Dispariția poporului mioritic

Mitul veșniciei a început să se destrame. De la un popor de 22 milioane de locuitori cu cât se lăuda dictatorul Nicolae CEAUȘESCU, cel care a interzis avorturile, la cele 18 milioane de locuitori, înseamnă o scădere de 4 milioane în mai puțin de 30 de ani. Plecarea celor 6 milioane la muncă în străinătate a făcut ca satele să se depopuleze, iar orașele să fie și ele cu mai puțini locuitori. Condițiile economice defavorabile și creșterea gradului de sărăcire al populației a făcut ca natalitatea să scadă dramatic și numărul de familii cu mai mult de 3 copii să fie din ce în ce mai mic. S-a vorbit de sporul negativ al natalității, dar soluția cu concediul de creștere a copiilor și plata alocației de creștere nu au rezolvat problema, căci problemele demografice au și explicații economice, dar adevăratele cauze ale scăderii sporului demografic trebuie căutate altundeva. Atunci când stabilitatea, speranța într-un viitor luminos se reduc sau dispar, ideea de a avea o familie scade, iar luarea în considerare a familiei numeroase, devine o utopie, fără a veni ca explicație distracțiile, cluburile, excursiile și cheltuielile pentru medicina de înfrumusețare.

Structura demografică are dinamica ei. Faptul că există țări în UE unde salariile sunt mari, faptul că acolo este nevoie de forță de muncă atât necalificată, cât și calificată, faptul că românii care merg în acele țări prezintă nenumărate avantaje de integrare în respectivele societăți, determină ca ritmul celor care pleacă de pe meleagurile mioritice să fie mare, iar noile măsuri adoptate de guvernul premierului Ilie BOLOJAN, au menirea accelerării acestui ritm, depopularea luând proporțiile unei dispariții a băștinașilor, chiar dacă lucrătorii asiatici vor compensa forța de muncă lipsă, esența cetățenilor autohtoni ai spațiului mioritic se va dilua constant și ireversibil. Este un proces natural, de nestăvilit și istoria ultimilor 500 de ani are nenumărate exemple de schimbări la nivelul popoarelor și mulți se fac că nu-și explică dispariția unor civilizații, deși cauzele sunt la mintea cocoșului, căci nimeni nu răm,âne pe loc doar de dragul de a fi masochist, ci pleacă exact unde îi este mai bine, iar chestia cu regretele, cu dorul de casă, sunt numai lucruri bune de pus în cântecele pe care două sau trei generații le vor uita pur și simplu și mânz, brânză, viezure vor fi înlocuite cu alte câteva cuvinte ale unei limbi pierdute, despre care alte generații se vor mira și vor ridica din umeri. La Academia Română, un nene a făcut un model șin zicea acel nene că în 2050 populația mioritică va fi undeva la 10 milioane, dacă sporul negativ se va menține. Eu îmi îngădui să cred că acel nene nu a luat în considerare exodul spre țările dezvoltate al oamenilor sărăciți de aici.


(11 septembrie 2025)

Falșii influenceri din online și mirajul câștigurilor aiurea

În mediul online lucrurile stau cu totul altfel decât în viața reală, unde cadă vrei să cumperi o cratiță, o alegi, o plătești, ți se împachetează și o aduc acasă, pentru a găti în ea ciorbă. Dacă vrei să te tunzi, spui frizerului cum să-ți taie părul, acesta execută și la final te uiți în oglindă, îți admiri transformarea, plătești și dai și un ciubuc. În online, ceea ce se întâmplă se rezumă doar la conținut digital. Faci o fotografie, aceasta devine fișier, deci conținut digital. Scrii un text, acesta devine fișier, deci conținut digital. Faci un filmuleț, acesta devine fișier, deci conținut digital. Cânți un cântec, acesta devine fișier, deci conținut digital. În online, orice ai face, în final, produsul devine fișier, deci conținut digital. Fișierele se caracterizează prin spațiile de memorie ocupate, prin timpul necesar pentru a le crea, prin valoarea lor în sine, valoare acordată de cei care se folosesc de ele prin accesare. Totul are caracter arbitrar, ceea ce face ca influencerii să fie extrem de diferiți între ei, mai ales că parametrul de diferențiere dintre ei este dat de numărul de followers ai fiecăruia, număr contorizat de software ce gestionează conturile din fiecare rețea de socializare. 

Influencerii cu număr foarte mare de followers se bucură de încasări de sume consistente după fiecare postare, ceea ce atrage includerea de reclame în conținutul lor digital, aducătoare de venituri. Sunt deja teorii și practici clare de sporire a veniturilor din conținutul digital postat pe conturile rețelelor de socializare și chiar există algoritmi de maximizare a acestor venituri.

