Multe licente, muilte masterate, multe doctorate

Sunt persoane care cred că impresionează pe cei ce le citesc CV-urile, dacă acolo la educație scri că:
- au mai multe diplome de licență,
- au absolvit mai multe cursuri de mastre,
- au mai multe doctorate.

Eu îi felicit și îi admir pe toți care la vremea lor, au făcut două facultăți bune, au urmat două sau chiar mai multe cursuri de master și chiar au derulat pe bune niște stagii doctorale, finalizate cu susțineri de teze de doctorat, ceea ce-mi arată că respectivele persoane și-au dedicat tinerețea studiului și perfecționării profesionale.

Eu știu să citesc un CV și mie nu trebuie să-mi spună nimeni dacă un nene sau o tanti, s-au trezit peste noapte cu setea de a face masterate și doctorate, după ce au devenit deputați, directori generali, secretari de stat, deci tocmai atunci când nu au timp să se ocupe cu seriozitate de studiu, ci doar că au uși deschise și oameni dispuși să facă mici compromisuri în zona derulării proceselor de evaluare obiectivă a nivelului de cunoștințe asimilate, a rezultatelor originale obținute și mai ales, a finalizării prin folosirea la ceva concret a diplomelor obținute, nu doar pentru a fi înscrise în CV sau puse în tablou pe pereți.

Eu nu sunt un exemplu de individ cu mai multe diplome de licență, pentru că am terminat doar secția de Mecanizare și automatizare a calculului economic cu durata de 5 ani din ASE. Pe vremea mea nu existau cursuri de masterat. Am făcut doar un singur doctorat și am susținut teza de doctorat după 6 ani, căci așa erau vremurile atunci. Știu însă că în facultate m-am ocupat de informatică aplicată în economie, la doctorat am elaborat un model, dar simulările le-am făcut pe calculatorul IBM 360 cu un program scris de mine, iar tot ceea ce am făcut în cei 42 de ani de muncă, a fost să studiez limbaje de programare, tehnici de programare și să aprofundez probleme de managementul calității software. Nu m-am depărta spre dreapta sau spre stânga niciun pas. La mine a funcționat proverbul că în mână pot să țin doar un pepene.





(12 octombrie 2025)

Cum arată un CV minimal?

Un CV minimal ar trebui să conțină:
- numele și prenumele,
- elemente de identificare minimale,
- poziții ocupate cu perioade,
- educația, studii, diplome, perioade,
- premii semnificative,
- realizări definitorii, titluri, distincții,
- limbi străine cunoscute,
- ceva despre familie,
- carnet de șofer,
- persoane care pot da referințe.
Un CV al unei persoane nu ar trebui să se întindă pe mai mult de două pagini și nu ar trebui să se piardă în detalii greu de urmărit, nu trebuie să conțină chestii care sunt laude de sine. Elementele incluse în CV trebuie să fie probate cu documente la cerere sau să fie găsite pe Internet.


(07 octombrie 2025)

Deprofesionalizarea prin Procesul Bologna

Înainte de 1999 țările din Europa aveau forme de învățământ superior extrem de diferite. Existau facultăți de 6 ani. Existau facultăți de 5 ani. Existau facultăți de 4 ani. Existau și colegii de 3 ani. În 1999 miniștri educației din mai multe țări europene au cugetat ei ce au cugetat și au ajuns la concluzia că pregătirea absolvenților de liceu se merită să fie făcută într-un sistem de 3 + 2 + 3, adică 3 ani licență, 2 ani masterat și 3 ani doctorat. După 20 de ani de la implementarea acestui sistem se vede cu claritate că Procesul Bologna nu a dus la cele mai bune rezultate. Dorința subită, forțată și ilogică de a avea cât mai mulți absolvenți de facultate a făcut să apară numeroase fabrici de diplome și numeroși posesori de diplome de licență, de master sau de doctorat, care prestează munci cu mult sub nivelul de calificare scris pe diplome.
Dacă procentul celor care au diplome de studii superioare, dar prestează munci total diferite de profilul facultății absolvite este mai mare de 30% și este, conchid că Procesul BOLOGNA este un fiasco. Numai faptul că acordarea titlului de doctor în știință în spațiul mioritic a făcut să explodeze numărul celor care solicită anularea diplomei de doctor în știință,  pentru a nu intra în colimatorul analizei de plagiat, justifică afirmația făcută de mine.
Ca să fiu mai clar: faptul că cercetarea științifică din Europa Procesului Bologna nu a fost în stare să producă un vaccin pentru combaterea COVID 19 de aceeași generație cu cele din USA, este dovada că învățământul superior a scăzut ca nivel, iar cercetarea științifică s-a prăbușit de-a binelea. Sunt tare curios să văd cum cercetătorii științifici europeni vor reuși să facă avioane, rachete și alte echipamente militare ca să înarmeze armata locală, de calitate cel puțin egală cu cele din Turcia, Iran, Coreea de Nord...

