17 greșeli pe care le fac părinții față de copiii lor

Nu există nici părinte perfect, cum nu există nici copil perfect. Există însă părinți buni și copii buni, cum există părinți buni cu copii răi sau părinți răi cu copii buni sau părinți răi cu copii răi. și părinții buni, dar și părinții răi fac greșeli față de copiii lor. Părinții greșesc atunci când:

01. Înjură în fața copiilor lor.

02. Vorbesc urât în fața copiilor despre profesorii acestora.

03. Nu verifică spusele copiilor lor.

04. Tratează drept adevăruri minciunile copiilor lor.

05. Laudă pe copii când aceștia fac greșeli evidente.

06. Consideră micile furtișaguri drept glume.

07. Transformă defectele copiilor lor în calități.

08. Se ceartă între ei în fața copiilor lor.

09. Se ceartă cu adulții pentru năzbâtiile făcute de copii.

10. Își laudă copiii când aceștia dau dovadă de lipsă de respect față de alți adulți.

11. Fac educație copiilor lor doar în public.

12. Le fac toate mofturile copiilor în mod necondiționat.

13. Nu cer părerea obiectivă a copiilor lor în legătură cu talentele acestora.

14. Insistă pe cultivarea unui talent al copilului, deși bietul copil nu-l are.

15. Le cer imperativ copiilor lor să fie premianți cu coroniță, deși ei nu au fost.

16. Nu-i ascultă niciodată oe copii lor atunci când aceștia vor să spună ceva important.

17. Gândesc ei în locul copiilor lor.

Mai sunt multe de spus aici, dar am scris mai întâi titlul articolului și m-am gândit că nu este vorba aici de a epuiza subiectul. La viața mea am văzut multe, atât la copiii mei, cât și la copiii altora și dacă eu nu mi-am dat seama la vremea cuvenită când am greșit, când văd că alții fac greșeli grave, mă gândesc cu mintea de acum, dacă la vremea mea, aș fi procedat altfel. Viața e mult prea complicată și fiecare își educă odrasla cum crede că este mai bine, iar rezultatele nu întârzie să apară și se fac corecții sau nu se fac. Așa e viața!

(17 iunie 2023) 

Eu și scara valorilor

Din start trebuie să scriu aici că eu sunt persoana care apreciază munca adevărată și valorile autentice. Am cunoscut de-a lungul anilor profesioniști adevărați, meseriași adevărați, profesori adevărați, oameni valoroși. În opinia mea, un om este valoros dacă și numai dacă:
- are o calificare certificată cu un act și

- lucrează în meseria pentru care s-a pregătit și

- se duce vestea despre el că face treabă bună și

- își respectă cuvântul dat și

- este civilizat când este abordat și

- respectă proceduri și

- își asumă tot ceea ce face și

- din 100 de lucrări cel puțin 90 sunt foarte bine executate și

- nu critică pe meseriașii care au lucrat înaintea lui și

- când vine să lucreze are scule și piesele de schimb și

- își pregătește cu minuțiozitate venirea la lucrarea ta.

Am cunoscut oameni foarte valoroși. Eu am o scară a valorilor pe care mi-am construit-o în timp. Dacă mă uit pe o foaie matricolă și dacă văd că media generală este cuprinsă între 7,80 și 9,20 înseamnă că posesorul foii matricole este un om bun, adică un om bun și punct. dacă pe foaia matricolă este o medie mai mare decât 9,20 omul este foarte bun și este cu atât mai foarte bun (dacă este posibil să spun și așa ceva) cu cât media de pe foaia matricolă se apropie de 10. Dacă omul are chiar media 10, e timpul să-l considerăm excepțional. Nu am luat în calcul pe cei care nu sunt buni, căci aș fi masochist dacă aș chema un meseriaș nepriceput să-mi rezolve o problemă sau aș apela un profesor  slab, fără experiență și care abia s-a târât prin facultate,  să-mi mediteze copiii.

