Teza de doctorat de pe vremea mea

N-am să înțeleg cum mama dracului ajunge la comisia de titluri academice o teză de doctorat plagiată. Tot timpul m-am întrebat:
- Ce a păzit conducătorul științific? El nu și-a dat seama că are în față o teză plagiată? Ce fel de conducător științific este acela pe care doctorandul îl duce de nas? Ce au păzit membri comisiei care au întocmit referate în calitate de specialiști în domeniu? Cum specialiștii din domeniu, care se presupune că sunt la zi cu literatura, să nu-și dea seama că au în față o teză plagiată?

Conducătorul științific al stagiului meu doctoral a gestionat până în cel mai mic detaliu:

- structura tezei mele de doctorat,

- modul de elaborare al capitolelor,

- soluțiile originale pe care le-am inclus în teză,

- capitolele tezei,

- pregătirea susținerii tezei.

Conducătorul științific al tezei mele de doctorat nu a lăsat niciun detaliu la voia întâmplării și de la început a condus stagiul doctoral la standarde foarte înalte, căci el era un om extrem de exigent și doctoranzii pe care și i-a ales erau oameni care au acceptat fără comentarii modul său de a lucrat.

Aveam pagini de imprimantă verso pe care scriam capitolele tezei și cu care mă prezentam la discuții cu conducătorul științific. Îmi notam tot ce trebuia să fac pentru viitor și numai după ce el era convins că aveam un capitol bun spunea să trec la următorul capitol. Deși lucram în învățământ, timpul alocat elaborării tezei de doctorat a fost de câțiva ani, zi de zi am rezervat câteva ore. De aceea nu am înțeles cum unii, care nu sunt deloc geniali sunt în stare să traverseze stagii doctorale ca vântul și ca gândul, ceea ce mă face să devin complexat, căci eu am făcut un doctorat î șase ani și am lucrat la teza de doctorat patru ani, de mă consider de cel puțin de 100 de ori mai tâmpit decât mulți dintre genialii dovediți ceva mai târziu în raport cu comparațiile mele, drept plagiatori notorii cu acte în regulă.

Mai am și acum un exemplar al tezei mele de doctorat. Chiar am început s-o scanez cu telefonul și probabil când o voi scana pe toată, o voi pune la mine pe portal, căci sunt tare mândru de ceea ce am realizat eu cu mintea mea de atunci, mai ales că fiecare pagină a tezei este nădușită la greu.


(01 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: George THEILER.

Matematicianul George  THEILER era colaborator al conducătorului meu științific de doctorat, profesorul universitar Ludovic TÖVISSI, cu care publicase împreună articole importante în Revista de Statistică, dar și în alte reviste de specialitate. După ce am prezentat teza mea de doctorat unor specialiști, așa cum dorea profesorul Ludovic TÖVISSI, la un moment dat mi-a întrebat dacă aș fi de acord să fac o prezentare în fața profesorului George  THEILER, a cărui părere cântărea foarte mult pentru profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am fost de acord și mi s-a spus că într-o anumită zi, la amfiteatrul I voi face acea prezentare. Era important să fiu pregătit că profesorul George  THEILER îmi va pune foarte multe întrebări, chiar în timpul prezentării și trebuie să răspund pe loc.

Eu aveam ceva slide-uri pentru retroproiector, aveam și ceva planșe, dar am mai făcut încă vreo câteva, să cuprind cât mai multe aspecte din teză, ca atunci când voi fi întrebat ceva, să nu stau să bâjbâi printre hârtii pentru a căuta răspunsul și mai ales, să nu fie nevoie să scriu ceva pe tablă, căci acolo erau șase table imense unde se scria tot ce doreai, fără a fi nevoie să se șteargă ceva prea des.