(22 martie 2025)

Doctoratul ca gâdilătură la orgoliu

Românii, prin excelență sunt un popor de oameni extrem de orgolioși. Proverbul prin care ne dorim să moară capra vecinului este expresia orgoliului la nivel maxim, căci dacă moare capra vecinului, chiar dacă este o capră râioasă, numai piele și os, în mahala rămânem doar noi cu capra noastră și ne-am satisfăcut orgoliul de a fi singurii cu capră de acolo.

Deși în sinea noastră știm fiecare dintre noi cât valorăm, ne dăm în fața celorlalți armăsari pur sânge șiși în sufletele noastre știm că suntem doar niște mârțoage oarecare. Când ne scriem CV-ul punem acolo tot felul de școli absolvite, deși acele școli figurează în ierarhizări pe poziții jenante sau nici nu apar, punem titluri academice care nu au nicio acoperire în acumulări științifice, ci sunt expresia unor relații financiare obscure, punem participări la manifestări științifice de hol de bloc, dar și la cursuri de scurtă durată de care nu a auzit nimeni. Enumerăm acolo Ț domenii în care avem expertiză, deși de unele nici în stația de tramvai nu am auzit măcar. Oricum, ne acoperim de penibil dacă ortografiem greșit nume de universități, de masterate, de doctorate sau de diplome și de certificate.

Diplomele de licență care curg pe bandă rulantă nu mai impresionează pe nimeni, asemeni diplomelor de mastere, făcut la vârste când alții își plimbă nepoțeii în parcuri. Doar diplomele de doctor în oarece domenii sunt interesante, căci doar ele ne mai gâdilă la orgoliu, mai ales în fața celor care nu știu ce înseamnă a fi doctor și a profesa în orice alt domeniu decât în domeniul în care, chipurile, s-ar fi derulat stagiul de cercetare științifică, dacă s-a derulat cumva, pe durata stagiului doctoral, care la unii nici n-a existat din lipsă de timp, lipsă demonstrată cu creionul pe hârtie. Tinerii valoroși stau departe de doctorat ca dracul de tămâie, pentru că spun cu voce tare și de la obraz, că doctoratul s-a demonetizat și pari un bizar și jumătate dacă spui că ai făcut un doctorat după anul 2000.

Mai nou, unii dețin mai multe titluri de doctor și-și scriu pe cărțile de vizită dr. dr. dr. DOREL și știm precis că va penetra la perfecție o țeavă de apă sau de gaz, producând un dezastru seducător.

(21 octombrie 2024) 

Management prost (III)

Eram pe un hol să aștept intrarea la un prorector, care mă invitase să rezolvăm om problemă. În timp ce așteptam acolo, de la closetul de pe etajul întâi, a ieșit un alt prorector care își ștergea mâinile cu un prosop de hârtie. M-a abordat din scurt spunându-mi ceva despre cursul de masterat de Securitate informatică în limba engleză, care trebuia să intre în procesul de evaluare.
Eu consider că un manager nu procedează așa, adică după ce atunci când iese din closet, pe hol se apucă să rezolve probleme. Era normal să-mi spună să trec pe la el fie în aceeași zi, fie într-o altă zi. În opinia mea, problemele nu se rezolvă în ușa closetului sau pe hol, după ce ai ieșit din closet, să vadă poporul cât de activ și de preocupat ești tu față de problemele cotidiene.

(17 ianuarie 2024)

Cum se citește un CV?

Viața m-a învățat să citesc un Curriculum Vitae. 
În primul rând mă uit să văd dacă am în față un CV complet, adică are în el date despre:
- studii,

- medii de absolvire,
- locuri de muncă,
- domenii de interes,
- certificări, 
- hobby,
- limbi străine,
- distincții,
- publicații,
- referințe.

Prima dată mă uit la studii, să văd ce școli a terminat respectiva persoană și dacă folosește titulaturile corecte. Eu merg să văd poziția în listele oficiale ale respectivelor școli și mă edific imediat dacă persoana și-a finalizat studiile în școli din prima treime a listei oficiale sau dacă se află în a doua jumătate a listei oficiale. Analizez diplomele pe care le-a obținut și mai ales, când le-a obținut. Una este să ai bacul la 19 ani și cu totul altfel stau lucrurile să ai bacul la 35 de ani. Una este să susții teza de doctorat la sub 30 de ani când ești un neica-nimeni și cu totul altfel stau lucrurile să susții teza de doctorat când ești demnitar în primii 20 din stat. Cine are prea multe masterate îmi dă de gândit, căci este foarte greu să ții mai mulți pepeni într-o mână. Cine scrie despre un stagiu doctoral prelungit nepermis de mult și nefinalizat, are deja o problemă, pe care și-a creat-o singur, căci stagiul de doctorand perpetuu este un lucru rău.

