Lucrarea de Licență și Inteligența Artificială

Multă lume răsuflă ușurată la ideea că inteligența artificială îl va înlocui pe om în chestiunile specifice muncii intelectuală. Ceea ce apare pe la televizor cum că Inteligența Artificială:
- face spoturi publicitare,
- întocmește bibliografii,
- construiește texte pe teme date,
- extrage formule și le comentează,
- prelucrează date din tabele,
- explică rezultatele ale analizelor,
reprezintă partea spectaculoasă a Inteligenței Artificiale și crează senzația că Inteligența Artificială este bună la toate, inclusiv la elaborarea lucrărilor de licență. Există percepția că dacă furnizăm titlul lucrării de licență și folosim un instrument software înzestrat cu inyeligență artificială, noi ne așezăm la televizor să vedem un meci de fotbal și acel instrument baleiază conținutul digital existent pe Internet, extrage ceea ce este legat de titlul lucrării noastre de licență, face o serie de prelucrări și în sfârșit, ne pune la dispoziție un fișier de 45 pâmnă la 60 de pagini, exact cu lucrarea noastră de licență, iar noi și dăm fuga la conducător să-i arătăm ceea ce am creat, iar conducătorul ne va mângâia pe creștet și plin de fericire va și face referatul ca lucrarea să fie susținută în fața comiosiei.
Mimic mai fals.
Inteligența Artificială nu face nici pe departe ceea ce am zis eu ceva mai înainte. Ea face cel mult o sinteză care ne va nemulțumi profund și chiar ne va încurca, pentru că există niște limite ale Inteligenței Artificiale. Inteligența Artificială nu crează nimic nou. Inteligența Artificială doar prelucrează conținut digital existent. Inteligența Artificială nu are capacitatea de a realiza lucruri cu nivel de complexitate mai ridicată, decât nivelul de complexitate al celor care există deja. Mai sunt și alte limite ale Inteligenței Artificiale și este bine ca studentul care vrea să fie asistat de un instrument software înzestrat cu elemente de Inteligență Artificială pentru a realiza lucrarea de licență, trebuie să citească și să vadă, dar mai ales să înțeleagă limitele pe care le are Inteligența Artificială, ca să nu cadă în păcatul marilor așteptări, care conform proverbului, la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

Dacă suntem persoane informate, facem din Inteligența Artificială un aliat al nostru, care ne ușurează munca în redactarea capitolelor lucrării de licență, căci preia munci de rutină care ne-ar fi răpit destul de mult timp, dar pentru aceasta, trebuie ca noi să știm cum să formulăm solicitările și lucrurile ne vor fi favorabile, reușind chiar să facem o lucrare de licență excepțională, dar rolul nostru creativ este cel excepțional. Inteligența Artificială este asemeni unui clește cu care se scoate un cui bătut strâmb într-o scândură. Dacă nu știm să folosim acel clește, desigur, ne va răni. Dacă știm să-l folosim totul va fi bine, iar noi vom fi mulțumiți că am scos cuiul cu efort rezonabil și avem cale liberă să mergem mai departe.

(10 octombrie 2023)

Limitele ființei umane

Ființa umană are limitele ei, generate de cum Dumnezeu a înzestrat-o, nu chiar după chipul și semănarea Sa. Omul a văzut că un pom răsare din pământ și după aceea dispare tot în pământ. Atunci a tras concluzia că există un început și un sfârșit. Omul a căutat să găsească în micimea lui, un început și un sfârșit la toate. Așa se face că a căutat să vadă care a fost începutul sistemului planetar, cum s-a născut universul, cum a apărut materia, căci el nu înțelege cu limitele sale, de ce definește astfel de probleme și ce soluții au problemele. Probabil, dacă creierul uman ar fi dotat și cu alte elemente de prelucrare a altor informații decât cele percepute cu prea puținele lui cele 5 simțuri, cu totul altfel ar sta lucrurile.

Noi vedem cum pescărușul pescuiește direct din apă și ține seama de difracție. Noi vedem cum se orientează cucuveaua și căutăm să înțelegem. Noi vedem fagurele de miere și organizarea din stupul de albine. Deci trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, cu limitele noastre în mai trebuie să știm că dacă avem o ecuație de gradul al IV-lea și-i găsim rădăcinile, este fals să ne punem întrebarea cu care dintre ele a fost construită ecuația. Știm că rădăcinile găsite verifică ecuația, dar ecuația nu a fost construită cu niciuna dintre rădăcini. De aceea, chiar teoriile pe care credem că le-am descoperit și care credem noi că explică ceva, să fim siguri că ne amăgim, că în realitate nu am descoperit ceva și mai rău, ne îmbătăm cu apă rece, căci am găsit doar o explicație vremelnică. Mă gândesc la teoria evoluționistă a lui DARWIN, care sunt sigur că în cel mult 30 de ani va fi demolată de descoperirile dincolo de genetică pe care le va face omenirea.

Mie îmi este foarte greu să cred că mă trag din maimuță, iar argumentul hotărâtor este că maimuța are fundulețul prea rozaliu și nici nu este prea frumușică la moacă.


(23 decembrie 2022)