Teoria dispariției

Se zice că un sistem dispare datorită propriei lui dezvoltării. Ceea ce se vede în jurul nostru duce spre această idee și ne consolăm cu această dinamică.

Îmi aduc aminte com în comunism, toată lumea accepta că apar niște etape precis delimitate în timp, determinate de caracteristicile atinse până la un moment dat, dar comunismul era văzut ca un mod de producție veșnic, atât timp cât în mintea unora era văzut ca un fel de perpetuum mobile, din cauză că nu erau identificate contradicții antagoniste, care să-l macine din interior. Niște minți luminate au reușit să găsească acele contradicții antagoniste și anul 1989 a demonstrat că prăbușirea comunismului este o realitate, iar revoluțiile fie ele de catifea, fie ele sângeroase, au avut același rezultat, dispariția.

Oamenii ființe raționale fiind, au dezvoltat tot felul de convenții, concretizate prin vocabular, bani, poștă, scris, motoare, automate și multe altele, dar așa cum toate acestea au apărut, vrând-nevrând tot așa vor și dispărea, căci omul fiind schimbător, va avea noi și noi exigențe, nevoi și pentru toate va găsi soluțiile care să-l mulțumească și să-i crească gradul de satisfacție pentru tot ce trăiește el zi de zi.

Ne vom confrunta cu dispariții, dar și cu transformări. 

Observăm că poșta electronică a redus foarte mult volumul de scrisori pe care oamenii le elaborează, le pun în plic, aplică timbru, merg la cutia poștală, le expediază, iar destinatarii le citesc, după care fie le stochează, fie le distrug. Poșta electronică reprezintă o transformare a modalității de schimb de mesaje între oameni. Este benefic și faptul că se menține încă și vechea formă de comunicare prin scrisori puse în plic și timbrate, aduse de poștaș și puse la cutia poștală din holul blocului. Nu știm cât va rezista, dar încă sistemul este funcțional și rezolvă probleme, dar poșta electronică are marile ei avantaje.

Și problema banilor cash îi preocupă pe unii, din moment ce există carduri, bancomate, plăți electronice, însă lucrurile nu trebuie să meargă spre extreme, în ideea că banii electronici ar stârpi corupția. Se zice că nu există lacăte pentru hoți. De aceea, banii electronici cu toate virtuțile lor, duc spre progres omenirea, dar nu trebuie fetișizați, ca fiind soluția de făurire a omului nou, pur, cinstit, muncitor și de dus de nas de cei aflați vremelnic la putere, căci nu va fi așa, la o așa mare diversitate de caractere și performanțe.

Și despre toate celelalte chestii care de înconjoară, ne sunt utile, trebuie să fim îngăduitori, căci așa cum au apărut, tot așa vor fi înlocuite de noi descoperiri, căci schimbarea este definitorie pentru noi ca specie.



(23 octombrie 2025) 

Împăratul a pornit gol pe străzi

De câteva zile încoace, ministrul finanțelor Alexandru NAZARE scoate la iveală golurile din buget, spre mirarea unor consumatori care niciodată nu și-au pus problema de unde are statul bani să arunce cu ei în dreapta și-n stânga. 
Unii au vrut să fie exceptați de la plata unor taxe, statul i-a exceptat. 

Unii au cerut subvenții de la stat, statul i-a subvenționat.

Unii s-au considerat speciali, statul le-a dat pensii speciale.

Unii au vrut să plece în străinătate să se trateze, statul i-a trimis.

Unii au vrut să facă cercetare științifică în ceva, statul le-a creat oportunitatea.

Oricine a cerut ceva, nu a fost refuzat de stat.

Acum a sosit momentul decontului și cu o datorie externă fabuloasă și un deficit la buget indecent de mare, trebuie să admitem că împăratul gol din povestea lui Hans Cristian ANDERSEN a ieșit gol și desculț pe străzi și noi ne mirăm să-l vedem:

- deșirat,

- nedotat,

- tălâmb,

- murdar,

- plângăcios,

- părăsit,

- ezitant.

Adevărul este crud și va trebui să ne privim în oglindă și să acceptăm că am trăit ani și ani în minciună și că fără muncă adevărată nu ne descurcă, iar despre cât de geniali, de talentați și de șmecheri suntem, ar trebui să lăsăm pe alții să vorbească, pentru că doar 0,00001% dintre noi sunt excepționali, restul suntem niște mamifere bipede normale, care ne-am transformat din maimuțele cu fundulețul rozaliu, doar prin muncă, munică și iar muncă, fără a aștepta să ne pice ceva din cer sau să stăm cu mâna întinsă ca statul să ne dea, crezând că statul are saci de bani picați din cer. Vom mai afla și alte mari adevăruri, căci saga continuă și pentru a ieși din marasm va trebui să facem un salt calitativ, din care unii vom ieși șifonați rău de tot, mai ales dacă am crezut că tot ce zboară se și mănâncă.




(27 august 2025)

Românul s-a născut poet. Pilonul 2 de pensii ca metaforă.

Așa cum ne-au obișnuit cei ce fabrică rezumate pe care trebuie să le tocească bieții elevi, făcătorii de legi mioritici, sunt de o superficialitate crasă, din moment ce nu se documentează să vadă pe alte meleaguri cam aceleași teme cum sunt tratate. Pensiile private nu sunt o invenție din spațiul mioritic și era normal să se studieze legi care reglementează în mai multe țări cum stă problema cu aceste pensii private, astfel ca și în spațiul carpato-danubiano-pontic să se facă o lege asupra căreia să nu se mai revină, mai ales, când este vorba de confiscarea banilor, căci confiscare se numește orice condiționare a banilor privați.