Mie nu-mi plac oamenii care au peste 40 de domenii de interes. Eu am enumerat la mine în CV nu mai mult de 5 domenii de interes la o carieră de peste 40 de ani. Mie nu-mi plac oamenii care pun tot felul de diplome obținute în străinătate și dacă încerci să vezi unde sunt acele instituții plasate în ierarhizarea mondială a universităților, nu le găsești sau sunt undeva după poziția 3.000.

Nu mă iau pe mine reper care am lucrat 42 de ani într-un singur loc, dar nu voi fi de acord cu cel care-mi prezintă într-un CV cum că în 5 ani de activitate a schimbat 15 locuri de muncă. Ceva-ceva este în neregulă la respectivul de nu a făcut purici niciunde.

Mai multe nu scriu aici, pentru că sunt secretele mele care mă călăuzesc în a-l evalua pe cel care-mi prezintă CV-ul său, iar dacă aș continua, ar trebui să dezvolt care sunt punctele tari și care sunt punctele slabe dintr-un CV, ceea ce ar ușura munca celor de la Resurse Umane - HR și nu e treaba mea.

Eu când merg să târguiesc lăutarii de nuntă, nu stau să le ascult repertoriul în stradă. Mă uit cum pun arcușul pe vioară. Tot așa și cu cititul unui CV. Mă lămuresc în doi timpi și trei mișcări.

(12 august 2023)
 

Cum văd eu un CV ideal?

La mine, un CV ideal trebuie să mă convingă că am în față un om serios, nu un individ care vrea să pară ceea ce nu este. 

Individul care vrea să se prezinte altfel decât este include în CV tot felul de:

- diplome nesemnificative,

- cursuri nesemnificative pe la mari universități,

- titluri științifice obținute aiurea,

- posturi unde a fost numit, nu pentru care a concurat,

- denumiri bombastice.

Nu va trece în CV acele elemente care-l dezavantajează, dar care-i definesc personalitatea de om care a trecut prin viață și prin școală ca gâsca prin apă. Nu va trece anii la care a finalizat studiile să se vadă că erau legați de vârste nefirești. Fiecare om are în viața lui și pete albe, dar și pagini nu prea frumos colorate, dar una este să scrie un CV bazat pe fapte reale și cu totul altfel stau lucrurile când acel CV sfidează prin dezechilibrele pe care le include. Am văzut un CV cu studii la o universitate pe o poziție foarte puțin bună în clasamentul celor 74 de universități românești, după care a etalat un doctorat undeva, făcut la o vârstă înaintată, când avea deja o poziție publică importantă, fără a face dovada că a dispus de resursa timp pentru a face o teză de doctorat adevărată. Eu nu cred în persoanele care sunt absolvente de facultăți foarte slabe și peste noapte se luminează și fac masterate și doctorat după ce ocupă poziții importante, căci nu au timp să facă cercetare științifică. O teză de doctorat adevărată necesită trei ani de muncă susținută în bibliotecă, în laborator, unde se face cercetare științifică, nu se chibițează, căci rezultatele originale nu vin la comandă, mai ales când nu ai fost un geniu nici ca ele, nici ca student și nici ca doctorand.

Un individ care-și respectă cititorii de Cv, trebuie să dateze și să semneze acel Cv, pentru a arăta că pentru o nouă funcție, a avut bunele maniere să-și actualizeze CV-ul măcar, ceea ce nu se întâmplă pe plaiurile mioritice.

(22 iunie 2023)

De la planificarea comunistă la risipa de resurse din democrație

Dintotdeauna, planificarea a fost asociată comunismului care din orice făcea obiect al planificării.
În comunism se planifica numărul de tractoare.
În comunism se planifica producția de grâu.
În comunism se planifica numărul de locuri în facultăți pe specializări.
În comunism se planifica numărul de kilometri de autostradă care trebuie realizați.
În comunism se planifica numărul de învățători care începeau un ciclu primar.
În comunism se planifica numărul de spectacole de teatru.
În comunism se planifica numărul de titluri de cărți de poezie care se publicau într-un an.

S-a creat impresia că totul se planifică în comunism.

După Decembrie 1989 planificarea a fost demonizată și s-a trecut în extrema cealaltă, adică nimic nu s-a mai planificat centralizat. Așa au apărut multe facultăți de drept, multe facultăți de actorie, multe facultăți de calculatoare, multe facultăți de medicină, multe facultăți de sociologie, multe facultăți de comunicare, pentru a răspunde cererii foarte mari a tinerilor care doreau să urmeze astfel de specializări, care erau deosebit de atractive în raport cu dorințele tinerilor de a se realiza în domenii pe care ei le considerau de mare succes, de mare viitor, unde tinerii se vedeau traversând etapele unor cariere de mare succes. Se știe că cererea la un moment dat se transformă în ofertă trei sau patru ani mai târziu, căci studenții devin absolvenți și ei întră pe piața muncii, oferindu-și serviciile ca persoane în căutarea unui job. Este adevărat că profesia de actor este excepțională. Este și mai adevărat că sunt foarte mulți absolvenți extraordinar de talentați. Tot atât de adevărat este faptul că numărul de teatre este cel care este, că numărul de posturi în teatre este cel care este și că foarte mulți dintre tinerii absolvenți care sunt actori ce au absolvit facultatea cu note foarte mari nu-și găsesc loc în teatru și trebuie să facă alte meserii decât cea de actor pentru acre s-au pregătit. Tot așa stau lucrurile și pentru unii dintre absolvenții de drept, de la comunicare, de la sociologie, de la psihologie și chiar și de la medicină, chiar dacă mediile lor de absolvire sunt dintre cele mai mari. Oferta de tineri pregătiți pentru anumite meserii este cu mult mai mare decât ceea ce are capacitatea de a absorbi piața muncii. De aceea, lipsa de planificare, în acest caz duce la risipă de forță de muncă, pentru că un tânăr pregătit pentru o profesie, care lucrează în cu totul alt domeniu, este o pierdere de resursă, o risipă de resursă care nu se conservă în niciun caz.

