Au fost desecretizate cheltuielile cu luxul

Toată lumea a așteptat cu gura căscată să vadă tabelele cu cheltuielile generate de luxul fostului președinte, de parcă doar acesta a făcut nefăcute. Noi știn că mulți dintre concetățenii noștri exersează cheltuieli extravagante dacă nimeni nu le dă peste mână pe de o parte și dacă ei sar calul din exces de zel, pe de altă parte. Dacă acele cheltuieli ar fi fost transparente, viața jurnaliștilor ar fi fost neinteresantă, iar noi nu mai aveam ce comenta scrâșnind printre dinți.

Televiziunile anti-fostul-președinte jubilează privind tabelele și fac tot felul de calcule și mai ales de  comentarii, legate de ceea ce s-a întâmplat în cei 10 ani de domnie la Cotroceni ai fostului președinte, deși portalul președinției a oferit toate detaliile legate de plecările respectivului. Mirarea că aproape un an din cei 10 și i-a petrecut pe meleaguri străine, la costuri faraonice, miră pe unii, deși calculele erau la îndemâna oricui, dar acum când omul nu mai este puternic, este permis orice, exact ca în comunism, când critica era permisă pentru oricine, mai jos de ministru și mai jos de prim-secretar de județ.

Nici nu trebuie să ne mire nimic, din moment ce noi suntem o țară cu 469 parlamentari la o populație de 18.938.764 în timp ce USA are 535 parlamentari la o populație de 18,3 ori mai mare decât a României, iar la o armată de aproximativ 80.000 militari noi avem peste 1.000 de generali, în timp ce USA la o armată regulată de aproximativ 550.000 are în jur de 250 de generali. Concluzia este că țara noastră are foarte mulți oameni speciali și oamenii speciali trebuie tratați ca atare, cu salarii speciale, cu pensii speciale, cu condiții de transport speciale. Faptul că nenumărații speciali din spațiul mioritic au ocupat pozițiile speciale prin numire, cu atât mai mult este special cel ce a fost ales în 2014 cu 6.288.769 voturi și în anul 2019 a fost ales cu 6.509.135 voturi și este îndreptățit pe cât de super-special este să se bucure de tot confortul și este excelent că s-au găsit oamenii potriviți care să îndeplinească la cele mai înalte standarde cerințele celui super-special.

Poporul are conducătorul pe care și-l merită, un conducător super-special printre cei 10.441 pensionari speciali, care s-au miluit între ei și care privesc încrezători cum trece timpul pe lângă ei, cu ei.



(19 martie 2025)

Secretele îngropate ale managementului de proiecte

Managementul de proiecte la noi a fost exact cum a fost și DOINA ca specie folclorică, s-a transmis din gură în gură și spre deosebire de DOINĂ care s-a cizelat devenind o adevărată bijuterie artistică, managementul de proiecte s-a diluat devenind ceva de nerecunoscut, total opus de ceea ce s-a vrut el să fie, iar secretele lui au fost îngropate atât de bine încât nu vor fi descoperite deloc, exact așa cum se întâmplă cu tezaurul dacilor.

Secretul echipei deși se știe câte ceva despre el, marile adevăruri sunt învăluite în mister.

Secretul cheltuielilor indirecte, deși obiectivul inițial era îndreptarea lor către nivelul zero, s-a trecut la păstrarea moștenirii păguboase din activitățile de dinainte, ca și cum proiectele nici nu ar exista.

Secretul managerului de proiect este pierdut în neant căci el este considerat un salariat oarecare care primește o echipă oarecare și care desfășoară activități ca oricare alt angajat.

Secretul calității este bine îngropat de nimeni nu-i mai dă de rost.

Secretul termenelor este adus în stadiul derizoriu, încât nimeni nu mai crede în el.

Secretul costurilor nu mai este deloc un secret din moment ce toate costurile sunt depășite căci însuși conceptul de proiect este picat în derizoriu.

Toate au devenit secrete doar pentru faptul că noi ne-am dorit să nu ținem seama de ceea ce este managementul de proiect și facem tot ceea ce credem noi că se merită, din moment ce nimeni nu vine să ne învețe pe noi ceva, căci noi ne-am născut deștepți și management de priect facem fiecare din noi când suntem și plutim în lichidul amiotic în stadiul de făt fiind.