Îmi aduc aminte de legea tâmpită a indemnizațiilor pentru mamele care-și creșteau copiii sun 3 ani, căci atât de prost a fost concepută, încât un fotbalist obținea o pensie pentru creșterea copilului de 39.000 de euro, deși în Germania exista o lege care avea limitări precise și nu genera situații aberante, cum numai niște capete fără creier cum sunt pe Dâmbovița, ar fi scris o lege defectă. 

Românul s-a născut poet și cum figurile de stil îi caracterizează pe poeți, ei nu au nevoie pentru a scrie versuri sau legi nici să citească și nici să aprofundeze ceea ce au făcut alții. Ei sunt dăruiți de natură cu însușirile necesare pentru a face orice, chiar dacă o mai dau în bară și chiar dacă trebuie să facă modificări, dar schimbarea este ceva natural, iar a greși este omenește, cu atât mai mult cu cât este vorba despre artă, despre creație și despre pilonul 2, căci banul, ochiul dracului, este tot o figură de stil.

Întrebare: cine retrage 30% din banii depuși la pilonul 2 poate face o excursie în jurul lumii, ca americanii?



(21 august 2025)

De ce statul este un prost administrator?

Apare întrebarea: de ce statul este un prost administrator? 
Unii doar constată: statul este un prost administrator?
Oricum punem problema, adevărul acesta este și viața ne-a demonstrat și ne demonstrează că așa stau lucrurile, pentru că oricât de nobile sunt intențiile oriunde există proprietate de stat, nu trece mult timp de la înființare și lucrurile o iau rău de tot la vale, toată lumea ridicând din umeri atunci când trebuie să răspundă la întrebarea: de ce?

Niciodată nu vom înțelege de ce statul este un prost administrator, dacă nu vom privi în oglindă ceea ce se întâmplă pe o proprietate privată și să comparăm cu ce nu se întâmplă pe o proprietate de stat, dar și să vedem ce nu se întâmplă pe o proprietate privată, dar se întâmplă pe o proprietate de stat.

În primul rând, trebuie să ne uităm la fluxurile bănești. În cazul proprietății private, banii vin doar după ce sunt vândute produse, sunt prestate servicii și numai dacă clienții sunt mulțumiți, căci clienții nu aruncă cu banii lor doar de dragul de a-i îmbuiba pe unii și pe alții.

În al doilea rând, să ne uităm la disciplină. Pentru a realiza produse de calitate și la timp sau de a executa prestări deservicii de calitate și la timp, este nevoie de disciplină, iar acolo unde este proprietate privată, toată lumea urmărește încasarea de bani, încasare de bani care este strict dependentă de disciplina cu care toți oamenii de acolo lucrează.

În al treilea rând, în mediul privat activează oameni selectați după criterii precise care fac ca producția și prestările de servicii să nu ridice probleme.

În al patrulea rând, în mediul privat lumea lucrează respectând cu strictețe proceduri.

În al cincilea rând, fiecare lucrător la oricare ar fi nivelul lui de competență are responsabilități precise și este verificat dacă și-a îndeplinit sarcinile, iar în caz contrar, toate corecțiile care se fac se răsfrâng cu claritate maximă asupra veniturilor și asupra evoluției în carieră. Toto timpul se exercită controlul și evaluarea este permanentă, cu efecte directe asupra salariului.

În al șaselea rând, cererea și oferta joacă un rol esențial în dinamica activității organizației bazată pe proprietatea privată și conectarea acesteia la nevoile pieții face ca atât decidenții cât și executanții de acolo să trăiască în fiecare moment tensiunea impusă de fiecare stadiu de derulare a proceselor de producție și a prestării de servicii, căutând soluții constructive, bazându-se pe postulatul că nimic nu merge de la sine.

În al șaptelea rând, problema riscurilor este o problemă majoră, știind că asumarea de riscuri atrage după sine direcții clare de evoluție a proceselor de producție sau a prestării de servicii, iar consecințele vin de la sine și se răsfrâng direct asupra tuturor celor ce lucrează în organizația bazată pe proprietatea privată, fie în mod pozitiv, când este vorba de un risc urmat de succes, fie în mod negativ, când riscul asumat a dus la un insucces, mai ales dacă insuccesul este major și efectele negative nu sunt atenuate în niciun fel.

În al optulea rând, profitul este singurul indicator care dă măsura eficienței organizației unde există proprietatea privată și falimentul este direcția sigură când se ajunge să se lucreze pe pierderi. Criteriile de performanță sunt esențiale și acționează brutal.

Acum trebuie privite în oglindă așa cum am zis, cum stau lucrurile acolo unde oamenii la oricare ar fi nivelul lor de competență, acționează unde proprietatea este de stat, adică a tuturor și a nimănui în aclași timp.

Banii sunt siguri și vin de la stat.

Disciplina are caracter relativ, depinzând de șefi.

Selecția oamenilor este încărcată de subiectivism.

Procedurile sunt relaxate sau opționale.

Responsabilitățile sunt diluate la maximum, iar controlul este relativizat.

Se lucrează și pe producție pe stocuri nelimitate.

Nu există riscuri din moment ce banii vin oricum.

Eficiența este dată de profit, dar pierderile se acoperă de la stat.

Toate acestea dau diferența dintre organizațiile bazate pe proprietatea privată, respectiv, cele unde proprietatea de stat este la bază și explică de ce staul este prost administrator. Existența sau absența criteriilor de performanță arată unde este organizare și unde este haos, unde este management și unde se lucrează după ureche.

(03 februarie 2025)

Singura cale de a scăpa de pensiile speciale!

Eu dețin soluția sigură de a scăpa de pensiile speciale!
Orice încercare de a scăpa de pensiile speciale în logica în care la CCR sunt personaje care beneficiază de aceste pensii, este sortită eșecului.
Există o singură modalitate de a scăpa de pensiile speciale. Pentru aceasta este nevoie de curaj, de un matematician adevărat și de acțiune fermă bazată pe echitate și pe posibilitățile reale ale economiei.