Și în online, ca peste tot în viața reală se fac tranzacții și fișierele, asemeni unor mărfuri care se pun în vitrine, sunt postate, aducând creșterea numărului de followers, ca în magazinele reale, determină raportul cerere - ofertă. Nu mai trebuie să mire pe nimeni rolul conținutului digital în perioada campaniilor electorale, când se tranzacționează fișiere cu conținut digital menit să prezinte anumite calități ale unui candidat, aceste fișiere pentru a fi postate de către influenceri, cineva plătește, procesul de vânzare-cumpărare având particularitățile pe care le au fișierele ale căror costuri de multiplicare sunt nule, iar ele, ca produse sunt necorporale și nu au nicio uzură fizică vreodată, așa cum se întâmplă cu automobilele, de exemplu.

Ador teoriile care dau influencerilor puteri supranaturale și rețelelor de socializare calități ireale, din moment ce toată lumea când intră în cabina de vot fiecare este singur, cu el însuși, iar spălarea de creiere este o operațiune extrem de complicată, care nu se face într-o lună cât durează campania electorală, ci în mulți, chiar foarte mulți ani, iar sorții de izbândă sunt discutabili. Se știe că în comunism în 70 de ani s-a încercat spălarea de creiere pentru a fi format omul nou și rezultatul a fost un eșec total.

(16 februarie 2025)

@doit: mari adevăruri deduse din înjurături

Mai întâi de toate, trebuie să spun că înjurăturile nu le-am inventat eu, dar trăind în mahala, le-am auzit din fragedă pruncie peste tot pe unde am mers, printre copii erau unii care înjurau, adolescenții înjurau și ei, tinerii, nu mai vorbesc despre cât de mult înjurau, iar maturii înjurau mai abitir decât toți ceilalți. Și bătrânii înjurau. Nu era deosebire între femei și între bărbați, căci fiecare dintre ei aveau înjurături specifice, dar parcă de la femei, înjurăturile mergeau mai mult spre blesteme.

Înjurăturile reflectă o parte mai întunecată a ființei noastre, dar dacă avem să ne lăudăm cu ceva, ne lăudăm cu bogăția de înjurături de care dispunem și autorul anonim al literaturii orale a înjurăturilor a fost foarte harnic în această direcție, iar moștenirea de care dispunem ne face mândri să conchidem că numai un popor destoinic, cu dragoste față de natură și față de semenii lui, este în stare să creeze asemenea bogății strălucitoare, spre bucuria tuturor, mai ales că înțelesurile nu sunt deloc ascunse.

Îmi aduc aminte că un tip a fost în America la o bursă și el zicea că este spiritual dacă la întrebarea:

- How do you do? ( adică ce mai faceți)

El s-a grăbit să răspundă :

- I fac very well!

Crezând că face pe deșteptul amestecând cuvinte din limba română cu cele din limba engleză.

Persoanei nu-i trecea prin minte că americanii au verbul to fuck, care are semnificația pe care un verb de la noi o are, doar că finalul este în t, iar diferă la ei că u se citește a, iar la noi rămâne u natural, șăgalnic, vijelios, parfumat și sprinten.

Plăcuța suedeză a lui Răzvan ȘERBĂNESCU nu era o invitație inocentă la dans, ci o exprimare directă a unei acțiuni de pedepsire a cuiva, într-o formă absolut fermă, explicită și fără ocolișuri, deși localnicii au o formă ceva mai arhaică în care cuvântul gură este prezent.

Degeaba încercăm noi să ne ferim de niște abordări, căci înjurăturile vin peste noi și se rostogolesc, scoțând la iveală realități puțin convenabile, ținute ascunse vederii cotidiene, fără certitudini ale practicilor comune, dar fum fără foc nu există când ele se referă la șezut ca parte implicată.

oamenii nu înjură în glumă, nu mângâie prin înjurături și nici nu alintă înjurând. Ei înjură la supărare, la necaz și vor să se poziționeze față de persoana înjurată cu multă rigoare, cu determinare și apăsat, pentru a-și defini în termenii cei mai categorici unde se află, față de persoana pe care o au în față și mai ales pentru a defini dimensiunea disprețului pe care-l nutresc față de aceasta.

Societatea modernă are înjurăturile ei și nu mică mi-a fost mirarea când o persoană deosebit de respectabilă a oferit un adevărat show atunci când o mașină a unui taximetrist a făcut  manevră riscantă, iar persoana respectabilă i-a zis pe românește f----te-n culoare, ceea ce mi s-a părut inovator, modern, definitoriu și mai ales mioritic. Lumea nu stă pe loc.


(09 iulie 2023)