Sclavii inteligențe artificiale

Societatea modernă se împarte în sclavii inteligenței artificiale și domnii inteligenței artificiale. Acum mă ocup de sclavii inteligenței artificiale.

Toți cei care folosesc inteligența artificială în a le rezolva problemele căci ei nu sunt în stare să și le rezolve, sunt sclavii inteligenței artificiale.

Dacă ceri ca inteligența artificială să-ți scrie un referat despre Revoluția Franceză, de 5 pagini folosind 5 cărți dintre cele mai importante apărute în ultimii 10 ani pe acest subiect în Franța și inteligența artificială îți livrează referatul, că tu nu ești în stare să-l faci, automat, ai devenit sclavul inteligenței artificiale.

Dacă ceri inteligenței artificiale să-și deseneze schița unei vile, specificând cerințe de bază suficient de detaliate și primești proiectul, mergi și primești autorizația, automat ai devenit sclavul inteligenței artificiale, căci nu ai apelat la un arhitect cu care ar fi trebuit să ai un dialog de la egal la egal.

Esența sclaviei în raportul omului cu inteligența artificială este dată de permanentizare apelurilor la inteligența artificială în a rezolva orice problemă proprie sau primită, având sentimentul că așa trebuie procedat, fără ca vreodată să-ți pui problema ca tu să rezolvi problema și cu inteligența artificială, cel mult să te verifici că ai făcut bine sau nu.


(30 iulie 2026)

Inteligența artificială și doctoratele

Până în anul 2000 era un lux utilizarea internetului pentru a identifica similitudinile dintre tezele de doctorat și literatura de specialitate cu lucrări publicate înainte de postarea unei teze de doctorat supuse analizei. Acum oricine dorește să analizeze o teză de doctorat o poate face pentru că:
- teza este în online,
- există produse software de analiză,
- se pot folosi și elemente de inteligență artificială pentru a face verificări mai sofisticate.

Ideea nu este de a verifica teze de doctorat existente, ci de a realiza cu ajutorul mai mult sau mai puțin substanțial al inteligenței artificiale a tezelor de doctorat și mai apoi a vedea aportul autorolor la realizarea tezeelor, pentru a li se acorda sau nu titlul de doctor în oarece domeniu. În noul contxt, exigențele vor fi altele și cred că subiectul acordării titlului de doctor în științe dacă nu va fi reglementat corespunzător, va fi dus în desuetitudine și ridicolul în care vor apărea așa-zișii doctori, va face ca atractivitatea să mai fie de interes doar pentru impostori, exact cum se întâmplă cu falsurile ce se identifică la indivizi care nu au nicio tangență cu valorile autenticeale muncii de cercetare științifică.



(05 iulie 2026)

Toți constată, toți semnalează, toți verifică, nimeni nu face treaba...

A venit un nene și a constatat, drept care a pus sigiliu.
Au mai venit niște nene, au verificat, au întocmit un proces verbal.
Au mani venit niște nene și au văzut că nu sunt îndeplinite condițiile, apoi au plecat.
Toți cei chemați, au văzut care este problema, au constatat cerințele problemei, nu și cauzele, dar nu au rezolvat problema. Așa s-a ajuns la dezastrul din Rahova de săptămâna trecută. Ar trebui ca organismele create, oricare ar fi ele:
- să primească problema,
- să rezolve problema,
- să garanteze că soluția dată este bună.
Nu ar mai trebui să existe organisme destinate doar constatării.
Nu ar mai trebui să existe organisme destinate verificărilor.
Nu ar mai trebui să existe organisme destinate controlului.
Cel care controlează trebuie ca mai înainte să fi rezolvat problema și controlul să se facă în ideea că beneficiarii se bucură de soluția dată.


(20 octombrie 2025)

Inspectorat = inspecție

Nouă ne plac meseriile prin care să ne arătăm fie mușchii, fie cât de corupți suntem. De aceea ce înființează organismele de control și de inspecție, căci cei ce controlează sau cei ce fac inspecție, au definite obiective vagi, care să-i pună în situația fie să fie extrem de exigenți, fie să fie îngăduitori, dacă cel supus inspecției sau controlului se dovedește drăguț, flexibil, apt să răspundă unor exigențe nespuse, dar subînțelese, care se traduc în termeni juridici prin conceptul filosofic de foloase necuvenite, deși în realitate ele sunt cuvenite, din moment ce primesc la schimb bunăvoință, înțelegere și trecerea cu vederea.

Dacă acum 5 sau 10 ani corupția ucidea, acum deși există corupție mai abitir, ea nu mai ucide în lozinci, dar ucide în fapte. Dacă acum 5 sau 10 ani pe buzele Europei figuram ca o țară coruptă rău de tot și noi ne consolam cu ideea că și alții erau corupți, au tot fost înființate în spațiul mioritic tot felul organisme de inspecție și control, drept care azilurile groazei au apărut ca ciupercile, căci mediile de control le-au fost prielnice, iar catastrofele cu incendii s-au manifestat devastator, căci inspecțiile au lăsat loc liber cât cuprinde neregulilor ce au amplificat funcționalitățile principiului merge și așa.

