Showing posts with label Gâdea. Show all posts
Showing posts with label Gâdea. Show all posts

Saturday, October 21, 2023

Întrebări de copii proști și răsfățați

Posturile românești de știri ale televziunilor de stat sau ale celor private nu reușesc să facă față provocărilor lumii în care ne aflăm și modul în care abordează problemele arată că sunt cu comportamentul copiilor proști și răsfățați, care vor ca părinții lor să le facă toate mofturile. Acești jurnaliști care nu au nicio calificare care să-i recomande ca fiind specialiști, de exemplu în teatre de război, vin și-și dau cu părerea asupra unor probleme despre care habar nu au, dar ori de câte ori au ocazia se năpustesc asupra vreunui interlocutor cu întrebări mai mult decât bizare, stupide, primitive și generale.
Acum că se vorbește despre Israel și despre Gaza, așa-zișii jurnaliști și așa-zișii analiști militari trăncănesc plini de ei și-și dau cu părerea despre invazia forțelor armate terestre ale Israelului în fâșia Gaza, iar modul în care ei vorbesc, titlurile pe care le pun pe burtierele televizoarelor, arată de fapt goana lor după senzaționalul ieftin la care se dedau, căci ei nu sunt interesați decât să facă rating, să se îndoape cu bani, căci salariile lor sunt foarte grase în raport cu nemunca lor și cu datul din gură aiurea.
În opinia mea, multe dintre televiziunile de știri mioritice ar trebui să dispară și o dată cu ele să plece la săpat de cartofi sau strâns de prune mulți dintre moderatorii care și-au dovedit că sunt suficienți și că stăpânesc la perfecție limbajul de lemn al vremurilor noi, limbaj derivat din limbajul de lemn comunist, căci ei nu au reușit să se desprindă de comunism, mai ales dacă au vârste de peste 45 de ani.
Războiul din Ucraina și Războiul din orientul Mijlociu sunt două războaie care au loc acum în secolul al XXI-lea și se derulează folosind tehnici și metode moderne, unde metodele cantitative și cibernetica reprezintă aproape totul, iar inspirației, artei militare și altor elemente de inspirație de moment, revenindu-le o pondere extrem de redusă. Așa zișii specialiști care se plimbă din televiziune în televiziune, dar care au pierdut contactul cu cele mai noi cuceriri ale științei războiului, vin și stimulați de moderatorii necalificați intră în discuții care nu duc niciunde, mai ales că se lasă dirijați de moderatorii cu experiența de platou și cu nervul improvizațiilor cu orice preț.
Îmi aduc aminte cum la cimitir, fratele unei decedate, fiică de dictator, era întrebat de o reporteriță stupidă cum se simte. Tot așa stau lucrurile și acum, când unii încearcă să umple multele minute ale emisiunilor de știri, cu platitudini sau cu concluzii, crezând că războiul se duce după cum le sună lor apa-n cerebel. Ei ar trebui să știe că în armatele din Ucraina și Israel sunt militari deosebit de deștepți, care stăpânesc la perfecție cele mai noi tehnici de luptă, pentru care cibernetica de război nu mai este deloc ceva misterios și în acest context, ei ca jurnaliști, ar trebui să se retragă pentru câteva luni, să se apuce să se documenteze și numai după aceea să reapară pe sticlă, oricum, mai deștepți decât au plecat, căci telespectatorii merită ceva mai multă informație, ceva mai multă gândire, dar cu siguranță mult mai mult respect.


(22 octombrie 2023)

Tuesday, June 7, 2016

Belu și Bitang în fața unei oglinzi țăndări

Eu am un principiu: nu accept să dialoghez despre o problemă profesională decât cu cineva care face dovada că îndeplinește anumite condiții, adică:

  • a studiat cam aceleași cărți și articole ca mine;
  • a scris un material echivalent în domeniu despre care dorește să discutăm;
  • face dovada unor preocupări serioase în domeniul meu de activitate.
Nu mă va vedea pe mine nimeni să discut despre lucruri de care nu m-am ocupat și nici să chibițez sau să-mi dau cu părerea despre lucruri pe care nu le-am practicat cu seriozitate, ani în șir. Pe acest principiu am respins orice luare de poziție, orice dialog despre o problemă asupra căreia am zăbovit ani în șir, de către oricine și-ar fi dat cu părerea sau mi-ar fi sugerat ceva, deși respectivul nu cunoștea nimic despre ce discutam.

Acum în democrație oricine vrea să zică ceva, zice, chiar dacă nu știe nimic despre problemă și invocă tot felul de argumente, suspiciuni sau chestiuni auzite în târg. Lipsa de onoare și de cinste a făcut ca acum să apară tot felul de personaje care să propună teme de discuție, de reflecție, nimeni neântrebându-se nimic despre substrat sau despre adevăratul scop.
Întotdeauna m-am întrebat:

  • de ce Belu și Bitang n-au plecat din România după 1989?
  • de ce Belu și Bitang au continuat să antreneze?
  • de ce Belu și Bitang acceptă situația în care se află?
  • de ce Belu și Bitang asistă la acest măcel?
Gimnastica românească feminină nu mai este și nu va mai fi niciodată ce a fost, pentru că fără muncă și fără sacrificii imense nu se obține în niciun caz marea performanță. Indivizi care n-au muncit serios o clipă în meseria lor vin acum să dea judecăți de valoare unor specialiști validati de practică, pentru că Belu și Bitang au fost validați de nenumărate olimpiade, care în niciun caz nu au avut loc și nu vor avea loc în vecii vecilor pe Dâmbovița, iar arbitrii au fost dintre cei mai exigenti ai lumii acelui sport. Dar acum, oglinda este țăndări, căci tot ce s-a întâmplat din 1975 până în 2015 în gimnastică este asemeni unei oglinzi de cristal. Din cioburi chiar nu se mai face nimic. Au rămas în urmă amintirile momentelor minunate când tricolorul urca pe treapta cea mai de sus și se intona imnul țării mele, amintiri care nu are cum să mi le fure nimeni, indiferent cât noroi ar folosi să arunce în eroii și eroinele acelor momente unice.

Voi fi tare entuziasmat să văd foile matricole din liceu sau din facultate ale celor care acum emit judecăți despre gimnastică. Tot timpul mă gândesc la versurile eminesciene:
Critici voi, cu flori deşerte, 
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
Am văzut în seara de 7 iunie 2016 la Antena 3 la emisiunea lui Gâdea, atâta tristețe la cei doi mari antrenori, Octavian Belu și Mariana Bitang încât am avut senzația pentru o clipă că universul este neîncăpător. Un popor care nu-și recunoaște adevărații eroi are soarta cruntă a celor care calcă totul în picioare.
A început demolarea! Și Bibliotecii din Alexandria i s-a dat foc și talibanii de azi au dinamitat comori ale vechii civilizații în munții Hindu Kush. Păzea!


(08 iunie 2016)