Showing posts with label timp odihnă. Show all posts
Showing posts with label timp odihnă. Show all posts

Monday, March 26, 2018

Relaxare printr-un hobby

Relaxarea prin practicarea unui hobby este extraordinară.
Relaxarea prin filatelie produce o mare plăcere prin dorința de a avea serii complete, de a le aranja, de a le proteja și mai ales prin a învăța cât mai multe lucruri despre timbre. Sunt interesante și ciudățeniile din filatelie cu timbre rotunde sau timbre cu foiță de aur sau timbre cu cristale.
Relaxarea prin numismatică este un lucru extraordinar mai ales atunci când obiectivul este de a avea seturi tematice complete, când monedele apar pe intervale lungi de timp, așa cum au fost cele 50 de monede de 25 cenți USA care apăreau câte 5 pe an.
Relaxarea prin colecționarea de autografe dintr-o anumită zonă, care se concretizează printr-o colecție de cărți într-un raft de bibliotecă unde apar dedicații date de autori. În vremurile de demult erau și autori care ofereau autografe unor persoane care dacă ajungeau în disgrație, cu siguranță că respectivii autori și-ar fi dorit să rupă acele pagini cu textele lingușitoare adresate prăbușitului.
Orice obiect devine element de colecție. Un hobby se construiește prin colecționarea de doape, de capace de sticle de bere, de șervețele de masă, de cactuși și tot așa. Cei ce au un hobby se relaxează.
Relaxarea printr-un hobby este benefică și pentru faptul că uneori, cacă este perpetuat pe mai multe generații, aduce bani frumoși. Filatelia este un exemplu, căci timbrele cu vechime de peste 70 de ani au un preț demn de interes. Să nu mai vorbesc de colecționarii de covoare de Buhara, de colecționarii de icoane pe lemn vechi sau de cei care au știut să preia iile vechi pe mai nimic din sate.






(26 martie 2018)

Relaxarea prin recitat

Relaxarea prin recitat este apanajul celor care știu poezii pe dinafară, fără a fi actori și fără a fi fost forțați la școală să memoreze fragmente de poezii, cât să dea bine la un comentariu stupid, de treaptă. Mie mi-au plăcut poeziile, drept care pentru a recita pe scenă a trebuit să învăț poezii care se pretau în acele vremuri să fie recitate. Drept care atunci când vreau să mă relaxez mă apucă recitatul unor poezi sau a unor gragmente de poezii din vremurile cele mai crunte ale proletcultismului abject. Au fost situații în care unele dintre poeziile recitate de mine au fost chiar în fața autorilor care între timp deveniseră democrați, aprigi luptători împotriva dictaturii comuniste. Nu le-a căzut bine. Și acum, abia îmi înfrând pornirea de a pune aici din acele versuri, care cred că i-ar umple de scârbă pe cititorii acestui material, deși pe mine m-ar relaxa, căci nenorocite vremuri am mai trăit în copilăria și tinerețea mea.
Sunt în stare să recit versuri de A. Toma, M. Beniuc, M Banuș, D. Deșliu, V. Porumbacu, dar și aiureli scrise chiar de mine, căci m-am produs și eu spre rușinea mea proprietate personală.

(27 martie 2018)

Relaxare prin cântat

Aici nu scriu despre cântăreții care-și câștigă existența din cântat, ci despre cei care cântă:
- în baie,
- la volan,
- pe stradă,
- în codru,
- în singurătate,
- iubitei,
- pruncului să adoarmă,
- prietenilor.
Sunt oameni cu ureche muzicală sau fără ureche muzicală, cu voce sau fără voce. Ei cântă, fiecare în felul lor și nimeni nu are dreptul să-i apostrofeze în vreun fel, căci așa se relaxează ei. Cei care cântă în baie obțin sonorități speciale, mai ales în cazul ariilor de operă sau a cântecelor deosebit de pretențioase ca ritm și volum. Cei care cântă în timpul condusului o fac pentru a nu adormi și pentru a fi mereu treji.
Unii cântă numai cu vocea, alții își cumpără instrumente pe care exersează cu puterile și cu talentele lor, ceea ce sunt în stare și exact cât timp au alocat pentru a scoate sunete cât de cât agreabile. Sunt forme de relaxare și de bucurie, chiar dacă unii critici nesimțiți caută să le taie elanul.