Eu nu cred în meseriașii care se laudă singuri că sunt foarte buni și când vin, nu au scule sau după cum încep lucrarea, dovedesc că nu cunosc proceduri. Ca să fie valoros, un meseriaș trebuie:

- să aibă mâinile de meseriaș,

- să aibă hainele de meseriaș,

- să vorbească exact ca un meseriaș,

- să aibă o geantă cu scule,

- să aibă un creion și o foaie de hârtie,

- să miroase de la o poștă a meseriaș,

- să respire ca un meseriaș.

Eu am în mintea mea o ierarhizare a universităților, a facultăților, a profesorilor, a locurilor de muncă și mai am și câteva criterii de validare a persoanelor în vederea încadrării pe o scară a valorilor. 

O persoană care a terminat liceul la 35 de ani este o persoană care nu a absolvit liceul la 19 ani.

O persoană care a susținut examenul de bacalaureat la un alt liceu decât cel unde a învățat patru ani, este o persoană care a dat bacalaureatul în alt liceu, în niciun caz într-un liceu mai exigent.

O persoană care a absolvit o facultate dintr-o universitate plasată pe o poziție dincolo de 35 din cele 75 de universități mioritice, nu a terminat o facultate într-o universitate din primele 10, nici din primele 20 universități, nici măcar din universitățile de pe pozițiile 21 la 35.

Eu am în minte o listă de conducători de doctorat și o persoană care a făcut doctoratul cu unul dintre cei pe care eu îi am în minte, este o persoană valoroasă și punct.

Niciodată nu mă va auzi pe mine spunând cuiva că nu este valoros. Pentru mine ca individ, toată lumea este valoroasă. Numai că eu atunci când îmi aleg colaboratorii au criteriile mele, am scara mea de valori și țin la ea. Și când este să plătesc un bilet la teatru sau la operă, am scara mea de valori și niciodată nu voi scoate un leu din buzunar să-l cheltuiesc pentru a vedea un spectacol cu artiști lipsiți de valoare, căci ar fi pe banii mei și pe timpul meu.

Este adevărat că mergeam la spectacole de folclor de tot râsul, dar o făceam nu petru cântăreții aceia penibili, ci pentru cum veneau femeile să-i pupe pe soliști sau bărbații să le pupe pe soliste. Spectacolul era și mai important în sală prin comentariile pe care le făceau unele spectatoare, când analizau versurile de tot c-c-tul cântate de soliști, unde-și cântau disperarea sau ura sau regretul sau bucuria.




(17 mai 2023) 

Nota 1

Nota 1 nu este notă, este forma concretă de a sancționa:
- copiatul,
- obrăznicia,
- hoția,
- violența.
În mod normal, un profesor nu trebuie să dea nota 1 cu lejeritate. dacă o face, în proporție de 90% eroarea elevului este de fapt eroarea profesorului pentru că:
- nu a știut să construiască subiecte de necopiat,
- a escaladat un conflict,
- nu a știut să se impună prin prestanță,
- a tolerat abaterile ceva mai mici.
Au fost câteva situații în care am acordat nota 1(unu), dar numai pentru situații de fraudă evidentă, în care cel în cauză:
- avea materiale conspirative asupra sa,
- erau introduse în teză foile
- s-a încercat substituire de persoană,
- s-a înlocuit teză sub nasul meu.
Nota 1 este o notă îngrozitoare și trebuie scrisă explicit, pentru a nu i se adăuga un zero să devină 10, așa, dintr-o mișcare inocentă de stilou.