Aveam emoții mari, căci profesorul George  THEILER era renumit pentru exigența sa și pentru modul direct de a se adresa interlocutorilor. În ziua și la ora  stabilită am ajuns la amfiteatrul I, am așteptat câteva minute și au venit profesorul George  THEILER și profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am urcat pe scenă, am dat drumul la retroproiector, iar cei doi profesori s-au așezat în primul rând de bănci. Am început să vorbesc. Totul a durat cam trei ore și ceva, căci după câteva slide-uri venea o avalanășă de întrebări, iar eu trebuia să întrerup prezentarea și să răspund. Eram un pic antrenat, căci mai făcusem niște prezentări, dar nu fusesem întrerupt niciodată. 

Profesorul George  THEILER era atent la toate detaliile și dorea să se convingă că tot ceea ce spuneam se susține și că am argumentele necesare pentru a demonstra că este corectă abordarea mea.

Marele meu noroc a fost că învățasem cu ani în urmă de la cercetătorul științific Csaba FABIAN să fac analiză dimensională tuturor ecuațiilor sau inegalităților din modelele pe acre le construisem și profesorul George  THEILER ținea foarte mult la corectitudinea construcțiilor pe care eu le prezentam. 

Nu am avut discuții în contradictoriu și nici concluzii din care să rezulte că mai trebuia să sap câte ecva legat de un slide sau de un model sau de o soluție pe care o prezentam. După fiecare dialog, reluam prezentarea tezei mele de doctorat. 

Eu aveam exercițiu de vorbire, căci erau seminarii unde trebuia să vorbesc și aveam uneori chiar și cinci seminarii pe zi, deci eram cu experiență de a vorbi fără întrerupere. Vedeam cum se derulează prezentarea mea și vedeam cum profesorul George  THEILER rămâne la fel de concentrat și cu același interes de a-mi pune întrebări. La un moment dat, mi-a cerut să fac un rezumat la tot ceea ce prezentasem. M-am conformat. După aceea, mi-a zis să concluzionez. Am concluzionat. Am discutat după aceea despre bibliografie. Am încheiat. Profesorul George  THEILER mi-a spus că am făcut o treabă bună și ne-am strâns mâinile, fiecare plecând la treaba lui.

Seara, conducătorul meu de doctorat, profesorul Ludovic TÖVISSI mi-a dat telefon și mi-a zis că am făcut o treabă bună și că profesorul George  THEILER a întrebat când e ziua susținerii tezei, dar nu exista fixată acea zi, iar profesorul Ludovic TÖVISSI a spus că a doua zi să ne vedem să stabilim pașii pentru a urgenta susținerea tezei în ședință publică.

Pe mine m-a impresionat profesorul George  THEILER căci de la înălțimea sa, a rezervat câteva ore pentru mine, pentru a-mi prezenta teza de doctorat. Mai mult, a urmărit cu atenție deosebită prezentarea mea, iar analiza pe acre a făcut-o la fiecare pas, era bazată pe principiile pe acre le stăpânea foarte bine și dorea să vadă dacă și eu respect acele principii. tactul său, profunzimea gândirii sale, capacitatea de a se apropia de un subiect pe care eu îl dezvoltam în teză, m-au impresionat teribil de mult și m-au făcut ca mult timp să mă gândesc la acest minunat om de știință și să-i acord respectul meu nețărmurit.

(15 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Leonard BADEA

Leonard BADEA era doctor inginer în chimie, cu doctorat luat în URSS. Un amic mi-a vorbit despre inginerul Leonard BADEA și mi-a zis că dacă doresc să am în comisia de doctorat un specialist în procese discontinue de producție, acesta este numai inginerul Leonard BADEA. Când l-am întâlnit pe profesorul meu, conducătorul științific Ludovic TOVISSI și i-am zis, despre inginerul doctor Leonard BADEA de la ICECHIM, mi-a zis că-l știa, tot așa de la niște examene de doctorat din Politehnică și m-a întrebat dacă sunt sigur că-mi doresc să fie în comisie, știind nivelul său de exigență. Răspunsul meu a fost afirmativ.