(26 martie 2018)

Relaxare prin citit

Relaxarea din citit este specifică tuturor celor care nu au fost forțați la școală să citească un anumit număr de pagini pentru a face rezumate. Ea este născută din dorința de a cunoaște, de a vedea și altfel decât la Tv sau pe laptop o realitate, așa cum și-a imaginat-o un scriitor și nu cum este livrată de un regizor și o echipă de axctori.
Oamenii au plăcerea de a citi:
- poezie,
- romane de acțiune,
- literatură SF,
- pornografie,
- memorii,
- piese de teatru,
- multe altele.
Există marii clasici ai literaturii mondiale. După foarte multe dintre lucrările lor s-au turnat filme. Sunt prea puține cărți care să nu fi fost ecranizate. Acum există e-Books și lumea citește în metrou, în autobuz, în avion, căci este cu mult mai lejer să citească de acolo decât să vadă un film, care nu-l mai lasă pe om să-și imagineze nimic.
Eu am plăcerea de a citi:
- proză scurtă modernă,
- pamflete,
- poezie tare,
- parodii,
- cărți mari.
Un veac de singurătate am citit-o într-o noapte. Tot într-o noapte și ceva din ziua următoare am citit maestrul și Margareta. Proza românească și poezia de după Nikita este așa de slabă că nici nu mă omor să citesc pe cei ce-și publică lucrările prin ICR că altfel nici dracul nu le-ar cumpăra.





(26 martie 2018)

Relaxare prin scris

Sunt oameni care au meserii precum mecanici, electricieni, bucătari, electroniști, avocați, procurori, cântăreți, pictori, informaticieni, medici sau de alte meserii, care simt nevoia să scrie:
- poezii,
- memorii,
- povestiri SF,
- romane, 
- tratate,
- foiletoane,
- pamflete.
Unii dintre ei merg în cenacluri și se produc acolo, fiind mai mult sau mai puțin apreciați. Alții rămân la stadiul scrisului pentru propria lor plăcere sau pentru a face cunoscte producțiile unor prieteni sau unor intimi. Scrisul relaxează pe aceștia. Dacă ei se ambiționează și se apucă serios de scris și publică, iar pentru aceasta ei primesc bani, se crează premisele ca din scrisul pentru relaxare, să devină scrisul-meserie și din el să trăiască cu mult mai bine decât din meseria inițială.
Scrisul relaxează pe toți cei care o fac din plăcere și din dorința de a exprima ceva. Are menirea de a limpezi gândurile, de a sistematiza idei și de a învinge temerile inerente din fața foii albe de hârtie.





(26 martie 2018)

Relaxare prin SUDOKU

SUDOKU reprezintă perfecțiunea perfecțiunilor. El este un joc centrat pe cifra 9. Se referă la un pătrat mare ce conține la rândul lui 9 pătrate mici. Fiecare dintre cele 9 pătrate mici au în interior 9 căsutțe în care se înscriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 cu câte o singură apariție. Pătratil mare are 9 linii și 9 coloane. Pe fiecare linie și pe fiecare coloană se scriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 fiecare având o singură apariție pe linie sau pe coloană.
Jocul este cu diferite grade de dificultate, după cât de multe sau puține sunt cifrece deja completate. Jocul acesta este relaxant și se joacă de unul singur, căci este distractiv, mai ales când cel ce joacă vede soluția corectă.
Omul care joacă SUDOKU se relaxează căci:
- ocupă creativ timpul liber,
- trece timpul repede în autobuz,
- atunci când așteptăm nu ne plictisim,
- în loc să ne enervăm, descifrăm un careu.
Este bine să ne relaxăm jucând SUDOKU pentru că avem și o oarecare mulțumire după completarea careurilor și ne antrenăm mintea. Se zice că dacă jucăm SUDOKU evităm Alzheimer la bătrânețe, căci mintea lucrează și nu ne ramolim, deși ne relaxăm






(26 martie 2018)