Rigiditatea planificării comuniste a făcut ca planificarea să fie abandonată. Normal este ca nivelul de informare din ziua de azi să permită tinerilor o mai bună evaluare a riscurilor de a nu lucra în profesia pentru care s-au pregătit și de aceea tinerii trebuie să se orienteze spre profesii de viitor, care să le permită exercitarea profesiei pentru care s-au pregătit, au mers la perfecționare și chiar la supracalificare.



(19 aprilie 2023)

Cariere solide

Asistăm în ultimul timp la tot felul de scamatorii generate de falsurile pe care unii și alții și le construiesc pentru a-și lustrui aparențele în ceea ce privește cariera, încât lumea să fie profund impresionată, deși nimic nu-i recomandă pe respectivii prin ceea ce au făcut înainte de a ajunge în lumina reflectoarelor.
Este momentul să definesc aici ce înțeleg eu printr-o carieră solidă. 
Pentru a realiza o carieră solidă, totul începe de la statutul de elev.
Elevul este un elev silitor, cu rezultate foarte bune, fără a fi împins de la spate și fără ca notele obținute să reflecte intervenții oculte. Elevul bun este elevul care obține note de peste 8(opt) prin munca sa continuă, fără ca hazardul să joace vreun rol.
Elevul bun merge la un liceu bun.
Elevul bun termină liceul și obține note de peste 7(șapte) la bacalaureat.
Elevul bun susține examen de admitere la una dintre facultățile bune, unde competiția este reală, unde exigența este reală și unde intră ca studenți în primul an Ț tineri și termină cel mult 66% dintre ei, restul se pierd pe traseu pentru că nu fac față, pentru că funcționează mecanismele de cernere a valorilor.
Studentul bun este acela care urmează cursurile facultății și obține note de peste 7,50 la toate examenele, fără a solicita avantajele activității de la seminarii, ca bază pentru promovare, când examenul trebuie în studenție să fie determinat. Studentul bun are preocupări reale pentru a deveni un excelent profesionist, fără să fie dominat să obțină o diplomă undeva, căci în practică va face cu totul altceva, dar important este să aibă studii superioare, căci așa vrea societatea și mai ales familia, care a investit în el.
Absolventul bun, este și profesionistul bun care aplică la locul de muncă ceea ce a învățat în facultate. Este de apreciat profesionistul care face cu drag meseria pentru care a învățat.
Dacă absolventul de 3 ani de licență urmează un master, el va fi bun dacă va facee la master exact ceea ce trebuie ca la lopcul său de muncă să fie și mai bun. Nu face master pentru a pune în CV că are master, ci pentru că vrea în plan profesional să fie și mai bun.
Dacă absolventul de masterat vrea să facă un doctorat, e bine venit, numai că doctoratul înseamnă:
- muncă,
- idei,
- originalitate,
- nădușală,
- continuitate, 
- ritm,
- deschidere,
- documentare,
- perseverență,
- publicații,
- autoexigență,
- rezultate,
- teza,
- susținere,
- comisie,
- diplomă.
Un doctorat înseamnă cel puțin trei ani de mungă grea, în care zilnic sunt dedicate cel puțin trei ore activității de documentare, de cercetare, de creație, de comunicare a rezultatelor și scrierii la teză. Teza de doctorat nu se scrie singură, ci trebuie muncită din greu.
Cariera solidă înseamnă:
- muncă,
- muncă,
- muncă.
Nimic nu se face trișând, dansând și mimând. Am văzut de-a lungul anilor cariere improvizate, făcute prin ocolirea muncii de către oameni pentru care societatea a fost extrem de îngăduitoare, iar ei prea naivi să creadă că nu vine momentul adevărului, moment în care exact ca în povestea lui H. C. ANDERSEN se vede că împăratul este gol și tot eșafodajul de falsuri ale castelului de nisip se probușește la cea mai mică adiere de vânt, căci teza de doctorat nu o face unul care nu știe nici să se iscălească, iar lucrarea de disertație nu se scrie singură, oricât de mult și-ar dori unul care știe doar să facă numere de circ în arena de c-c-t a politicii de doi bani în care se screme să penetreze și să supraviețuiască.