Există informatică.
Există matematică.

Există tiparniță pentru noile bacnote.

Stabilizarea nu este o noutate în România.

Totul este ca procesul să se facă într-o noapte, să fie instantaneu și să fie simplu, pentru ca tot poporul să-l aplice întocmai. Procesul se bazează pe recalculare cu translație a elementelor unui interval, folosind o formulă, într-un alt interval și fiecare să știe unde se plasează în noul context.

Nu spun mai mult, că nu vorbesc gratis pentru nimeni.

(24 decembrie 2024)

De ce vrem multe case, multe pământuri și mulți bani?

În vremurile de demult, familiile de români erau numeroase și părinții se străduiau ca prin muncă cinstită să se pună la adăpost, drept care cumpărau pământuri, construiau case și strângeau aur, ca peste ani nimeni să nu concluzioneze că au făcut umbră pământului degeaba.
Când își căsătoreau copiii, românii  ofereau fiecărui copil ca zestre o casă, o bucată de pământ, iar fetelor le ofereau în plus salbe cu mahmudele, spre lauda neamurilor. 
După ce au trecut anii, zestrea dată copiilor a căpătat alte semnificații, constituindu-se în modalitatea de a arăta bogăție, drept care pe garduri erau puse covoarele, în poartă era butelia cu fundă roșie și un autocamion se plimba prin comună cu mobilele, cu pernele, cu aragazul, cu frigiderul.
După Revoluție, s-a declanșat frenezia acumulărilor de bunuri mobile și imobile, a bunurilor necorporale, dar și a valorilor obținute prin participări la licitații costisitoare.
Cei care sunt persoane ce ocupă anumite funcții, trebuie să completeze așa-zisele declarații de avere, iar vulgul, orbit de invidie, le parcurge, căci sunt publice și le comentează, căci așa este tot omul, își pune întrebări firești, din moment ce prin ne-muncă unii reușesc asemeni basmelor, să acumuleze averi într-un an, cât alții în zece vieți.

Vrem o casă cu multe dormitoare, deși nu dormim decât într-un singur pat, pentru a avea o casă cu mai multe dormitoare, ca toată lumea să știe că avem o casă cu multe dormitoare. Vrem o casă cu o sufragerie în care să se întoarcă și un car tras de patru perechi de boi, căci vecinii noștri, dar mai ales dușmanii noștri, trebuie să știe că avem o sufragerie atât de mare încât carul cu patru perechi de boi, întoarce în ea fără nicio problemă.

Vrem să deținem multe case, vrem să fim proprietarii mai mutor terenuri, vrem să deținem opere de artă valoroae, vrem să deținem ceasuri de colecție și conturi grase în valută, pentru că toate acestea avem senzația că ne dau putere, deși strângem totul pentru noi, căci nu mai este ca pe vremuri, să strângem pentru copii, din moment ce familia noastră este formată din soț, soție și unul,, cel mult doi copii.

Acum avem plăcerea de a conduce bolizi cu mulți cai putere, doar pentru că dorim să arătăm cine suntem, să fim văzuți, chiar dacă aceleași servicii ni le-ar oferi și un autoturism de 5 sau 10 ori mai ieftin, dar dorința de a impresiona este mult mai puternică.

Semnificația agoniselii s-a schimbat, trecând de la a strânge pentru copii, la a avea pentru a arăta cine suntem, căci mărimea casei, brandurile hainelor, caii putere ai limuzinei și ceasul de la mână arătat ostentativ, sunt cele ce contează în societatea în care trăim și ne plasăm pe anumite trepte de bogăție.

(30 septembrie 2024)

Secretul digitalizării

Se zice că stăpânul rău, face sluga hoață. Se zice să stăpânul zgârcit face sluga lacomă. Se zice că stăpânul fără minte, face sluga iute de mână. Multe se mai zic, dar în legătură cu digitalizarea trebuie să spun că viteza de melc a acestui proces are la bază lipsa de interes în a-i atrage pe cetățeni să fie alături de cei care vor ca digitalizarea să aibă cu adevărat un ritm accelerat.
Vedem în supermarketuri că au fost băgate case unde cumpărătorii au posibilitatea să deruleze procesele de înreegistrare, de cântărire și de plată și acolo fluieră vântul, iar oamenii preferă tot sistemul clasic unde casierițele preiau produsele și clienții plătesc produsele cu numerar sau cu card.
Digitalizarea are un secret: cetățeanul vrea să simtă imediat și direct avantajele ei și nu să asculte lozinci stupide și angajamente în delirul unor decidenți leneși, nepricepuți și uneori și cu minte puțină.
Secretul digitalizării este avantajul bănesc pe care cetățeanul trebuie să-l simtă imediat, dacă intră în hora digitalizării. Dacă un talon de pensie cu hârtia, tipărirea, transportul poștașului ajunge, să zicem la 5 lei, dacă pensionarul optează pentru a primi talonul în format electronic, automat cei 5 lei trebuie să se regăsească în pensia lui, nu 5 lei, dar 4 lei cu siguranță. Spnându-i pensionarului că-i crește pensia cu 4 lei dacă optează pentru talonul electronic, evident, o masă foarte mare de pensionari vor opta pentru talonul electronic pentru că 48 de lei pe ani nu înseamnă zero lei.
Dacă la un supermarket i s-ar spune pensionarului că dacă optează pentru varianta de efectuare a cântăririi, plății la casele cu autoservire, beneficiază de o reducere cu 1% a costului mărfii achiziționate, sunt sigur că oamenii ar face calculele și pentru sume economisite de peste 10 lei ar opta pentru casele de marcat cu autoservire. Nu trebuie să-i învăț eu pe comercianții lacomi cum să-și recupereze instantaneu acel 1% că știu ei cum se face pentru 5% fără nicio problemă.