Consider că lucrurile nu aveau cum să fie preîntâmpinate pentru că împricinații nu dăduseră pe la școală să vadă ce și cum și nici nu se așteptau ca subiectele să fie personalizate în asemenea măsură încât să nu se copieze. Ei credeau că totuși merge cu copiatul și de aceea se blindaseră. Niciunul dintre cei prinși nu a ripostat la scrierea declarației cum că a fost prins copiind, declarație semnată de ei și de vecinii din stânga, respectiv, din dreapta lor. Consecința a fost cea dată de regulament, lucru pe care respectivii și l-au asumat. Oricum folclorul care a circulat în timp, a făcut ca în ultimii 25-30 de ani de profesorat să nu mai fiu pus în situația de a da nota 1(unu) cuiva. În rest, nu am avut situații altele decât copiatul de a acorda această notă-sancțiune. Răzbunarea este arma prostului.

(04 aprilie 2018)

Calificativul respins

Calificativul respins reprezintă exact ceea ce se așteaptă cel mai puțin fiecare dintre noi, când este vorba de un barem. Dacă luăm în considerare curba lui GAUSS, ar trebui să acceptă, căci calificativul respins se acordă nu la mai mult de 20% dintre membri unei colectivități foarte largi. Întotdeauna, când se fac subiecte și baremuri unde se dau calificativele admis, respectiv, respins, trebuie astfel gândite încât să reflecte stările naturale ale gândirii umane, conform căreia există oameni excepționali, oameni foarte buni, oameni buni, oameni suficienți și numai o parte neînsemnată dintre oameni nu au acel nivel de pregătire care să le permită trecerea la un stadiu superior al evoluției lor profesionale. Cine face baremuri prin care selectează cu admis numai 30% dintre membri unei colectivități săvârșește o eroare impardonabilă, căci o astfel de abordare presupune nuanțări ori cu note de la 1 la 10, ori cu calificativele respins, suficient, bine, foarte bine și excepțional.
Eu am văzut toate situațile. Erau evaluatori care făceau subiecte gen prostituție intelectuală, în care 80% erau declarați respinși și cum așa ceva nu era de acceptat, intervenea prostituția prin care se schimbau ponderile răspunsurilor sau ceea ce era eronat devenea corect și alte chestii bizare, aiuritoare și de neînțeles pentru o persoană cât de cât rațională. Am văzut și situații în care nu exista niciun respins. Chiar la un Bac unde am fost președinte și la proba orală de la literatura română, s-a înregistrat o astfel de situație aberantă, ca la scris să se vadă că unii nu știau să scrie chiar deloc.

(04 aprilie 2018)

Calificativul admis

Calificativul admis este mult uzitat în ciua de azi când nu vrem să deranjăm prea mult pe cei din jur și toată lumea să plece mulțumită, mai ales din cauză că nu există o graniță prea clară între admis șoi respins.

De regulă, calificativul respins este dat în medicină când se constată un defect major, de netrecut. La lucrările scrise de examen calificativul respins este dat destul de rar, câcnd:
- este dată foaia albă,
- este confundat subiectul,
- textul este ofensator,
- sunt furnizate aberații.
Pe vremea în care eu am condus doctorate, la rapoartele de cercetare se dădea calificativul admis sau calificativul respins. Fac afirmația demonstrată cu acte că niciunul dintre doctoranzii mei nu au prezentat rapoarte pe care vreunul dintre membrii comisiei să fi fost înclinat să le dea calificativul respins, pentru că:
- mă îngrijeam ca doctoranzii să discute cu profesorii și să facă corecțiile cerute de ei,
- rapoartele erau structurate și se bazau deja pe articole tipăritesau comunicări prezentate,
- făcusem deja repetiții legate de prezentarea din fața comisiei și erau evitate improvizațiile.
Sunt multe situații în care calificativul admis rezolvă probleme pe care notele nu le-ar fi rezolvat. Am văzut cum mulți care conduc tot felul de activități se simt frustrați când rezultatele evaluărilor lor au trecut de la acordarea de note, șa acordarea de calificative cu admis/respins. Nu am trăit asemenea momente, căci ele apar atunci când colectivități largi reclamă disproporțiile create de evaluatori pentru chestii minore pe care ei le ridică la rang de probleme fundamentale ale omenirii.
Calificativul admis numai aparent nu spune nimic. El spune foarte multe și despre cel care-l acordă și despre cel care beneficiază de calificativ. În opinia mea, acest calificativ reprezintă punctul de start al oricărei abordări serioase, de detaliu, printr-o examinare separată, specială și fără constrângeri, lămuritoare și hotărâtoare în a lua o decizie și nu baza deciziei.