(15 decembrie 2021)

Nevoia socială

Orice plan de afacere pornește de la nevoia socială. Un om de afaceri care are niște bani se gândește să producă ceva, să presteze un serviciu. El:
-  identifică nevoia socială,
- cuantifică volumul activității,
- estimează costuri,
- vede valoarea investiției,
- prognozează profitul,
- vede în cât timp recuperează investiția.
Nevoia socială definește cererea, iar studiul pieței arată care este oferta și dacă el ca om de afaceri are loc pe piață, care sunt condițiile și mai ales cât de mult riscă. În mediul academic se fac studii pentru a identifica nevoia socială în ceea ce privește numărul de locuri la admitere la facultăți. Este vorba de admiterea cu locuri la buget, dar și cu locuri de la taxă. 
Tot în mediul academic nevoia socială intervine și la înființarea unei facultăți, a unui curs de master, a unei secții din facultate. Există multe modalități de a se vorbi despre nevoia socială. Sunt cazuri în care un profesor merge pe la prietenii săi cu influențe puternice la unele instituții și obține de la acestea scrisori în care se vorbește de necesitatea de specialiști în domeniu de care respectivul profesor este interesat. Așa apar facultăți noi, masterate noi, discipline noi. Eficiența acestor structuri care se crează se divedește în timp. Dacă respectiva structură nouă are un cuvânt incitant în denumire precum roboți, informatică, cibernetică, nano tehnologie sau altceva, interesul tinerilor este mare și cererea de locuri se va vedea prin numărul mare de candidați care doresc să urmeze cursurile. Este mai greu de a demonstra cum absolvenții acelor facultăți sau masterate vor intra pe piața muncii și vor ocupa poziții bine plătite.
Nevoia socială incorect estimată face exact ceea ce vedem la tot pasul, adică:
- șantiere părăsite,
- obloane trase,
- falimente în cascadă,
- schimbări de profil,
- decalificare personal.
Am văzut inflația facultăților de drept, a facultăților de comunicare, care a dus la armate de absolvenți care nu și-au găsit locuri de muncă adecvate, în concordanță cu pregătirea lor. Noroc că în zona medicinii a existat un control mai riguros și nu a apărut exact o aceeași explozie de absolvenți care să nu-și găsească locul pe piața muncii, știut fiind faptul că în zona medicinii sunt alte reguli al funcționării.
Trebuie făcută diferența între nevoia socială ca armă de satisfacere a unor orgolii și interese economice imediate și nevoia socială care impune măsuri urgente, exact așa cum este acum achiziționarea de antivirale pentru tratarea SARS COV 2.

(17 noiembrie 2021)

Diplome adevărate

Este vorba despre:

- diplome de bacalaureat adevărate,

- diplome de licență adevărate,

- diplome de master adevărate,

- diplome de doctor în științe adevărate.

Posesorul diplomei a parcurs următorii pași:

- a dat un concurs pentru a deveni elev sau student sau doctorand,

- a fost acceptat la acea instituție de învățământ,

- a urmat cursurile,

- a elaborat referate și proiecte,

- a dat răspunsuri care au fost evaluate cu note de promovare,

- a susținut examene în fața comisiilor exigente și a obținut note de promovare,

- a finalizat prin examen de bacalaureat, de licență, de master sau susținere teză de doctorat,

- a fost evaluat și susținerea examenului final a fost însoțită de notă de promovare,

- a obținut diploma,

- a mers și s-a angajat și are un loc de muncă unde folosește ceea ce a învățat pentru diplomă.

Anii de școală îi sunt utili posesorului diplomei căci la locul de muncă folosește conceptele de la disciplinele din anii de studii și faptul că a promovat anii de studii arată că toată munca lui a avut un rost. El recunoaște că nu a pierdut timpul degeaba pe băncile școlii și în proporție de cel puțin 60% din ceea ce face la locul de muncă are tangență cu ceea ce a învățat în școală.

O astfel de diplomă este adevărată, căci ea reflectă munca depusă de posesorul ei pentru a se califica și durata de acomodare cu locul de muncă nu a necesitat mai mult de 3 sau 4 luni.

(15 martie 2021) 

Masterandul

Acum lucrurile sunt ceva mai clare. După terminarea celor trei ani de facultate, absolventul de la licență are posibilitatea de a urma cun curs de doi ani de masterat.

Am observat că sunt absolvenți de facultate care au și câte tre-patru masterate. Nu e o treabă serioasă. În opinia mea, masteratul trebuie făcut pentru:

- a adânci domeniul făcut în cei trei ani de licență,

- a schimba profilul urmând ceva plăcut pentru a profesa.

Cei ce fac nenumărate masterate, ori au timp de pierdut, ori se supraevaluează, crezând că vor impresiona pe careva înșirând tot felul de diplome dobândite, în tot felul de domenii, care mai de care mai pestrițe și care nu au cum să fie profesate simultan vreodată.

