SOROS vs LENIN

Karl MARX și Friedrich ENGELS au fost cam printre primii teoreticieni ai comunismului și lucrarea lor Manifestul Partidului Comunist a pus temelia studiului cu instrumentele reci ale științei ale societății comuniste. Vladimir Ilici LENIN a fost și teoretician și practician, căci el a dezvoltat teoriile despre comunism, dar a și trecut la practică, fiind conducătorul marii revoluții socialiste din octombrie 1917, care s-a aniversat întotdeauna în URSS și în țările satelite, pe 7 noiembrie.

George SOROS și Vladimir Ilici LENIN sunt două personalități marcante ale istoriei noastre moderne, care și-au propus să schimbe lumea.

Vladimir Ilici LENIN și-a propus să instaureze comunismul în Rusia și a reușit prin revoluția bolșevică din 1917, iar urmașii lui au extins comunismul în Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Iugoslavia, Albania, China, Vietnam, Cuba. Comunismul a avut legile lui. Comunismul și-a definit reperele omului nou și partidele comuniste au făcut eforturi considerabile de a modela omul nou. Revoluțiile culturale au adus clarificări și constrângeri. Numai că, socialismul nu a reușit să performeze și productivitatea muncii în socialism era și de 3 ori mai mică decât productivitatea unor țări capitaliste. Comunismul nu a trecut testul eficienței economice și de aceea s-a prăbușit în 1989.

Miliardarul George SOROS și-a propus să schimbe pe cale democratică regimurile politice, definind contextul prin care personalități special formate pentru implementarea contextului unei societăți deschise, bazate pe eficiența capitalului, să ajungă în funcții cheie ale statelor, fie prin alegeri, fie prin numiri, astfel încât influența lor să ducă democrațiile de acolo spre direcțiile definite în conceptul de societate deschisă, progresistă, unde naționalismul, tradiționalismul, idilismul și paseismul, trec undeva pe planul al V-lea, locul lor fiind luate de o nouă ordine mondială, unde oamenii au libertăți și comportamente care să ducă spre eficiența capitalului, spre dezvoltarea personalității umane după un model de om nou, subordonat în totalitate ideii de societate deschisă. 

Se observă că țările unde s-au produs revoluții portocalii sau tot felul de primăveri, nu au reușit deloc să treacă testul eficienței prin creșterea rapidă a productivității muncii, ba din contră, corupția a înflorit la cote alarmante, ceea ce înseamnă că modelul  imaginat pentru societatea progresistă necesită ajustări importante. 

Oricum, trebuie remarcat faptul că George SOROS și Vladimir Ilici LENIN reprezintă două modele de gândire reprezentative pentru dezvoltarea de moduri de producție și studiul comparat al contribuției lor merită o mai mare atenție. A reduce comunismul și societatea deschisă la faptul dă deputații în ambele cazuri nu jură pe Biblie, este doar o abordare simplistă, dar a analiza ce a însemnat omul nou în comunism și ce înseamnă omul nou pentru societatea deschisă, chiar merită atenție. Și poziționarea față de proprietate în comunism și în societățile deschise trebuie analizate, căci ideea de proprietate a colectivităților este generatoare de contradicții din moment ce natura omului este de a fi acaparator, violent, dominator și egoist, trăsături pe care am mari îndoieli că educația le face să dispară definitiv.




(19 februarie 2025)

#REZIST: Finanțatorii

În mod eronat, lumea din spațiul mioritic îi asociază pe membrii colectivității #REZIST cu ONG-urile și de aici cu finanțatorii din străinătate, mai exact cu miliardarul George SOROS. Îmi aduc aminte că în timpul Primului Război Mondial, Mareșalul Alexandru AVERESCU devenise o figură emblematică a poporului și mulți oameni povesteau că l-au văzut me Mareșal la intervale extrem de scurte de timp în puncte geografie extrem de depărtate. În imaginația oamenilor, Mareșalul Alexandru AVERESCU era prezent peste tot. Așa stau lucrurile și cu miliardarul George SOROS, cel care a făcut fundații peste tot în lume și a acordat burse care-i poartă numele, unor tineri pentru a urma cursuri la universități bune din Statele Unite ale Americii, pentru a înțelege mai bine mecanismele democratice, ca reveniți la ei în țară, tinerii să militeze pentru ca valorile autentice democratice să fie implementate și la ei.

Unii dintre membrii colectivității #REZIST sunt în ONG-uri, în fundații și desfășoară muncă de voluntariat, dar cei mai mulți sunt persoane care lucrează atât în mediul privat, cât și la stat, pe poziții extrem de diferite, toți fiind legați de dorința de a aduce România pe drumul dezvoltării corecte, așa cum se dezvoltă țări cu democrații consolidate precum USA, Germania, Anglia, Danemarca, Austria, Suedia, Norvegia, dar și altele.