(04 aprilie 2018)

Nota 6

Am stat și m-am întrebat așa, pentru mine, cum face un om normal să obțină nota 6? dacă el este scos la tablă și i se dă o problemă, ca să i se dea nota 6:
- nu duce rezolvarea până la capăt,
- se încurcă în calcule,
- folosește formulele greșit,
- este ajutat destul de mult,
- ține seama de ce i se suflă,
- se vede că rezolvă din amintiri,
- nu a învățat acasă mai nimic.

Cine face acest lucru cam la toate materiile înseamnă că:
- nu este preocupat de școală,
- are alte ocupații ortogonale,
- nu are interes pentru materie,
- folosește altfel timpul,
- scara lui de valori este alta.
Cu un astfel de om este foarte dificil de lucrat pentru că niciodată nu va exista concordanță între ceea ce vrea el și ceea ce vor alții de la el, deci ceea ce vrea el să facă nu are nicio legătură cu ceea ce i se cere, drept care va lucra în grabă, prost și dezinteresat, fără pasiune și fără să fie interesat de ceea ce se spune în jurul său despre cum a lucrat. Respectivul nu este în stare să-și depășească condiția.
Nu degeaba este pusă nota 6 ca limită de promovare a examenului de bacalaureat. Numai că ea este o medie, care precis nu rezultă din toate notele de 6 căci ar fi o calamitate.

(04 aprilie 2018)

Calificativul foarte bine

Calificativul foarte bine este extrem de atractiv și accesibil. Puștimea din clasele mici și mai ales părinții doresc numai calificativul foarte bine pentru ei și respectiv, pentru odraslele lor. Mi se pare ușor indecent ca acest calificativ să nu respecte lehea care se vede cu ochiul liber dacă se desenează curba lui GAUSS, adică nu mai mult de 5% dintre indivizii unei colectivități numeroase să obțină acest calificativ.

Este exagerat ca pe scena de la finalul clase a I-a să urce jumătate de clasă pentru a primi coroniță, știut fiind faptul că aceasta se acordă dacă și numai dacă elevul a primit toate calificativele de foarte fine.
În mintea mea, foarte bine echivalează cu 10 curat. pentru mai puțin există calificativul bine, pentru și mai puțin există calificativul suficient și tot așa.
Eu zic că dacă se dă o dictare de 10 minute și elevilor care nu au nicio greșeală li se acordă calificativul foarte bine. Cei care au mai puțin de 5 greșeli primesc calificativul bine și judecata de valoare se continuă. Foarte bine este foarte bine, adică perfect. Ori perfecțiunea nu presupune abatere de la nimic. Mulți vor spune că greșesc. Dacă diluăm pe acest foarte bine, vom ajunge ca mediocritatea să fie dominantă, feroce și mai ales nesimțită, căci are cu ce se apăra.
Calificativul foarte bine dacă nu este demonetizat va mai însemna ceva. dacă însă va fi dat fără discernământ nu va mai spune nimic. El trebuie să fie ca medalia de aur de la 100 m plat de la Olimpiadă, adică unic sau într-un număr extrem de limitat. La 100 de indivizi evaluate, maxim 5 să aibă calificativul acesta dacă ceea ce au făcut respectivi este perfect, fără greșeală.