Numai dacă sunt create avantaje directe și evidente cetățeanului prin digitalizare, cetățeanul va doborâ barierele neîncrederii în acest proces și totul va curge lin și fără obstacole.

(07 august 2024)

Bani - dușmani, dușmani - bani

Muzica din folclorul mioritic și din manelele mioritice se bazează pe texte făcute de cei care se cred bântuiți de harul versificației, deși la viața lor nu au lecturat 1.000 de poezii, cum ar sta bine unuia sau uneia care s-ar da persoană cultă. Atât folclorul așa-zis autentic, precum și manelele vor să impună faptul că societatea românească este stratificată, lucru parțial adevărat, pentru că polarizarea nu este făcută nici prim muncă adevărată, nici prin curajul autentic al întreprinzătorului, ci prin iuțeala de a profita cu care se extrag fonduri de la robinetul statal. Oricum, dacă acceptăm această stratificare, fără baze în zona capitalismului autentic, vom vorbi despre familii bogate și familii sărace, despre fete bogate și fete sărace, despre flăcăi bogați și despre flăcăi săraci. Evident, cei bogați sunt musai urâți, posaci, grași, leneși, nepricepuți, dar și multe alte cusururi, în timp ce săracii sunt chipeși, pricepuți, iuți, înalți, sprinteni și au zâmbet cuceritor, dar și alte calități.

Dacă familiile bogate vor fete sau flăcăi bogați pentru căsătoria odraslelor, odraslele vor parteneri frumoși, care parteneri sunt săraci și cântecele ca și manelele evidențiază conflictele între bogăție - urâțenie, respectiv, sărăcie - frumusețe, cu rezolvare în coadă de pește.

Problema esențială că bogăția este asociată pământurilor, acareturilor, dar mai ales banilor, iar autorii populari de texte, căci creatori nu sunt, reușesc în limitele lor de cultură să construiască versuri care au rime bani - dușmani sau dușmani - bani, deși limba română are cu mult mai multe resurse. Aici este vorba de o simplitate a abordării și de deplasarea spre comportamentul ovin al celor ce scriu texte. S-a văzut că dacă o oaie face un salt deși nu există niciun abstacol, toate oile din turmă fac același salt, căci fiecare oaie se ia după ceea ce a făcut oaia din fața ei, ceea ce și făcătorii de text exersează în micimea nivelului lor de cultură și de imaginație. Cândva mi-am propus să colecționez versurile care conțin rimele bani - dușmani, dar am ajuns la o cu totul altă concluzie și anume: sărăcia de idei a ajuns la cote alarmante și m-am oprit.


(24 iulie 2024)

Capitaliștii comuniști

Văd la televizor tot felul de capitaliști, adică persoane care zic ei că au afaceri, că sunt întreprinzători privați, din industrie, din agricultură, din servicii, din turism. Toți vorbesc frumos despre efortul pe care-l fac pentru a-și dezvolta afacerile, dar de fiecare dată vorbesc de ajutorul pe care statul trebuie să li-l dea și în mod deosebit despre structurile de stat organizatorice destinate sprijinirii lor. 

Vedem producători de fructe și de legume care vorbesc despre prețul lor de producție și de faptul că supermarketurile îi aduc în sapă de lemn cu adaosurile lor comerciale și doresc sprijinul statului. Vedem agenții de turism care se plâng de prețurile foarte mari de la hoteluri și de slaba calitate a serviciilor de acolo și doresc sprijinul statului care să definească o structură care să reglementeze activitatea hotelierilor. este vorba de un capitalism reglementat de stat și statul este cel care să vină cu banii, iar ceilalți, adică întreprinzătorii privați să beneficieze de avantajele create de stat. Este vorba de un capitalism socialist, așa cum era cândva când se dezvoltau gogoșerii sau mici restaurante în perioada socialismului relaxat, dar nu a durat mult căci se creau inechități sociale și statul comunist a stopat formele acelea de capitalism pe economie comunistă. 

În mod normal, statul are suficiente pârghii de a stimula dezvoltarea anumitor sectoare. Pentru informatică a scutit salariații de impozite. Pentru start-upuri a derulat programe de finanțare. Pentru turism au fost date vouchere, dar cei din HORECA în loc să pună osul la treabă, au crescut prețurile la cazări exact cu valoarea voucherelor și din ce s-a dorit să fie dezvoltare a turismului mioritic, s-a transformat într-o chestie păguboasă pur și simplu.

Cine este capitalist nu trebuie să stea cu mâna întinsă la stat. Trebuie să-și facă toate calculele de risc și trebuie să înoate în hățișurile economiei de piață, să ofere calitate la prețuri corecte și să se dezvolte prin eforturi adevărate, fără șmecherii, fără a trage pe sfoară partenerii și fără a cere de la stat facilități.

(15 iulie 2024)

(15 iulie 2024)  

Nu dați nici bani și nici putere proștilor!

Noi vehiculăm tot felul de concepte, unele dintre ele fiind asociate jignirilor, dar nu ne deranjează foarte tare, decât în clipa în care apar consecințe dintre cele mai neplăcute pentru colectivități mari,, căci în cazul colectivităților restrânse oamenii se resemnează repede și nu acționează.

Românul are o vorbă: omul prost, după fapte se cunoaște. Este un mare adevăr, de care ar trebui să ținem seama și dacă vedem petrecându-se lucruri nepotrivite, colectivitățile mici sau mari, ar trebui să găsească modalități să se protejeze, pentru a nu fi repetate acele fapte care le aduc numai și numai necazuri.

Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz nu un om plin de inteligență aduce televiziunile pentru a fi imortalizat momentul tăierii panglicii unui closet banal construit într-o școală, unde așa ceva trebuia să existe de acum 30 de ani.
Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență își construiește pe bani publici propriul bust pe care îl plasează într-un loc circulat din localitatea unde el trăiește.
Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență se apucă să realizeze o construcție de dimensiuni faraonice pentru a avea un sediu propriu, fără a dispune de resursele necesare plății utilităților pe timpul iernii.
Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență se apucă și scoate lespezile de piatră vechi de sute de ani, pentru a le înlocui cu gresie, în dorința stranie de a moderniza un monument istoric dintr-o cetate de scaun și de a continua cu înlocuirea tocăriei vechi, încă foarte bună, cu elemente noi care permit montarea de termopane, fiind convins că tot ceea ce face este nu bine, ci foarte bine, pentru comunitate.

Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență trece la repetarea discursului pe care-și imaginează că-l va ține în fața concetățenilor săi în noaptea trecerii dintre ani, ca și cum el ar fi buricul pământului, deși realitatea îl contrazice, căci este un banal edil, care nici nu a avut resursele de a depăși stadiul de roșu al construcției unde dorește să-și ducă și alte proiecte la fel de stupide mai departe.

Omul prost, după fapte se cunoaște și de aceea este absolut obligatorie cunoașterea limitelor pe care fiecare dintre noi le avem, pentru ca semenii noștri să elimine din start posibilitatea de a ne da putere și bani, cu care să nu știm ce să facem, iar în micimea noastră să trecem la fapte care înseamnă risipă, distrugere și mai ales pierderi, cu efecte dramatice a semenilor noștri, pierderi de care noi, îmbătați de propriile limite și de putere, nu ne dăm seama și mergem mai departe în pas de defilare.


(20 iunie 2024) 

Ce este videochatul și cu ce se mănâncă el?

Toată lumea vorbește despre videochat. Această chestie a luat o amploare deosebită pentru că:
- permite comunicarea facilă prin imagine și sunet,
- este accesibilă oricui are un computer sau un smart mobil,
- are nenumărate grupuri țintă extrem de numeroase,

- dezvoltă, restructurează și resetează cariere,
- înseamnă bani, mulți bani pe fluxuri specializate.

Aplicația liberă de videochat este activată de două persoane, atunci când doresc să se vadă și să-și vorbească. WAPTSAPP permite realizarea de videochat și nu numai, ca orice altă rețea de socializare.

Aplicațiile elaborate de viceochat presupun studiouri, persoane specializate, realizarea de conturi,  efectuarea de plăți pentru activități și acțiuni speciale de expunere contra cost pe unitatea de timp. S-au dezvoltat profesii în jurul videochat-ului, activități extrem de profitabile și grupuri țintă formate din persoane plătitoare, extrem de numeroase, din moment ce videochatul a devenit o adevărată industrie, căpătând o semnificație distinctă de videoconferințe și de apelurile video private.

Există nenumărate rețele unde se exersează activități de videochat extrem de rafinate, bazate pe tehnologii unde rezoluțiile de preluare a imaginilor sunt excelente și unde studiourile sunt de-a dreptul profesionale, căci banii adevărați investiți aduc la rândul lor bani inmiit, studiourile de videochat profesioniste fiind foarte rentabile, așa cum arată această piață deja dezvoltată la cote pe care nimeni nu le băuia acum 30 de ani.

Videochatul se adresează bărbaților, în egală măsură ca și femeilor, dar din direcții diferite. Există actori și actrițe de videochat pe de o parte și există spectatori de videochat, care plătesc, pe cealaltă parte. Nimeni nu plătește bani mulți degeaba și în lumea videochatului se vorbește despre discuții, despre expuneri și despre acțiuni pentru care se plătește și tarifele sunt cunoscute de toți cei interesați.

riscurile la care se expun cei care practică videochatul decurg din posibilitatea de stocare a sesiunilor de videochat și din migrarea necontrolată a conținutului digital, ceea ce atrage consecințe defavorabile la adresa celor care doresc să se retragă din branșă, căci trecutul îi urmărește definitiv și ireversibil.



(28 noiembrie 2023)

Ce înseamnă să lucrezi cu ageamiii...

Mă uitam acum câteva săptămâni bune cun unii au ieșit să facă grevă că nu au salarii ca lumea. Încercau ei să facă o presiune pe ministrul lor, care este un ins cu vorba împiedicată și care are un zâmbet aiurea, nejustificat, mecanic și incert. Când am aflat despre acel amendament cu pilonul 2 introdus pe șest și retras cu zgomote pârțâite, mi-am dat seama că băieții nu au nicio treabă cu munca. Incidentul de ieri cu retragerea acelei ordonanțe de eliminare a excepțiilor din construcții, mi-a arătat că toți cei care au făcut acea mișcare spontană de întrerupere a lucrului, nu sunt deloc meseriași, din moment ce au pus pe masa premierului un document greșit. Greșesc în zona banilor doar cei care nu au nicio legătură cu managementul banilor, care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă și care dor că visează că știu ceva, chiar cred că știu acel lucru, ceea ce este specific celor cu  personalitate bipolară. Mă așteptam ca ieri seara să și iasă la televizor ministrul zâmbăreț în sutană și să anunțe desființarea acelei structuri care a redactat documentul greșit, neprofesionist. Nici nu mă miră că au loc astfel de gogomănii din moment ce documentele sunt redactate la grămadă, asumate de o gașcă și nimeni nu răspunde. 