În opinia mea, un absolvent al unei facultăți care dorește să se dedice cercetării în domeniul pentru care a făcut programul de trei ani de la licență, va urma masterul de aprofundare al specializării și va trece să deprindă tainele cercetării științifice în acel domeniu. La el, a face masterat înseamnă cu totul și cu totul altceva, căci lucrarea sa de disertație va fi 100% orientată spre a da soluții originale unei anumite teme. În mod categoric peste 60% dinree absolvenții unui asemenea masterat ar trebui să facă și un stagiu doctoral.

Cei care au terminat o facultate și care își dau seama că drumul ales merită o altă șansă, trebuie să facă un masterat profesional și timp de doi ani să depună eforturi conjugate cu eforturile de la serviciu, să se reprofileze. Ei vor folosi destul de multe lucruri învățate în facultate, dar vor învăța lucrurile specifice unei noi meserii. Pentru ei nu cercetarea științifică este scopul, ci deprinderea unor tehnici și metode noi pe care să le ducă în practica de zi cu zi, dar la un alt nivel, acela de absolvent al unui curs de masterat. dacă dintre aceștia 20% urmează un stagiu doctoral este un lucru bun.

Eu am lucrat și la master de cercetare și la master profesional. Acolo am întâlnit studenți de excepție, iar numărul celor pasionați pentru munca lor este extrem de ridicat.

(04 aprilie 2018)

Foile matricole și transparența

Se vorbește de transparență, fără a se specifica ce este aceasta și cum se realizează. Mulți fac caz dacă nu se publică date statistice. Nu se spune nimic despre ce este obligatoriu să se știe, dar mai ales cum trebuie puse acele date și unde pentru a fi ușor de găsit. Lipsa unor tipizate și a unor standarde fac ca transparența să capete un caracter formal, opțional, ambiguu și neomogen. Despre un CV nu există obligativitatea unei structuri, ceea ce permite omisiuni cât cuprinde. Despre studii, fiecare pune ce vrea și cât vrea. Despre locuri de muncă omisiunile sau detaliile nesemnificative merg mână-n mână. Există ghicitoare în cafea pe care lumea le blamează. Cred că tot așa de important este să existe cititorii în foi matricole și cu siguranță că lumea ar fi mult mai bună dacă viitorul ar fi ghicit prin citirea acelor foi matricole.

Foia matricolă este o oglindă a performanței celui care o osedă. În ipoteza că el a urmat o facultate aleasă și nu impusă, dacă pe acel document apar numai și numai medii și note de 5 și de 6 și niciodată o notă mai amre, ghicitorul în foi matricole trebuie să deducă faptul că nu este bântuit de o mare performanță a celui ce i-a oferit acele piese, ci viitorul arată că respectivul nu va executa niciodată pe felia sa de calificare ceva care să depășească progul de 6 sau cel mult 7.

Ghicitorii în cafea trebuie să interpreteze și să coreleze forme născute din zaț, iar cititorii în foi matricole au posibilitatea de a face corelații dintre cele mai interesante, căci legăturile dintre note niciodată nu sunt întâmplătoare. UN decan de facultate mi-a relatat cum un absolvent cu note doar de 5 și de 6 în timpul anului obținuse o notă de 10 la un examen scris de licență unde colegii săi cu medii de peste 9,50 obținuseră note de 8 și opt și ceva. Datorită lăudăroșeniei respectivului s-a aflat că venise cu teza făcută de acasă pentru că ghicise în cafea subiectele și chiar problemele sau visase în timpul nopții sau un porumbel îi adusese pe pervazul ferestrei o frunzuliță pe care erau înscrise semne pe care le-a decodat, obținând exact subiectele. Misterul a fost dezlegat în cu totul alt context, jenant pentru unii dintre subalternii celui ce relata întâmplarea. Eu îmi imaginasem cu stă duma, iar viața mi-a dat dreptate 100% căci nu avea cum un tip foarte puțin pregătit să aibă o străfulgerare de geniu pentru a scoate o teză de 10 când și la alte teze tot atunci nu a făcut prtea mare lucru, dar a obținuit media generală peste 6 încât să devină un fericit licențiat.

N-am să detaliez nici chestia cu cel ce obținuse titlul de PhD, când ca absolvent nu am văzut în foaia sa matricolă nicio notă de 7, ci toate notele sub 7, dar care politic vorbind stătea foarte bine și deschisese multe uși, inclusiv obținând repartiții babane de vile naționalizate pentru.