Pentru adversarii #REZIST, chestiunea cu finanțatorii este un mijloc propagandistic arhicunoscut, de a-i face pe membrii colectivității #REZIST ca fiind niște oameni care răspund la comenzile venite din exterior, ca fiind rupți de dezideratele poporului, melodie pe care am auzit-o de la trompetele FSN-iste în anii '90 când erau descriși protestatarii din Piața Universității care stăteau în corturi, care consumau băuturi alcoolice, mâncau ciocolate cu stimulente, se dedau la tot felul de orgii, toate conturând ideea de golani, finanțați de forțe care vor să destabilizeze fragila democrație originală din viziunea iliesciană. Se vede că propaganda anti-#REZIST folosește aceleași tehnici și metode de odinioară, iar a susține că marile proteste din anii 2017, 2018 și 2019 care au avut loc în București, dar și în alte orașe din țară sunt rezultatul unor finanțări deja este o ipoteză grosolană, căci sumele necesare depășesc cu mult chiar și bugetele unor miliardari, căci nimic nu se concentrează doar într-o țară cu 20 de milioane de suflete, iar miliardarii operează în business-uri la scară mondială.

Observ cum conservatoriștii, în încercarea lor disperată de a-i discredita pe #REZIȘTI caută tot felul de modalități de a arăta că aceștia au venituri din surse obscure, deși managementul pe proiecte oferă nenumărate surse de venit celor ce derulează activități în cadrul unor proiecte, fără a fi legați de programe stricte și de condică de prezență. Ceea ce mă miră pe mine profund este legat de faptul că niciodată nu am văzut o analiză detaliată la cum un bugetar oarecare, fără talente manageriale, devine milionar în euro, nici măcar prin derularea de contracte cu statul, ci pur și simplu, că există și lucrează la stat, în pixul său stând întregul mister la umplerii conturilor prin bănci de aiurea, greu identificabile.

(01 iulie 2023)

Romanul Tânăra gardă de FADEEV

În anii de cruntă apăsare stalinistă de la noi, când:

- dacă ploua la Moscova, noi deschideam umbrela,

- rodioul nostru transmitea emisiunea Vorbește Moscova,

- era emisiunea Învățați limba rusă cântând, la radio,

- orașele erau populate de librării cu numele Cartea rusă,

- manualele elevilor de gimnaziu și liceu erau traduse din rusă,

- Dej participa la congresele PCUS,

- în manuale era tipărit imnul de stat al URSS,

- corurile noastre erau despre comsomoliști,

- se trimeteau încălțări făcute la Pitești lui STALIN,

- brașovul se numea simplu și românește Orașul STALIN,

- poeții noștri se întreceau în a scrie despre URSS,

- Gică PETRESCU cânta M-am îndrăgostit de tine Moscova,

- în Ro erau nenumărate garnizoane cu soldați sovietici,

- imnul  pe versurile lui FRUNZĂ și  DEȘLIU erau groaznice,

s-a publicat romanul lui Alexandr FADEEV, intitulat Tânăra gardă, scris de acesta în 1945 și tipărit la noi în 1959 la Editura Tineretului. În manualele mele de elev era o poză cu acei tineri care alcătuiau tânăra gardă și am învățat despre sacrificiul lor suprem din timpul celui de al II-lea Război Mondial. S-a făcut prin 10948 și un film pe care l-am văzut dus cu clasa de către dirigintele nostru. Romanul redă fapte de vitejie ale tinerilor Oleg KOȘEVOI, Liubov Șerțova, Uliana GROMOVA, Serghei  TIULENIN, Valeria BORȚ, Ivan TURKENICI, Ivan ZEMNUKOV, care au existat în viața reală și s-au sacrificat. Finalul romanului este dramatic, toți tinerii eroi fiind uciși. Am scris toate acestea, gândindu-m- că și noi aven tineri frumoși și liberi, pentru care ar trebui să avem mai mult respect și ar trebui să-i înțelegem cu mai multă râvnă, pentru a vedea că au contribuții importante la mersul înainte al societății, fără a socoti că George SOROS este un fel de Vladimir Ilici Ulianor al planetei în acest secol al XXI-lea, pe poziție de magician al dinamizării estului european. Societatea de azi are nevoie de eroi excepționali, căci situația este și ea acum, excepțională. Este tot un fel de romantism, dar al mileniului al III-lea, bineînțeles și categoric, 

(20 iunie 2017)