(04 aprilie 2018)

Nota 10 plus

Nota 10 plus este simbolul depășirii stadiului de foarte bun, stadiu destul de aproape de excepțional. Și mie mi s-a întâmplat în două-trei cazuri să dau nota 10 plus unor studenți care:

- au scris programe foarte curate,

- au operat la perfecție modificări pe acele programe,

- au dat răspunsurile exact la care mă gândisem eu,

- au demonstrat că sunt în stare să facă cu mult mai mult decât un student de 10.

I-am urmărit pe unii dintre ei și în viață s-au dovedit a fi niște oameni de toată isprava. Eu am văzut pe unii profesori că s-au entuziasmat dând 10 plus unor tineri foarte buni în contextul în care ei dovediseră că sunt în stare să asambleze chestii cunoscute în modul cel mai fericit cu putință, fără a fi însă creativi. La mine nu a fost niciodată așa. Cel cu 10 plus știa să asambleze foarte bine lucruri, pentru a primi 10, iar pentru 10 plus el trebuia să dea dovadă de creativitate. Dacă aș fi avut o firmă, cu cei de 10 plus sunt sigur că aș fi avut o echipă redutabilă de nu mi-ar fi stat prea multă lume în drum. N-a fost să fie căci niște vecini nu mi-au dat semnături să deschid în apartament firma. Regret.

(04 aprilie 2018)

Nota 7

Cel ce obține nota 7 este un tip foarte bun. El este foarte bun să facă lucruri simple, pentru care există proceduri foarte clare. Dacă acesta înțelege procedura și o execută de câteva ori până ajunge să o facă foarte bine, el așa o va face mereu. Singurele condiții sunt ca:
- procedurile să fie clare,
- echipamentele să nu fie complexe,
- materialele folosite să nu fie numeroase,
- în jurul său să existe cineva care supraveghează.
Unul de nota 7 va mulțumi pe toți cu care lucrează căci este:
- punctual,
- disciplinat,
- cinstit,
- respectuos,
- simpatic.

Singura condiție este ca tot ce primește de făcut să fie simplu, explicat în detaliu, repetitiv și măsurabil, fără tocmeli inutile și fără promisiuni deșarte, căci el este omul care nu trebuie păcălit niciodată.

(04 aprilie 2018)

Nota zero barat

Despre  zero barat am aflat mult mai târziu în raport cu nota zece cu felicitări, pentru că un gunoi de om știa să jugnească lumea adresându-se la nervi cu ești un zero barat. Nefericitul a avut proasta inspirație să-mi zică și mie că sunt un zero barat. În mintea mea, această sintagmă echivalează cu:
- înjurătura de mamă,
- lovitura în moalele capului,
- aruncarea de la etajul al VII-lea,
- o flegmă trasă în gură.
De aceea, respectivul a plătit, pentru că am vrut să-i arăt de ce este în stare un zero barat, care se concentrează spre a demonstra că are un comportament de zero barat. Nu ai cum să-i spui unei ființe umane că este un zero barat, atât timp cât pe umeri are un cap care-l ajută să meargă pe stradă, are două picioare cu care pășește și are două mâini,  cu una duce lingura la gură, respectiv, cu cealaltă se șterge la, după ce se.
Cel care spune o asemenea enormitate trebuie să primească oprobiul public și să fie astfel marginalizat încât să nu mai aibă o a doua ocazie să mai scoată aceste patru cuvinte de ocară. Nicio ființă, dar și nicio plantă nu este zero barat, din moment ce are funcții vitale și viața îi este caracteristică. Un elev nu are cum să fie un zeroi barat din moment ce este în clasă. Un student nu are cum să fie un zero barat din moment ce a luat cel puțin nota 6 ca să promoveze examenul de bacalaureat. Un absolvent de facultate mai abitir nu are cum să fie etichetat ca zero barat din moment ce a trecut și el peste 25 de examene cu note de peste 5.