(16 decembrie 2023)

Pierderea noțiunilor

Avem obiceiul de a vorbi vorbe. Adică de a bate apa în piuă, numai de dragul de a vorbi. De aceea trebuie făcute niște precizări.

Precizarea nr. 1: o organizație își desfășoară activitatea pe plus  sau pe profit daca și numai dacă suma tuturor  cheltuielilor este strict mai mică decât valoarea tuturor încasărilor. Adică, mai pe românește, dacă o organizatie desfășoară o activitate și cheltuiește 1.100 unități valorice și încă 500 unități valorice pentru dările către stat, adică ea cheltuielte în total 1.600 unități valorice și cacă încasează 3.000 de unități valoric, pentru că cheltuielile de 1.600 unități valorice sunt mai mici decât ceea ce a încasat, adică 3.000 unități valorice, înseamă că este pe plus. adică lucrează pe profit, sau cum se zicea în comunism, are beneficiu. Aici trebuie să spun cu claritate că am adunat toate cheltuielile și au dat 1.600 și am adunat toate încasările efective și au dat 3.000. Ceea ce s-a cheltuit este mai puțin decât s-a încasat, obținând profit de 1.400 unități valorice.

Precizarea nr. 2: o organizație își desfășoară activitatea pe minus sau pe pierdere daca și numai dacă suma tuturor  cheltuielilor este strict mai mare decât valoarea tuturor încasărilor. Adică, mai pe românește, dacă o organizatie desfășoară o activitate și cheltuiește 5.000 unități valorice și încă 2.000 unități valorice pentru dările către stat, adică ea cheltuielte în total 7.000 unități valorice și cacă încasează 6.500 de unități valoric, pentru că cheltuielile de 7.000 unități valorice sunt mai mari decât ceea ce a încasat, adică 6.500 unități valorice, înseamă că este pe minus. adică lucrează pe pierdere, sau cum se zicea în comunism, are pierderi. Aici trebuie să spun cu claritate că am adunat toate cheltuielile și au dat 7.000 și am adunat toate încasările efective și au dat 6.500. Ceea ce s-a cheltuit este mai mult decât s-a încasat, obținând o pierdere de 500 unități valorice.

Precizarea nr. 3: nu se jonglează cu cheltuielile însumând numai ce vrem, nu se jonglează cu încasările pentru a construi din condei o altă realitate decât ceea ce există la fața locului. Foarte mulți agenți economici cred că lucrează pe profit, neincluzând ratele de pe la credite, zicând că acelea reprezintă o investiție care în viitor va aduce marele profit. Nu este deloc așa. Trebuie să se facă lumină și adevărul trebuie privit așa cum este el în față, fără menajamente. Există în calculele economice tot felul de artificii legate de:

• valoarea producșiei neterminate care crește dramatic dacă este băgată în producție materie primă în cantități foarte mari fără să se facă nicio operație de prelucrare;
• valoarea producției marfă vândută și încasată, incluzând în mod arbitrar și ceea ce se cheamă în curs de încasare, fără ca banii să fi intrat în cont, tot ca un artificiu contabilicesc.

Abordările nebinare crează confuzii și fac din ceea ce este alb să fie negru sau din ceea ce este negru să fie alb, imaculat. calculele simple sunt cele mai sigure. Ori este albă, ori este neagră. În contabilitatea corectă așa ceva se obține doar cu onestitate, fără interpretări metafizice.

(28 aprilie 2016)

Foame mare, mare rău de tot!

Toată lumea aștepta alegerile ca în anii trecuți să vină și să se răstoarne cornul abundenței peste anumiți indivizi și peste anumite firme. Numai că DNA a răsturnat nu cornul abundenței, ci atmosfera din jurul acestui corn. Așa că legile s-au modificat, mari actori au trecut prin chinuri teribile și se pare că viața intrî pe un făgaș cât de cât normal că nimeni nu se mai riscă să:

- facă turism electoral cu autocare în ziua alegerilor;

- dezvolte votul multiplu;

- împartă mălai și pungi cu făină;

- dea prin sate găleți;

- facă afișe imense cât un bloc cu 10 etaje;

- tipărească materiale fără tiraje;

- lipească afișe pe stâlpi în neștire;

- preseze alegătorii la urnă.