Transparența din foile matricole și din CV-uri este benefică mai ales când se trece la și altele școlile la care a activat o persoană între 1083 și 1989, căci pe vremea comunismului repartițiile erau centralizate și una era să ai media 9,50 care te propulsa în primii 50 și cu totul era să ai o medie de sub 7, medie care te arunca în grupul numit lanterna roșie al ultimilor 50. Chestia cu ciocul mic îi aparține unei PDL-iste obraznice, dar se potrivește acum tuturor celor care dacă ar arăta foile matricole n-ar mai trebui să ridice prea sus privirile, chiar dacă se laudă cu nenumărate masterate făcute pe colo și pe colo, chiar și acolo unde numai dacă este rostit numele universității lumea cade în șpagat instantaneu, deși cine intră în detalii își dă seama că acolo demult 2+2 nu mai dă 4 începând cu 19.03.1990 când o oglindă de cristal s-a făcut țăndări, expresie ce nu-mi aparține.

Timpul va decide dacă se va face o academie a vrăjitoarelor care citesc în foile matricole ale politicienilor, deputaților, primarilor, doctorilor în științe sau oricui vrea să pară ceea ce nu este.
Cine crede că dacă o persoană are o foaie matricolă cu rezultate foarte bune nu o pune pe Internet să se laude, se înșeală. Cei care evită să facă cunoscute rezultatele școlare, cu siguranță foile matricole i-ar face de râs, i-ar coborâ de pe soclurile unde s-au cocoțat fără merite. De regulă, cei cu note bune spun că au tyerminat cu media 9,71 din 10 sau 9,20 din 10. În niciun caz nu vom vedea un CV cu media de absolvire a facultății 7,22 din 10 sau și mai nasol, 6,37 din 10.

(07 ianuarie 2018)

CSIE'50 - de la masterat la doctorat

De când mă știu, admiterea la doctorat era o chestie dificilă pentru că:

- presupunea o temă;

- erau criterii de medie;

- conducătorii de doctorat erau puțini;

- cine avea doctorat primea 15% la salariu;

- titlul de doctor însemna ceva;

- promovările erau condiționate de doctorat.

Acum, de când este democrație și când modelele tinerilor au încetat a mai fi valori autentice, ci asistente tv, ființe care poartă genți de mii de euro, tipi care își fac baie în lire sterline, alte specimene cu lanțuri groase de aur pe cefe și mai groase, indivizi cu spoială de cultură, dame bine îmbrăcate și actori care nu știu cine a scris Hora Unirii, evident interesul pentru doctorat a scăzut dramatic.

Acum este de bon ton să spui că n-ai nici bac-ul, dar știi să faci orice, dacă este nevoie. Acum se practică meserii pentru care este nevoie de cel mult 5 minute nu pentru a le deprinde, ci pentru a deveni mare specialist. Fără niciun efort se găsesc sute de leșinați care să ofere diplome false la prețuri de nimic, diplome care se descoperă a fi false numai gând proprietarul lor chiar se închipuie că acel carton ordinar îi furnizează drepturi cu mult peste cele oferite de lege.

Având un curs la anul al II-lea al unui master științific modern, am făcut un sondaj printre cursanți, solicitând fără a mi se specifica numele celui care-mi dă răspunsurile, pentru a nu obține răspunsuri trucate.

Din 44 de studenți la master, 12 studenți și-au manifestat interesul pentru studiile doctorale, iar restul de 32 de studenți au scris că nu doresc să urmeze un stagiu doctoral motivând:

- lipsa de timp;

- preocuparea spre aprofundarea meseriei la locul de muncă;

- inexistența unei motivări concrete;

- efortul foarte mare comparativ cu avantajele folosite;

- nivelul de creativitate impus pentru elaborarea tezei de doctorat;

- limitările impuse de companii în ceea ce privește supracalificarea;

- banalizarea generată de abundența plagiatelor.

Cei care își doresc să continue un stagiu după ce susțin lucrarea de disertație au motivări foarte aplecate, știind exact ce-și propun să realizeze, cât de departe doresc să avanseze în domeniul în care vor face cercetare științifică.  Ideia dominantă este aceea de a aprofunda, de a dezvolta orizontul de cunoaștere, dorința de a obține soluții originale, ideia de a fi diferit de ceilalți și de a depăși propriile limite. Aici, în mai multe cazuri studenții au scris despre necesitatea de a avea modele autentice, alături de care să muncească și stagiul doctoral le dă posibilitatea să lucreze sub coordonarea unor personalități științifice autentice, alături de care să se formeze ca profesioniști adevărați. Alți tineri masteranzi își doresc să devină profesori universitari sau să devină cercetători științifici în laboratoare din universități și consideră că ucenicia din stagiile doctorale le permite atingerea obiectivelor pe care și le-au fixat.