În managementul documentelor pe calculator există un sistem extrem de clar de asumare. Se știe cine a redactat draftul documentului. Se știe cine a lucrat pe acel draft. Se știe de la cine a plecat documentul în forma finală. Circuitul documentului este clar. Numai că, lumea nu preferă claritatea și deci nici aplicația de management al documentelor nu este preferată, ceea ce duce la confuziile din ziua de azi. Noi nu știm care este DORELUL care a emanat acea soluție greșită pe care a respins-o premierul și a retrimis-o spre corectare, pentru a-i face vând că un astfel de personaj care încasează banii adevărați trebuie să meargă la săpat porumbul sau la plantat brăduți, că meseria de a lucra cu banii îl depășește. Un ageamiu, lucrează cu ageamii și ageamiii produc prostioare, că nu-i duce bibilica spre lucruri mișto. Să plece toți pe pustii! 



(29 septembrie 2023) 

Cât de demn, arogant și de mândru ești când cerșești bani?

Am aflat zilele acestea despre un nene care este lefter și care merge la neamurile înstărite să ceară niște bani și care se fălește că este demn, plin de mândrie și nu are deloc privirea în pământ. Eu știam că întotdeauna cel ce se duce să se milogească trebuie să fie umil, cu privirea în pământ, ușor încovoiat și pregătit să pupe dreapta binefăcătorului său.

În viața mea, când am fost pus în situația să cer bani cu împrumut, am avut o atitudine corespunzătoare, am vorbit frumos, am explicat la ce-mi trebuie banii și am dat garanții că-i voi returna la data la acre am convenit. Niciodată sumele cerute de mine nu au depășit 30% din salariul meu, căci știam că este foarte greu să returnez banii dacă ar fi fost sume mai mari.

Îl și văd pe nenea care se fălea la televizor că nu va merge în genunchi, că va fi vertical, cum va vorbi și tonul folosit când se va adresa persoanei cu banii. Nici nu vreau să-mi imaginez cum vor fi lucrurile, căci cel cu banii știe exact unde să-l așeze pe cel care a venit să ceară bani și dialogul începe de la acea poziționare. În plus, cel care are banii nu dă nimic gratis, ci va cere nu neapărat dobândă, ci o serie de alte chestii pe care cel care este strâns cu ușa va trebui să le accepte, pentru a nu pleca cu mâna goală, neavând o altă posibilitate de a face rost de bani.

(18 august 2023)

Cum vor câștiga bani MIHAI și HATICE?

Îl vedeți pe MIHAI făcând zidărie care e meserie bănoasă? 
Îl vedeți pe MIHAI făcând tinichigerie auto, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe mecanicul auto, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe zugravul, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe faianțarul, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe instalatorul, care e meserie bănoasă?
Meseriile adevărate, bănoase, cer muncă, pricepere, punctualitate, efort și nu oricine este înzestrat cu calitățile necesare practicării lor. Există modalități de a câștiga bani mulți, dar nu practicând o meserie pentru care omul a făcut o perioadă de calificare, a lucrat ca ucenic, pentru ca mai apoi să lucreze fie într-o echipă, fie pe cont propriu. Numai un meseriaș priceput își face nume și ajunge să câștige mulți bani din munca lui de calitate. Cine este cârpaci, cine încurcă lucrurile nu va ajunge să fie un meseriaș bun și nu va câștiga bine din munca lui, căci nimeni nu riscă să piardă timpul cu unul nepriceput.

MIHAI a câștigat bani prestând în relații cu femei bătrâne.

MIHAI este antrenor de badminton. 

MIHAI este personal trainer de fitness.

Din prima meserie nu se prea câștigă mulți bani.

Din meseria a doua se câștigă, dar există o serie de condiționalități, legate de clientelă.

Despre HATICE nu știu cum va câștiga ea bani, pentru că nu știu ce meserie are, ce calificări cu certificate are, dar este femeie tânără și are timp să învețe o meserie, dacă nu are până acum, iar cu perseverența ei specială, va reuși într-un timp scurt să fie în vârf ca nume, pricepere și experiență.

La MIHAI e o problemă, căci el e obișnuit să câștige ușor banii din prestații de servicii sexuale. Trecerea la viața civilă, a unui bărbat însurat, cu responsabilități nu este deloc simplă. El trebuie să-și ajute și părinții, ceea ce în cazul unui bărbat cu nevastă și copii nu este deloc simplu, 

(23 iunie 2023)

De ce nu citește lumea cărți?

Lumea nu citește cărți pentru că:
- sunt scumpe,
- există Internet,
- este plictisită,
- vrea altceva,
- iubește cluburile,

- preferă rezumatele,

- filmele sunt interesante,

- la volan nu se citește,

- efortul e prea mare,

- nu te întreabă nimeni,

- a fi cool nu înseamnă a fi cult,
- nu ține de foame cititul.

Viitorul nu este al librăriilor clasice și nici al cărților tipărite pentru a fi vândute persoanelor fizice, ci al bibliotecilor cu acces rapid la raft, unde fiecare dintre noi are posibilitatea să-și aleagă cartea de care are nevoie și pe care s-o returneze rapid, fără a pierde timp cu această operațiune. Cine crede că face o afacere din scrierea de cărți în ziua de azi, ocolind platourile de filmare, studiourile de televiziune sau mediul online al cărților electronice, deja se plasează în afara contextului vieții pe care o trăim.

(03 iunie 2023)

Groaza de eliminare a banilor cash

Unii spun că eliminarea banilor cash echivalează cu accelerarea furtului de identitate. Din punctul meu de vedere lucrurile stau în cu totul altă plajă de abordare. În momentul de față Data Science oferă nenumărate informații despre activitatea elementelor din colectivități extraordinar de mari și de neomogene , dar lipsa seriilor de date nu permite efectuarea de analize, definirea de reguli și deci, nici luarea de măsuri eficiente.

La ora actuală există programe sociale care să-i ajute pe cei nevoiași. La televizor apar persoane sărace care vin să-și ridice ajutoarele cu mașinile de lux. Există situații în care se cere de la fisc o adeverință de venit pentru a obține un ajutor și cu cât venitul solicitantului este mai mic, cu atât șansa de a obține acel ajutor este mai mare. Se vede că multe persoane obțin adeverința de venit zero și respectivele persoane sunt posesoarele unor voluminoase bijuterii din aur, locuiesc în vile somptuoase și conduc mașini de sute de mii de euro. 