(04 aprilie 2018)

Nota 9

Nota 9 este o notă foarte bună. Eu am dat multe note de 9, dar la proiecte am dat foarte puține. Dacă aveam studenți care veneau spre a le fi evaluate proiecte care erau de nota 9, aveam o discuție cu el și dacă accepta să facă anumite modificări proiectului, deloc ușoare acele modificări, iar respectivul le și făcea, proiectul acela de 9 devenea un proiect de nota 10. Și la examenul oral dat pe calculator, dacă studentul oferea soluții de nota 9, în cazul în care aveam acordul acestuia, îi puneam niște întrebări, îi solicitam modificări pe etxtul sursă și îi ceream să lucreze pe programul modificat să-l aducă în execuție pe un alt exemplu de test. Dacă studentul oferea soluția 100% completă și corectă, acel nefericit de 9 se transforma în 10 spre bucuria noastră. Într-un cuvânt, mie nu-mi place această notă intermediară care este 9. Doar la examenele de admitere unde baremul era foarte strict, ofeream 9 sau 9 însoțit de niște zecimale pe care aveam notări să le justific în orice clipă dacă cineva contesta acea notă oferită de mine.

La elaborarea lucrărilor de licență sau de disertație eu am luctat cu autorii acestpra până când am considerat că nivelul acelor lucrări este de nota 10. Totul a depins de prezentarea în fața comisiei, dar lucrarea luată ca atare era de cel mai bun nivel. M-am convins că dacă suntem perseverenți, profesorul și studentul, rezultatul este la cotele cele mai înalte, deci nu există rateuri.

(04 aprilie 2018)

Nota 4

Nota 4 am dat-o numai în concursurile de admitere, în care se lucra strict după barem. Și la disciplinele unde am lucrat am avut baremuri, dar studenții cu care am luvrat erau suv=ficient de buni încât niciodată nu au luat nota 4. Nota patru se acordă celor care:
- rezolvă ceva din subiecte, dar destul de puțin,
- dau răspunsuri exacte la teste la sub 30% din chestiuni,
- fac greșeli elementare din grabă și distrug soluțiile problemelor,
- confundă soluțiile unor subiecte în mod flagrant și iremediabil,
- tratează disproporționat de mult subiectul cu cele mai mici puncte,
- formulează judecăți de valoare din care rezultă necunoașterea nu a subiectului, ci a materiei.
Am văzut foarte mulți examinați care nu și-au construit statutul la o anumită disciplină, mizând doar pe proba scrisă care are 50% din valoarea evaluării totale. Din însumarea punctelor acordate la scris pe subiecte, fără a avea restul de 50%, rezultă nota 4.
Am văzut situații la extemporale date la clasă sau la teze pentru diferite discipline unde notarea s-a făcut grosier și s-a dat nota 4 pur și simplu. Eu nu sunt de acord cu astfel de abordări. Eu îmi făceam un șablon de notare și la fiecare lucrare scrisă am punctat după acel șablon și mi-am făcut adnotări. Fiecare persoană evaluată a avut detaliate punctele acordate și ceea ce a stat la baza punctării. Numai ființe fără judecată mai aveau să comenteze acele rezultate detaliate, în dorința de a împușca nota de promovare, care oricum nu avea de unde să apară, căci lipsa celor 50% altele decât teza nu aveau de unde să dea promovabilitate.
Am avut sub ochi și lucrări notate cu 4 deși de departe alți profesori de specialitate ar fi dat fără dificultate cel puțin 6. Se vedeau acolo elemente de tendențiozitate, nejustificate pentru un dascăl care ar trebui să facă educație și nu răzbunări și pedepsiri.
În mintea mea, nota 4 reflectă și incapacitatea celui de la catedră de a face pe elev sau pe student să fie interesat de ceea ce el de acolo de sus de la înălțimea pe care se cocoață, prezintă sau se face că prezintă. Probabil prezintă cu grave deficiențe dacă mulți dintre cei ce-l ascultă obțin note de 4 pentru o aceeași lucrare, știută fiind repartiția după legea lui GAUSS a notelor în orice colectivitate de 30 de suflete, săzicem.