Cu aceeași atenție am citi și mesajele transmise de studenții care au scris că nu doresc să urmeze un stagiu doctoral. Concluzia mea este că mulți dintre aceștia dau dovadă de un gram de scepticism în primul rând din cauza faptului că la cursurile și la seminariile din cei doi ani, colegii mei ar fi trebuit să discute cu acești tineri și săă le explice că orice problemă este sursă de creativitate. Dacă li se înlăturau temerile față de ceea ce înseamnă elaborarea unei teze de doctorat, sunt sigur că raportul ar fi fost invers. Ler-am spus de nenumărate ori: dacă din 100 de oameni 90 merg cu bicicleta, cu siguranță, eu voi fi al 91-lea. Dacă dintr-un milion de oameni, unul singur traversează două masive muntoase pe sârmă, cu certitudine, eu nici măcar nu mă voi gândi să încerc să fac așa ceva, darmite să  o și fac. Uneori am fost convingător, alteori, nu. Cu siguranță știu că pe vremea mea, niciodată:

- nu am avut mai mulți candidați decât locurile la colocviu;

- candidații care au concurat pe locurile scoase de mine, nu-mi erau necunoscuți;

- cineva care s-a zbuciumat să parcurgă stagiul nu a întâmpinat din partea mea dificultăți;

- un doctorand nu a susținut teza dacă ceva oricât de mic nu era pus la punct la perfecție.

Ce vremuri! Oricum, ceea ce știu, este că un stagiu doctoral și un titlu de doctor este asemeni bastonului de mareșal în ranița unui tânăr care dorește să facă orice dorește, care dacă are un vis, oricât de îndrăzneț ar fi, are tot ce trebuie să-l transforme în realitate. 

(21 martie 2017)

Nevoia de master

Înainte o facultate era cu durata de 5 ani. Acum programul Bolgna prevede studii de licență de 3 ani, studii de master de 2 ani și stagiul doctoral, undeva la 3 - 5 ani. Foarte mulți tineri se opresc cu stiudiul la cei trei ani pentru că fac un management incomplet al carierei. Dacă absolventul studiilor de licență are medii de peste 8,50 în opinia mea este obligatoriu să urmeze un curs de master pentru:

• a dezvolta în continuare competențele pentru care s-a pregătit în perioada licenței sau pentru a dobândi competențe complementare a ceea ce a învățat in perioada de licență;
• a perântâmpina situația în care intră în competiție pentru ocuparea unui loc de muncă cu absolvenți de master, pentru că nu va sta nimeni să vadă cât de bun este dacă probele nu includ și aspecte practice, ci numai un CV și un interviu;
• a asigura egalitate de pregătire atunci când este vorba de a răspunde exigențelor celor din jur care pun foarte frecvent dacă cel din fața lor  are studii de master, în condițiile în care toți cei prezenți au;
• a arăta ca știu să continue instruirea fără a se opri la cei 3 ani de bacelor, mai ales că din start prima treaptă este definită ca prezentând aspecte generale, introductive, care să permită absolventului să rezolve probleme de complexitate în jurul mediei; înseamnă că absolventului de bacelor nu-i sunt accesibile pozițiile unde trebuie să fie rezolvate probleme de mare complexitate;
• a-și demonstra sieși că dispune de toate resursele pentru a trece întreaga sa pregătire pe un plan superior, întrucât cei doi ani și condițiile de derulare a cursurilor de master nu sunt în contradicție cu desfășurarea de activități de producție.

Este foarte important ca absolventul de licență să cunoască toate elementele legate de masterele din facultatea pe care o termină și anume:

• care sunt acele mastere;
• care sunt planurile de învățământ;
• ce abilități dobândește;
• care sunt profesorii;
• la ce-i folosește la locul de muncă;
• cu ce costuri ca bani și ca timp;
• care este continuarea fie în PhD, fie în ocuparea unui post mai bun.

Este trist că discuțiile cu tinerii nu au caracter permanent și mai ales că aceștia intră într-o stare de derută atunci când trebuie să opteze între un servici și continuarea studiilor, fiind tendința de a amâna continuarea cu un  master sau cu un stagiu doctoral. Motivele sunt numeroase precum:

• consolidarea poziției la locul de muncă;
• acumularea de experiență pentru următoriul stadiu academic;
• chestiunile financiare;
• dorința de a pleca din șară la lucru;
• efortul de a schimba locul de muncă actual;
• necesitatea de relaxare după 3 ani de studiu.

Oricare dintre argumente, aduc o susținere subțire întrucât viitorul este cel care hotărăște totul și locul de muncă și salariul și poziția socială. După opinia mea, lipsa unui master în panoplia unui tânăr echivalează cu terminarea liceului fără diploma de BAC. Nu spun că un absolvent de licență nu va trăi foarte bine. El va trăi foarte bine, va avea un salariu mare, va fi respectat. Însă absolventul care rămâne numai cu studiile  de licență să nu uite că există posibilitatea de a avea un standard excepțional, că există și salarii foarte mari, că există și un adânc respect. Prin studii de master finalizate, respectivul tânăr își crește șansa de a ajunge foarte sus în carieră dar și în societate, viața lui privată nefiind de neglijat căci foarte mulți fac legătura dintre masterat și restul spuselor, mai ales dacă masteratul lipsește. Întotdeauna trebuie vorbit în cunoștință de cauză, iar respingerea pur și simplu a absolvirii unui curs de master fără argumente solide este deja o copilărie din partea oricărui proaspăt absolvent de studii de licență.

(21 aprilie 2016)