Conducătorul meu științific a luat legătura cu doctorul inginer Leonard BADEA și acesta a fost de acord să fie în comisia mea de doctorat, mai ales că auzise de cineva care făcea un contract la CIPA Rm. Vâlcea pe probleme de optimizare a producției de PVC la o secție nouă și numele de Ion IVAN i se părea cunoscut. 

Am mers la cabinetul său de la ICECHIM, i-am prezentat preocupările mele, i-am arătat materialele pe care le prezentasem pe la conferințe. Mi-a zis că atunci când va fi vremea, să-i aduc teza de doctorat. Vremea aceea a venit și am mers spre ICECHIM să-i aduc teza de doctorat doctorului inginer Leonard BADEA. Eu am luat o rută mai ocolitoare și am ajuns pe o stradă care ducea spre Splai de la Gara de Nord. Acolo, întâmplarea a făcut ca o fetiță să iasă în fugă dintr-o curte și o mașină s-o lovească. Șoferul a oprit. Fetița era mai mult speriată decât accidentată. Am luat-o în brațe, m-am uitat la ea. Nu era izbită. Nu avea răni. Din curte a ieșit o femeie mai mult adormită decât vioaie, care era mama fetiței. I-am zis să se urce în mașina șoferului și să meargă cu copila la spitalul care era la două sute de metri de acel loc, pe stânga. Mi se pare că strada era Ștefan Furtună, dar n-aș băga mâna-n foc. Eu am tratat totul ca pe un semn venit de Sus.

Am ajuns la sediul ICECHIM, am urcat la cabinetul doctorului inginer Leonard BADEA. I-am dat teza și după câteva săptămâni am fost anunțat că mi-a făcut referat prin care își exprima acordul să mi de ofere titlul de doctor în științe. În acea zi, am simțit că L-am apucat pe Dumnezeu de picior.

După ce am susținut teza de doctorat, doctorul inginer Leonard BADEA mi-a sugerat să scriu un articol pe care să-l public în Revista de Chimie, lucru pe care l-am făcut și articolul s-a publicat acolo în numărul din august 1978 al revistei.


(17 ianuarie 2023)

Referatele comisiei de doctorat

Comisia de doctorat era  formată din cinci membrii și anume:
- președinte, în persoana decanului facultății, profesorul Virgil SORA,
- conducătorul de doctorat, profesorul universitar doctor Ludovic TOVISSI,
- profesorul universitar doctor  Eugeniu NICULESCU-MIZIL, membru,
- doctorul inginer Leonard BADEA, membru,
- conferențiarul universitar doctor Eugen ȚIGĂNESCU, membru.

Și acum comisia de doctorat tot 5 membrii are și președinte este acum tot decanul facultății unde se susține doctoratul.

Tezele de doctorat le-au parvenit membrilor comisiei în plicuri sigilate, cu ștampila ASE, iar referatele au fost trimise către ASE tot în plicuri sigilate de către membrii comisiei. Știam că referatele erau favorabile, din moment ce am fost chemat să mi se spună data, ziua, luna ora la care are loc susținerea tezei de doctorat  și locul unde se desfășoară evenimentul.

După susținere am reușit să obțin câte un exemplar din cele patru referate, căci președintele comisiei nu întocmește referat și am fost foarte fericit că munca mea de 6 ani a fost apreciată de oameni deosebit de valoroși, dintre care profesorul universitar doctor  Eugeniu NICULESCU-MIZIL și doctorul inginer Leonard BADEA erau din afara ASE, deși în acele vremuri nu era regula ca în comisia de doctorat să fie cel puțin două persoane care nu lucrează în instituția unde se susține teza.

Și acum mă emoționez când răsfoiesc dosarul legat de doctoratul meu și trec cu privirea peste referatele membrilor comisiei mele de doctorat. Ce vremuri!



(23 noiembrie 2022)