Thursday, February 18, 2016

Dinamică în condtiții extrem de restrictive în preuniversitar

Fondul de timp alocat de sistemul educațional pentru procesul de instruire al elevilor trebuie considerat ca fiind o resursă. nu este o resursă oarecare, ci este o resursă extrem de restrictivă.
Pe românește spus, un elev trebuie să aiba pe săptămână un număr fix de ore, reăartizat cât mai uniform. Orele de la disciplinele dificile trebuie să alterneze cu cele de la discipline considerate mai ușoare.
În ipoteza că se învață  5 zile din săptămână și zilnic elevul petrece în clasă căte 5 ore, rezultă că fondul de timp este de 25 de ore. Adică elevul stă în clasă 25 de ore. În ipoteza specificată, cele 25 de ore nu devin nici 24 și nici 26, adică rămân 25 și atât.
Într-o ipoteză decentă, în fiecare zi elevul are 3 discipline grele și 2 discipline ușoare, precum sport, muzică, lucru manual dirigenție și altele asemenea.
Cine gândește în acești termeni trebuie să:
- stabilească fondul de timp pentru învățat;
- timpii de odihnă;
- timpii cu deplasarea;
- timpii cu activități extrașcolare.
Sistemul educațional din țara noastră este bazat pe abordări simpliste, bizare și iraționale. Cum altfel trebuie catalogat un sistem în care cititul unei teze de doctorat are alocate 10 ore și pentru elaborare referat, să nu se mai spună care este fondul pentru o lucrare de licență sau pentru o disertație. Norme aberante sunt și la duratele de examinare de 30 minute și tot așa...
Să revenim la învățământul preuniversitar. La o oră de predare cât trebuie să învețe un elev? În ipoteza fantezistă că raportul este de 1:1 rezultă că obligatoriu elevul trebuie să învețe 3 ore pe zi doar pentru disciplinele dificile.
În ipoteza că elevul are școala în cartier, dusul și întorsul îi consumă să zicem o oră.
Ca să ajungă în clasă la ora 8,00 elevul pleacă de acasă la ora 7,30.
El dacă mănâncă 15 minute, se îmbracă 15 minute și își face toaleta 15 minute, se impune să se scoale la ora 6,45.
Elevul termină orele la 13,00 și ajunge acasă la ora 13,30. dacă servește masa 30 minute, termină la ora 14.
În ipoteza că are nevoie de o oră de odihnă, elevul va începe să studieze pentru școală lalecțiile de a doua zi, pe durata a trei ore, începănd cu ora 15,00 și va termina temele lucrând ca un robot, la ora 18,00.
Cu indulgență, elevului îi rămân două ore pentru activități cu caracter recreativ și încă o jumătate de oră pentru cină. Înseamna da la ora 20,30 el este în pat să se odihnească pentru a începe peste 9-10 ore de somn o nouă zi.
Acum există caiete de teme, există nenumărate sarcini în plus pe care nu le gestionează nimeni.
Elevul are un ghiozdan care cântărește între 4-8kg, iar dacă prin grija profesorilor se mai adaugă și niște bucăți de caldarâm cu siguranță că bietul elev cară zilnic cam 10kg de balast, cu mult peste limitele admisibile.
Se vede treaba că maturii au uitat că au în fața lor niște copii și copiii sunt în creștere, iar suprasolicitarea este dăunătoare grav sănătății, de o mie de ori mai mult decăt fumatul la adulți.
Așa cum scrie pe pachetele de țigări FUMATUL  UCIDE, tot așa ar trebui pe caietele speciale care se vând abuziv elevilor spre umplerea buzunarelor unor nesătui, MEC ar trebui să impună scrierea unui text  de forma SUPRASOLICITAREA ELEVULUI DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII.
Apar o serie de întrebări precum:
- care este timpul acordat de elev cititului unei cărți?
- când desfășoară elevul activități sportive organizate?
- are elevul timp pentru a pune în practică activități creative?
Este obligatoriu ca toată educația să fie centrată pe elev, nu pe normele profesorilor, pe activitățile acestora de a obține profituri materiale în afara salariilor, pe chestii de tip after school.
Dacă cineva are de gând să revoluționeze sistemul de învățământ preuniversitar de la structurarea realistă a bugetului de timp al elevului trebuie să se pornească.
Nu elementele cantitative trebuie să primeze, ci elementele calitative. ca președinte de BAC a întâlnit:
- elevi care nu știau să scrie:
- elevi care nu aveau noțiunea ce înseamnă a învăța:
- elevi care evitau să meargă la școală pentru a munci în gospodărie.
Abordările superficiale au menirea ca educația să se refere la un elev ideal care de fapt nu există.
Întrebare: din 100 de elevi de clasa aXII-a care ar scrie după dictare credem că 85% scriu corect?
Am foarte mari rezerve, din moment ce la Tv o elevă nu știa că Hora unirii era scrisă de Vasile Alecsandri. Mă întreb așa pentru mine dacă era pusă să scrie ar fi scris cu cs sau cu x?