În cazul inspecțiilor și controalelor lucrurile ar trebui să fie simple dacă:

- se definesc proceduri și fluxuri,

- se stabilesc termene și obiective,

- există o singură semnătură,

- cel ce semnează răspunde 25 de ani,

- responsabilitatea este unică,

- consecințele neîndeplinirii sarcinilor nu înseamnă promovare și nici retrogradare, ci pușcărie.

Pentru inspecție și pentru control trebuie specializare și experiență, căci așa cum maestru de balet nu este decât un fost mare balerin, inspector sau controlor într-un domeniu, este doar cel care a lucrat cel puțin 15 ani în acel domeniu și știe exact ce se petrece acolo. Nu are cum să vină un neica-nimeni, care e pus pe funcție de o pilă oarecare, să facă nici inspecție și nici control, dacă habar nu are de acel domeniu, dacă nu știe cum să facă nici inspecția și nici controlul și oricine care are un gram de creier îl duce de nas.

Ca să inspectezi, trebuie să ai ce inspecta. Trebuie să ai organismul care definește obiectivul de inspectat și care contribuie la elaborarea de regului, de fluxuri, de proceduri de funcționare al acelui obiectiv. Inspecția trebuie să scoată în evidență gradul în care regulile, procedurile, fluxurile sunt respectate sau nu și să stabilească nivelurile de acțiune, fără a lăsa loc interpretărilor subiective și mai ales închiderii ochilor la nereguli, din moment ce există planuri și calendare de inspecții, iar inspecțiile au procese verbale cu semnături și nume în clar ale celor care le-au executat în solidar, cu durată de valabilitate de 25 de ani.



(02 ianuarie 2024)

Greșeli în Curriculum Vitae

Am avut posibilitatea să citesc multe prezentări sub formă de Curriculum Vitae - CV ale diferitelor persoane și am identificat tot felul de greșeli, care arătau de fapt caracterele persoanelor care încercau să se prezinte acolo, căci fiecare dintre noi se definește prin ceea ce scrie, atunci când cele scrise descriu acțiuni, fapte, adică un parcurs pe o durată mare de timp, așa cum este orice CV.

Dar să le luăm pe rând.

Greșeala de a scrie fără a respecta regulile elementare de ortografie și scrierea denumirilor de orașe, de persoane fără a o face corect, este supărătoare și arată că proprietarul acelui CV este superficial, neglijent și disprețuitor, un om care nu-l respectă pe cititor și chiar crede că cititorul este un prost. Pornind de la această premisă, eu îmi schimb radical părerea despre proprietarul CV-ului și-l tratez ca atare.

Greșeala de a nu data CV-ul îmi arată mie că persoana care l-a întocmit, folosește acel CV la nesfârșit, fără a-l actualiza, pentru că pentru el este suficient că a trimis acel CV, proprietarul considerând că este atât de important și este sub demnitatea lui să compună un CV special pentru momentul cerut. 

Greșeala de a nu semna un CV când i se cere explicit persoanei care l-a alcătuit să o facă, îmi arată mie neglijența respectivului în a studia cerințele momentului la care s-a angajat, căci un CV se trimite când ceri o finanțare, când participi la un concurs, adică, atunci când vrei să accezi la o anumită resursă, deci tu vrei ceva și din respect pentru cei care au resursa și au deci ce oferi, iar tu ești cel care ceri, trebuie să le acorzi mult mai multă atenție și să dai dovadă de respect, iar respectul începe cu elaborarea  CV-ului.

Greșeala îngrozitoare a celui ce întocmește un CV este legată de dorința disperată de a impresiona cu orice preț, prin enumerarea de studii prin diferite locuri, prin diplome primite cu diferite ocazii, prin lucrări elaborate și prezentate pe colo și pe colo. Când nu exista Internetul, problema verificării era chiar o mare problemă și în absența dovezilor materiale primite o dată cu acel CV era extrem de greu de verificat afirmațiile din CV. Acum există Internet și a =verifica cele scrise într-un CV nu mai este deloc o problemă. Atunci când proprietarul CV-ului a inclus în text neadevăruri legate de studii, diplome, lucrări, poziții ocupate, CV-ul se anulează de la sine și atrage depunctarea autorului său.

Greșeala de a oferi detalii nerelevante este specifică persoanelor mărunte, care nu au realizri semnificative și care doresc să arate celorlalți cât de grozave sunt dacă scriu în CV că au deschis o ușă, că au spălat un pahar sau despre alte activități la fel de insignifiante.

Greșeala de a nu include lucruri semnificative, importante și definitorii este partea riscantă a proprietarului unui CV, iar omiterea reprezintă elementul de risc extraordinar de mare, care joacă un rol decisiv în ierarhizarea unor concurenți, mai ales când la dosarul de concurs nu apar piesele care să dovedească exact acele contribuții hotărâtoare ale candidatului.

(24 octombrie 2023)