(04 aprilie 2018)

Nota 5

Nota 5 pentru mine ca profesor este expresia mediocrității perfecte. rar mi-a fost dat să ofer acestă notă studenților cu care am lucrat. S-a produs această tipologie de evenimente în vremurile când era facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și studenții toceau la programare, învățând programe pe dinafară, pe care le recitau cu intonație și cu gesturi ample.

În mintea mea, un elev, un student sau un masterand care ia note de cinci dă dovadă de un dezinteres major în a se preocupa de perfecționarea sa profesională. Aș accepta nota de 5 la un profesor de muzică pentru un elev afon. Nici atunci n-ar trebui să fie dată o astfel de notă, pentru că un elev afon trebuie pus să asculte muzică și să facă o prezentare a ceea ce el a înțeles.
Am văzut la viața mea un absolvent de facultate economică din provincie, cu note preponderent de 5 care a susținut cu succes o teză de doctorat. Mă întreb și acum, care o fi fost acel succes. Un succes de 5 este tot un succes, văzut așa la grămadă.
Nota 5 este exact acel 13 de la americani, care nu se pune la lifturile clădirilor înalte. Profesorul oferă nota 5 pentru a scăpa de tortura de a-l avea pe elev în continuare pe la examene, căci acesta niciodată nu va avea cunoștințele pentru a primi nota 7. Vorba lui Marx la teoria valorii: o liră reprezintă o valoare de o liră. Așa și cu 5. Nota 5 reprezintă nota 5, nimic altceva și este reperul nefericirii absolute pentru profesor și sublimul categoric pentru elev.

(04 aprilie 2018)

Nota 8

Nota 8 despre care se zice că este a elevului, pentru că nota 9 este a profesorului, iar nota 10 este a lui Dumnezeu. Eu nu am avut astfel de abordare. Pentru mine nota 8 este o notă bună, dar am evitat să contnui să lucrez în zona programării cu persoane care au avut note sub nouă. În opinia mea, cine are media 8,99 este un om bine pregătit profesional, însă cine are media 9,01 este un om foarte bine pregătit profesional. Se știe că pentru un  halterofil dacă este la concentarea maximă și pe halteră se așează o muscă îl doboară. Așa ci cu cele două sutimi. Ele fac diferența între unul bun și unul foarte bun fie el elev, fie el student.
La definirea subiectelor, cine face exercițiul cel mai dificil obține de regulă peste opt, deci nota 8 se obține foarte greu pentru că înseamnă că:
- exercițiile ușoare au fost rezolvate perfect,
- exercițiile grele au fost rezolvate între 7,0% și 80%,
- redactarea lucrării evidențiază claritate și temeinicie.
În cariera mea am dat și note de 8 dar nu foarte multe pentru că toți care știau programare ca lumea reușeau să abordeze integral subiectele grele, iar cele accesibile deveneau floare la ureche și erau și ele tratate foarte bine, adică complet și corect. Nu mi s-a întâmplat ca unui student de 10 sau de 9 să-i dau nota 8. S-a întâmplat foarte frecvent să pun întrebări de detaliu și să fiu convins că o soluție de 8 și un pic devine după unele finisări făcute exclusiv de student de 9 sau chiar de 10.

(04 aprilie 2018)

Nota 10

Nota 10 este lucrul cel mai frumos care se întâmplă în viața unui elev sau în viața unui student. Nota 10 reprezintă:

- aprecierea profesorului,

- calitatea elevului de a prezenta cunoștințe,

- capacitatea elevului de a învăța,

- nivelul de cultură al elevului,

- dragostea elevului față de materia unde i se acordă acel 10,

- calitățile profesorului de a se face înțeles,

- respectul elevului față de profesor,

- calitatea manualului dar și a altor materiale,

- simbolul desăvârșirii prin muncă,

- ritmicitatea și seriozitatea în a ănvăța.