Cu cei 5.000 de lei impuși mă duce gândul la diurna de 10 lei pe zi, toată lumea fiind conștientă că o friptură jegoasă este 12 lei, fără pâine, fără furculiță. Într-o zi, un candidat cu multe corturi prin București povestea cum că un cort nu depășește în preț 1.500 de euro. Am auzit odată pe malul șanțului un tip care făcea materiale electorale că nici nu se dă jos din pat la comenzi de sub 100.000 de euro.

Cândva, am prins alegeri locale în Germania și chiar am făcut poze. Erau câteva panouri minuscule pe niște stâlpi, iar în centrul orașului nu era mai mult de 2 - 3 panouri mai măricele dar nu poluau orașul așa cum e la noi. Aici este chiar dezmăț, curată nebunie.

Chestia cu strângerea de semnături este numai un furt de start de campanie. Lumea este prea plictisită ca să mai pluseze la astfel de nimicuri. Sunt sigur că în țară vor câștiga cei care:

- au o meserie și au dovedit că știu să facă ceva;

- nu sunt penali;

- nu vor promite bazaconii;

- știu să vorbească cu votanții pe limba acestora;

- au proiecte simple și realizabile;

- înțeleg ce vor votanții;

- sunt parte din popor.

Abordările de sus, cu generalități, cu șabloane și mai ales cu multă opulență nu vor fi sortite succesului. În anul 2016 cu un DNA fosrte activ și puternic, nimănui nu-i va mai da mâna să umble pe lângă lege, știind consecințele și mai ales știind că ieșirea din politică pentru cei fără meserie înseamnă să devină cerșetori la colț de stradă și la poară de biserică de Sâmbăta Morților.

(17 aprilie 2016)

Dezmăț electoral

Vor mai fi pe totți stâlpii de electricitate manouri cu candidații?
Vor mai fi peste tot bannere care traversează străzile cu anunțuri electorale?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor primar?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor deputat?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor senator?
Va mai gira un analfabet ales deja în vară, un profesor universitar care va candida în toamnă?
Se va mai îm proșca cu noroi în contracandidați cu panouri defăimătoare?
Vor mai apare chioșcuri electorale?
Vor mai fi date materiale electorale precumȘ ligheane, găleți, plase cu alimente?
Vor mai fi oferite geci, tricouri, pixuri, brichete?
Va mai fi dezmățul din campaniile trecute când toată lumea se juca cu teancurile de bani?
Vor mai fi echipe de lipitori de afișe?
Vor mai fi grupulețe puse pe ruptul afișelor de la adversari?
Legile referitoare la tipărituri pentru materialele electorale vor fi respectate sau vor fi eludate?
Se vor mai face sondaje la comandă?
Televiziunile vor mai avea materiale publicitare pe teme electorale?
Va fi cineva curios să vadă ce fonduri legale au fost și cât de mult s-a cheltuit în realitate într-o campanie? Să ne reamintim fragmentul din piesa Oscrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale:

PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.

TIPĂTESCU: Două...

PRISTANDA: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie...

TIPĂTESCU: Patru...

PRISTANDA: Două la primărie...

TIPĂTESCU: Şase...

PRISTANDA: Unul la şcoala de băieţi...

TIPĂTESCU: Şapte...

PRISTANDA: Unul... la şcoala de fete...

TIPĂTESCU: Opt...

PRISTANDA: Unul la spital...

TIPĂTESCU: Nouă...

PRISTANDA: Două... la catrindală, la Sf. Niculae...

TIPĂTESCU: Unsprezece.

PRISTANDA: Două la prefectură... paispce...

TIPĂTESCU: Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.

PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...

TIPĂTESCU: Le-ai maii numărat o dată pe toate astea şi aduni rău...

Câte întrebări, căte răspunsuri...

(26 februarie 2016)