Toate anomaliile se produc datorită imposibilității gestionării banilor lichizi. Dacă se elimină cash-ul evident fluxurile vor fi cunoscute și vor fi identificați destinatarii de bani veniți pe flux electronic și atunci se vor vedea toate elementele, adică se vor vedea bunurile achiziționate, serviciile de care s-a beneficiat și toate vor avea asociate fluxuri cu emitent și destinatar, adică sursă și receptor. În acest fel se va vedea cu claritate cum stau lucrurile și în niciun caz nu vor mai apare elemente de evaziune fiscală.

În opinia mea, eliminarea cash-ului este o himeră după care aleargă toți cei care cred că vor scoate la lumină economia gri sau economia neagră. Lumea este suficient de inteligentă în a fenta orice măsură care se ia și dacă eliminarea cash-ului nu este acompaniată de digitalizarea profundă a societății, va fi ca o frecție la un picior de lemn, căci vor fi cunoscute fluxurile de bani, dar nu se vor face corelații și analize pentru a scoale la iveală acele activități generatoare de bani nemunciți, în sensul pe care și-l dorește societatea și aici mă gândesc la munca utilă, creatoare de valori autentice.



(07 mai 2023)

Pensionarii și tinerii

Nu vreau să creadă careva că am ceva cu tinerii. Ei sunt așa cum generația maturilor i-a format, i-a educat, i-a școlit și le-a impus reguli. Ar fi excentric dacă aă arăta cu degetul spre generația tânără, căci ea este inocentă, doar prin faptul că este un produs. 
Și eu am fost tânăr ca ei și ar trebui să recunosc că am avut apucături deloc bune față de bătrânii pe care i-am întâlnit, pentru maturii de pe vremea când eram eu tânăr, au avut comportamente deloc măgulitoare pentru ei ca maturi, care se considerau persoane îndreptățite să dea lecții, față de bătrâni.
Maturii de pe vremea tinereții mele erau autorii unor ziceri precum:
- Moartea te caută pe acasă și tu stai și te plimbi cu autobuzul.
- Stai acasă și așteaptă moarte, nu cere să stai pe scaun în autobuz.
- Dă-i dracului de pensionari, că doar consumă, ce le mai trebuie doctorii?

S-a vorbit mult despre conflictul dintre generații. Când un președinte iresponsabil i-a făcut pe pensionari asistați sociali, pentru a primi voturile tinerilor, o fi crezut că el este bântuit de tinerețea veșnică. S-a văzut că ciclurile se derulează și tinerii ajung maturi, maturii ajung bătrâni. Nimeni nu învață nimic în tot ce se întâmplă. Pe mine de pe poziția de pensionar mă amuză când văd răutatea și ura bătrânilor față de tineri, când văd disprețul maturilor față de bătrâni, pentru că lipsa de respect și lipsa de bună creștere sunt boli fără tratament vreodată și societatea românească niciodată nu se va îndrepta spre direcția bună, în care bătrânii să-i respecte pe tineri, în care maturii să contribuie la educația tinerilor și societatea ei să trăiască în armonie.


(07 aprilie 2023)

Beizadea sau om de afaceri de succes?

Mediul de afaceri din spațiul mioritic are caracteristicile lui. Statul este dominant și partea afacerilor dintre persoanele cu inițiativă privată, acum după ce au trecut 33 de ani, a rămas tot nesemnificativ. Salariile la privați sunt mizerabile. Mediul privat este neperformant. Toate se întâmplă pentru că dezvoltarea unei pături de mijloc ar strica socotelile politicienilor, care pentru a avea votanții pe care și-i doresc, aceștia trebuie:
- să fie săraci,
- să fie dependenți,
- să fie manipulabili,
- să stea cu mâna întinsă.

Nivelul de corupție din spațiul mioritic se vede cu ochiul liber pentru că avem:

- milionari în euro printre bugetari,

- procentul de 10% este generalizat,

- mulți politicieni sunt la pârnaie,

- justiția este marginalizată,

- liberul arbitru funcționează nestingherit.

Vedem cu ochiul liber cum fiii unor oameni politici sau ai unor personaje din sistemele ce formează pilonii democrației, au manifestări de-a dreptul stranii, care nu sunt nici pe departe în concordanță cu statutul familiilor din care provin, pentru că mediul economic le este favorabil. Nu voi spune prea multe despre beizadele pentru că acestea sunt total neinteresante. 

Voi scrie aici despre prosperii tineri oameni de afaceri, în persoana unor tineri de 30 de ani, care din întâmplare sunt odraslele unor oameni puternici ai locului sau sunt vedete politice la nivel național. Dacă tăticul sau mămica sunt oameni puternici ai zilei fie în plan local, fie în plan național, sunt create condițiile pentru a primi cu dedicație contracte de la toate organismele locale, fără emoții, căci o mână o spală pe cealaltă și sistemul de roți dințate pentru a nu fi zgomotos, trebuie uns cu acel clasic 10% din valoarea contractului pe poziție de parandărăt.

Mediul de afaceri din spațiul mioritic este viciat și de aceea în cvasitotalitatea contractelor, partenerul executant este ales pe sprânceană, adică este ales cel care trebuie, cel indicat ca fiind cel mai bun doar printr-un telefon venit de sus sau printr-o ridicare de sprânceană, atunci când este creată doar impresia că mesajul nu este bine înțeles de cel care se dorește a fi beneficiarul lucrărilor pentru care au fost alocați banii.

