Planificarea sau liberalizarea locurilor din facultăți?

Sunt facultăți care presupun:
- profesori de înaltă clasă,
- studenți ambițioși,
- săli de curs și de seminarii,
- cheltuieli cu salarii și chirii spații.
Sunt facultăți care pe lângă elementele enumerate mai sus, presupun laboratoare dotate cu echipamente sofisticate și materiale consumabile, care la un loc înseamnă costuri extrem de importante, dar și personal calificat pentru utilizarea de echipamente și materiale în laboratoare. De aceea, numai anumite facultăți s-au dezvoltat exploziv după 1989, ceea ce a dus la dezechilibre majore pe piața muncii. Este adevărat că reglarea o face piața, căci absolvenții în exces ai unor facultăți nu-și găsesc loc de muncă și se reorientează spre alte meserii, ceea ce duce ca într-un timp de 5 până la 10 ani procesul să se regleze, iar cei care urmează cursurile unei facultăți, conștienți fiind că nu vor găsi un loc adevat pe piața muncii, o fac numai și numai pentru a avea o diplomă de licență și atât.

Planificarea locurilor din facultăți a corespuns perioadei comuniste când se făceau calcule detaliate și toți absolvenții își găseau loc de muncă, prin repartiția de la terminarea studiilor universitare. Traiectoria era liniară și sigură. 

Copilul făcea școala elementară.

Adolescentul făcea liceul.

Tânărul făcea facultatea decisă în raport cu performanța sa și obținea la repartiție un loc de muncă.

Maturul, la intervale de timp alese de el își schimba locul de muncă, după care ieșea la pensie.

În condițiile actuale, opțiunile sunt ale persoanei. Traiectoriile persoanelor sunt extrem de diferite. Resursele de care dispune fiecare persoane sunt la alegere, dar accesul real depinde de nivelul individual de performanță. Toate reglajele, mai mult sau mai puțin fine, le face piața muncii. Costurile le suportă fiecare, cum și beneficiile, dacă sunt, le primește fiecare.

(25 martie 2025)

Ce este aceea o facultate bună?

Alegerea unei facultăți este o mare problemă pentru orice tânăr, dar și pentru familia sa.
Există mai multe criterii pe care trebuie să le avem în vedere când facem aprecieri la adresa unei facultăți. Depinde din ce punct de vedere este privită facultatea și mai ales, cine face aprecierea facultății.
Pentru unii, o facultate este cea mai bună facultate dacă și numai dacă:
- efortul de a promova examenele este redus,
- diploma se obține fără riscuri,
- profesorii sunt de comitet,
- disciplinele au complexitate sub medie,
- timpul de studiu este sub 20% din fondul  disponibil în mod normal,
- un job full time nu este incompatibil cu participarea la cursuri și seminarii,
- obținerea unei diplome de licență este scopul primordial.
Pentru alții, o facultate este cea mai bună facultate, dacă și numai dacă:
- îl învață pe student o meserie căutată pe piața forței de muncă,
- salariul care se obține ca specialist este extrem de atractiv,
- ocuparea unui loc de muncă după absolvire se face rapid,
- promovarea într-un timp rezonabil este o realitate,
- condițiile de muncă sunt excelente,
- intensitatea muncii este în limite normale, fără a depăși o medie acceptabilă,
- avantajele în plan social sunt imense,
- concentrarea pe studii elimină posibilitatea unui job chiar part time,
- fondul de timp utilizat depășește 80% pe perioada studiilor,
- diploma de absolvire arată că posesorul știe meserie foarte bine,
- integrarea la locul de muncă este instantanee.

Există și o categorie de tineri care consideră că cea mai bună facultate este aceea care:

- îl învață meseria care-i place,

- nu este interesat de ce se întâmplă pe piața muncii,

- contează că învață cu plăcere,

- pune pasiune în tot ceea ce face pe durata studiilor,

- are profesori de excepție, adevărați idoli,

- îi pune în evidență personalitatea sa creatoare,

- folosește la maximum aptitudinile tânărului.

Este foarte dificil să impui cuiva ce facultate trebuie să urmeze, pentru că în ziua de azi, un tânăr are alte puncte de vedere decât părinții lui și dacă cineva îi nesocotește opțiunile va avea de înfruntat realități absolut neconvenabile, căci în ziua de azi există salariați care câștigă foarte bine și dacă au făcut un curs de instruire de 3 săptămâni. De aceea, o facultate foarte bună pentru cineva care vede totul prin prisma salariului și stabilității locului de muncă, nu este deloc o facultate foarte bună pentru cel care viața ca pe o provocare continuă. Fiecare are dreptate în felul său și numai viața este aceea care validează opțiunile fiecăruia, atât ale celui care a urmărit o viață comodă, cât și ale celui care a optat pentru o viață tumultoasă.

(16 octombrie 2022)

De câte universități avem nevoie, bre?

 Există o listă a universităților din România care include:
- 53 de universități de stat,
- 35 de universități particulare autorizate, 
- 19 universități temporar autorizate, 
- 04 universități în curs de autorizare.
Bârfitorii spun că sunt prea multe universități în România. Pesimiștii spun că ar cam trebui să fie o universitate al un milion de locuitori, ceea ce ar însemna de fapt că ar fi suficiente 20 universități, dacă acum avem 19, 29 milioane de locuitori, căci rotunjirea se face în plus.
În opinia mea, nu numărul universităților este important,  ci importantă este calitatea absolvenților în raport cu rolul lor pe piața forței de muncă. Una este să pregătești 1.000 de absolvenți din acre 90% intră pe piața muncii și folosesc integral cunoștințele acumulate în facultate și cu totul altfel stau lucrurile când din 1.000 de absolvenți numai 5% lucrează în domeniul în care s-au pregătit.
Numărul de universități depinde de:
- obiectivul strategic al dezvoltării țării,
- dinamica resursei umane,
- nivelul de dezvoltare al economiei,
- cultura asupra calității forței de muncă.
Numărul de universități depinde de numeroși factori, politicile educaționale jucând un rol decisiv. Definirea de criterii riguroase de ierarhizare a universităților pe baze calitative are un rol fundamental în restructurarea fiecărei universități în general și ajustarea numărului de universități în special.

Îmi aduc aminte că acum vreo 20 de ani în urmă, când ne-am întâlnit să discutăm introducerea unui semestru de tractică pentru studenții anului al III-lea de la colegiile universitare de 3 ani de pe vremea aceea, am dezbătut problema vreo 6 ore și nimeni nu a vrut să reducă orele de la discipline, încât discuția s-a încheiat că așa cum funcționează colegiile este excepțional, deși în Franța, în Olanda și în Germania, colegiile aveau acel semestru de practică în producție. Rezultă că strategia privind numărul și rolul universităților trebuie construită de către o agenție specializată, în niciun caz de către cei inplicați în proces, pentru că fiecare va trage spuza pe turta lui și după lungi dezbateri strategia va fi o struțo-cămilă, care va genera o soluție cu mult mai slabă decât ceea ce există acum, căci românul s-a născut poet.

În contextul actual, numărul de universități este nerelevant, căci învățământul online a rescris totul ceea ce înseamnă mediul academic, predare, examinare, certificare și numai universitățile care furnizează forță de muncă înalt calificată absorbită în proporție de peste 70% de piața muncii, vor fi supraviețuitoare. 

(31 decembrie 2021)