Aici vorbesc numai de nota 10 meritată. Am văzut în viața mea de elev, dar și de student când au fost date note ze 10 și în timp am înțeles și care au fost resorturile, căci viața se răzbună crunt pe cei nevinovați pentru greșelile maturilor de a obține supraevaluări prin note maxime date odraslelor, ca răsplată a unor servicii făcute profesorilor.

Am obținut și eu note de 10, dar am făcut calculul următor: dacă eu sunt de nota 10 și am 100 de colaboratori de nota 2, media este 2,79 ceea ce este foarte rău. Dacă eu sunt de nota 2 și am 100 de colaboratori de 10 media este 9,92 ceea ce este un lucru de-a dreptul excepțional.
Eu fac deosebirea între nota 10 și media 10. Am cunoscut studenți cu media zece de absolvire a facultății. Pe patru dintre ei, pe care i-am cunoscut, îi enumăr aici: Iulia TRĂISTARU, Andreea DIOȘTEANU, Liviu TIFIGIU și Cornel TÂRHOACĂ.

(04 aprilie 2018)

Nota zero

Am auzit despre nota zero într-o piesă intitulată Nota zero la purtare de Virgil STOESNESCU, piesă în care am jucat și eu prin liceu când eram în clasa a X-a, lucru de care îmi amintesc cu mare plăcere. Peste ani am auzit expresia ești un zero pe care o adresa un bețivan colegilor lui de catedră când se chererchelea și vorbea gura fără el, dar de fapt spunea ceea ce gândea pe când era treaz despre cei din jur. Norocul său a fost că la adresa mea nu a avut o astfel de adresare căci l-ar fi costat foarte scump. Am mai auzit pe un super-mediocru calificându-l drept zero pe marele profesor Andrei MARGA, deși toată țara știa despre acest profesor cu mult mai multe decât își închipuia prostovanul acela.
Știu că în era informatizării s-a întâmplat ca o copilă să lipsească de la o probă de admitere, dar o fost prezentă la a doua probă și a obținut nota 10, iar media a fost 5, ceea ce înseamnă că s-a efectuat calculuil M=(10_0)/2=5, ceea ce înseamnă că dacă un candidat la admitere este absent la o probă dar este prezent la altele, se calculează medie, ceea ce mi se pare bizar, căci de regulă la cel absent se trece la rubrica sa cuvântul absent, care nu echivalează cu nota zero. Zic și eu.

(04 aprilie 2018)

Nota 2

Nota 2 este o notă ca oricare alta. Am fost și eu profesor și am dat nota doi celor care:
- predau biletul la examen,
- refuzau să răspundă,
- au fost prinși copiind și recunoșteau din prima.
Niciodată nu am apreciat pe cei care dădeau la toată clasa nota doi pentru a se răzbuna pe niște tineri șturlubatici, dându-le un extemporal cu un exercițiu criminal de greu, pe care sunt sigur că și ei ca profesori l-ar fi rezolvat cu dificultate.

Am evitat să mă găsesc în situația de a scrie în catalog nota 2(doi), dând subiecte echilibrate pe care un student care a lucrat cât de cât, fără să dea în brânci le-ar fi rezolvat undeva la o notă de peste 6. Am avut grijă ca studenții care veneau la cursuri și seminarii să acumuleze puncte care transformate în note îi scotea din zona nefericirii ce corespunde restanțelor.
Nota 2 în opinia mea nu reprezintă nimic din punct de vedere al cunoștințelor acumulate, ci o deteriorare severă a raportului profesor - student sau profesor - elev.
Dacă eu sunt de nota 10 și am 100 de colaboratori de nota 2, media este 2,79 ceea ce este foarte rău. Dacă eu sunt de nota 2 și am 100 de colaboratori de 10 media este 9,92 ceea ce este un lucru de-a dreptul excepțional.

(04 aprilie 2018)