Se zice că un strop de miere atrage mai multe muște decât o cană cu fiere. Am văzut cum vin tot felul de indivizi pe căi ocolitoare să poarte discuții despre eventuale proiecte pe care ei ar fi în stare să le realizeze, dar evitând participarea la competiții sau la licitații, pentru că au în spate pe cineva, un puternic al zilei.

Când contractele îți vin unele după altele, este lejer să pozezi în acel tânăr om de afaceri de succes, căci succesul nu este al tânărului, ci al părinților săi, care prin mijloace interesante, dar neortodoxe, forțează mâna unor oficiali să purceadă la acele atribuiri să le zicem ușor forțate, deși performanțele nu recomandă cu nimic pe tânărul om de afaceri, tânăr de succes.

Este un castel de cărți de joc, construit cu grijă, dar care se dărâmă la cea mai mică adiere de vânt, iar ceea ce fusese afaceri de succes se transformă în lucrul cel mai urât posibil, căci ies la iveală presiuni, amenințări, implicări neconforme cu morala derulării competițiilor. Când castelul s-a prăbușit totul o ia la vale și cel ce nu a știut să pună ceva la adăpost, devine din tânărul șarmant care arunca cu banii în stânga și în dreapta, un tânăr banal, cum de fapt a fost de la naștere, care nu mai este băgat în seamă nici de alți oameni de afaceri, milionari de carton și ei, nici de femeile devoratoare de mulți bani.



(28 noiembrie 2022) 

Consultanța la români

Cum românul s-a născut poet, visător și creativ, este în egală măsură și un om practic, gata să obțină maximum de beneficii cu minimum de efort. Este specific spațiului mioritic dusul în derizoriu a celor mai serioase lucruri. Acum dacă vrem să râdem de cineva, îl gratulăm cu calificativul de specialist sau cu cel de profesionist și lumea înțelege că respectivul este un fel de Dorel, care zice că se pricepe la toate, dar o dă cu bâta-n baltă în toate împrejurările.
Ne-am mirat când în PNRR tânărul nostru compatriot Cristian GHINEA a pus multă consultanță, iar când au fost citite sumele alocate consultanței, dragii noștri de români mai-mai să leșine. Ei acceptă să dea banii pe șuruburi, pe cârnați, pe o berică, pe o halcă de carne, căci acestea se văd, sunt palpabile. Pentru ei educația, serviciile, auditul, dar și consultanța sunt chestiuni care nu se văd, nu se pipăie, deci sumele așa de mari nu prea se justifică.
Românul a desconsiderat pe profesor, pe învățător, pe pictor, pe sculptor, pe actor, pe balerin, pe instrumentist, pentru că ei nu produceau șuruburi, porumb, cartofi și cazane de țuică, ceea ce în ochii românului, respectivii prestau muncii de care el s-ar fi lipsit cu grație și devotament cu prima ocazie care i s-ar fi oferit. Cu atât mai mult, consultanța i se pare românului o chestie aberantă, din moment ce el se pricepe la orice și nu are nevoie să vină cineva să-i spună lui ce are de făcut.
Consultanța este dată de consultanți. Un consultant este o persoană care:
- știe foarte bine o meserie,
- are o mare experiență în meseria unde dă consultanță,
- este recunoscut de toți din meserie ca fiind dacă nu cel mai bun, unul foarte bun,
- oferă soluții foarte bune la problemele pentru care ceilalți se împotmolesc.
În spațiul mioritic, profesia de consultant este dusă în derizoriu, pentru că devin consultanți tot felul de indivizi care habar nu au pe ce lume se află, dar care știu că din consultanță se câștigă foarte bine și în puținătatea minții lor, cred că nici efortul nu este cel care să-i facă să ajungă acasă spetiți de muncă după orele de program de la birou.

La noi, consultanța este asimilată arderii gazului de pomană, ceea ce este absolut eronat, căci o soluție foarte bună unei probleme grele, numai un consultant autentic sau o echipă de consultanți are capacitatea s-o ofere. Mi s-a părut de-a dreptul penibil când am auzit pe ministrul sănătății și pe ministrul muncii vehiculând niște sume ridicole, chiar dacă sunt de ordinul milioanelor de euro, pentru servicii de consultanță în probleme extrem de spinoase din sănătate și din zona pensiilor. Dacă în plan local erau unii așa de buni, trebuie toată lumea să se întrebe de ce merg lucrurile prost în spitale, de ce nu există soluții la sistemul de pensii. Cei doi miniștri au plătit puțin și soluțiile ce li s-au oferit tot puține sunt. Bune, dar sunt puține, adică un fel de cârpeală. Nimic dai, nimic primești.

(21 noiembrie 2022)

Greșeli de management în Casa mireasa

Prima greșeală este mărimea premiului. Să-ți legi viața aiurea pentru 40.000 de euro cu statul în casă doar 4 luni este o eroare impardonabilă de management. pentru 1.000.000 de euro mai treacă-meargă.

A doua greșeală este datorată lipsei de criterii de selecție. La un premiu atractiv, foarte atractiv, ar trebui să existe criterii de selecție care să facă grupuri de persoane care să genereze cupluri, ceea ce nu se întâmplă.

A treia greșeală se datorează lipsei echipei de specialiști care operează selecția. Nefiind criterii, nefiind standarde de prezentare a participanților, nefiind specialiști de evaluare și selecție, apar situațiile pe care le vedem, cu diferențe flagrante de calitate între băieții și fetele din sezonul al V-lea.

A patra greleală are la bază caracterul prăfuit al emisiunii, cu moderatoare plictisitoare ca vocabular și dinamism și cu desfășurare nefirească a lucrurilor, din moment ce tineri apar în competiție fără mame. Ar fi criteriu de selecție ca băieții să vină cu mamele lor. Dar la un premiu simbolic, se întâmplă ceea ce vedem.

(01 aprilie 2022)