de conținut digital;

- creare de conținut digital;

- ștergere de conținut digital;

- adăugare de conținut digital;

- modificare de conținut digital;

- codificare de conținut digital;

- interschimbare de conținut digital;

- sortare de conținut digital;

- conversie de conținut digital;

- arhivare de conținut digital;

- standardizarea de conținut digital;

- transformarea de conținut digital;

- falsificarea de conținut digital;

- deformarea de conținut digital;

- manipularea de conținut digital;

- compresia de conținut digital;

- înlocuirea de bațiți în conținut;

- deszoltări de tip steganografic;

- inserare de conținut digital.

Mai sunt și alte operații pe conținutul digital, care trebuie luate în considerare, funcție de obiectrivele urmărite de cei ce manipulează astfel de conținut. În toate cazurile, conținutului digital trebuie să i se asociueze un management complet și orientat spre a asigura exact realizarea obiectivelor pentru care a fost creat. Așa cum aerul nu costă bani, în mediul virtual există nenumărtate resurse free, dar trebuie înțelese riscurile ce apar la  utilizarea acestora, căci calitate și siguranță fără costuri nu prea există pe această lume. Cine crează conținut digital, adică cine apară pe tastele unui computer pentru a introduce șiruri de caractere, trebuie să fie cănștient că se expune integral hățișurilor existente acolo și nu are de ce trebuie să se mire dacă i se întâmplă tot felul de grozăvii. În mediul virtual, ignoranța și credulitatea au costuri foarte mari. De aceea, asemeni croitorului care măsoară pe material de zece ori înainte de a băga foartfeca să taie, tot așa și noi trebuie să fim foarte atenți, chiar precauți cu toate deciziile pe care le luăm atunci când interacționăm în mediul virtual cu aplicații, cu oameni sau pur și simplu dezvoltăm propriul nostru conținut digital, folosind facilități oferite de alții, cu costuri zero.

La crearea de conținut digital, trebuie să evităm furnizarea datelor proprii, adresa locuinței, CNP sau conturi bancare și parole de carduri.

La stocarea de informații în spații oferite free trebuie să evităm stocarea de documente confidențiale pe care le-am scanat, pentru că există posibilitatea de a fi transformate în texte cu caractere ASCII, care să fie supuse oricăror prelucrări pe niveluri de complexitate nebănuite.

La construirea de albume foto în spații generoase de câțiva Gb, oferite free, există posibilitatea identificării anumitor tipuri de poze și regăsirii de chipuri sau de fragmente de sunete. Să nu mai spunem nimic ce și cum cu recompunerea de inagini digitate, de fișiere de sunet, care sunt azi mizilic. Rezultă cu claritate că managementul conținutului digital propriu este esențial. Una este să avem un calculator nelegat la Internet, cu sistem de operare virgin, în care să descărcăm poze, să scriem ce ne bubuie prin cap, în care să se afle documentele noastre scanate și pe care să le ahivăm pe suporți și ei virgini sau să le tipărim și alta este să ne destăbălăm cu un calculator legat la Internet, unde se întâmplă fix orice și devenim prizonierii sa nu zic sclavii propriilor noastre ambiții, inclusiv a neprotejării de viruși.

Conținutul nostru digital este propria noastră oglindă, cu mult mai fidelă decât cea agățată în perete și unde ne zgâim dimineață de dimineață, crezând că suntem și frumoși și deștepți. El ne arată exact cum suntem ca frumusete, ca deșteptăciune, cum este caracterul nostru. Cine știe să citească bine conținutul digital, ne filmează și se comportă ca atare cu noi. Dacă nu avem un management bun al conținutului nostru digital, evident suntem mâncați. Mi se pare impardonabil să furnizăm adresa de e-mail de contact și acolo, pe lângă conținutul digital asociat contactului, să punem excat ceea ce nu trebuie să constituie subiect de acces public, inclusiv la nivel neautorizat. Cine a auzit de intranet și trăiește într-o lume paralelă, să nu se mire că i se întâmplă porcărele. Intranetul și Internetul sunt două lumi disjuncte. Orice altă abordare este una de c_c_t, pe românește.

(10 iulie 2017)