Negarea planificării și dezastrul economiei haotice

Comuniștii au greșit exagerând rolul planificării în dezvoltarea economiei și societății în general și a societății românești în special.
Se planifica producția de tractoare. 
Se planifica producția de lapte.
Se planifica producția de grâu.
Se planifica producția de floarea soarelui.
Se planifica producția de energie electrică.
Se planifica producția de petrol.
Se planifica producția de  cărbune.
Se planificau locurile în învățământul superior.
Se planifica numărul de profesori universitari.
Se planifica numărul de paturi în spitale.
Se planifica totul.

Planul însemna cartea după care se realiza evoluția economiei și societății în ansamblul ei. Acolo, în plan se includeau proporțiile dintre ramuri, astfel încât să nu se producă risipă de resurse. Se planifica să se producă exact cât se consuma, nici mai mult și nici mai puțin.

În facultate am studiat disciplina Planificarea economiei naționale și știu:

- ce este un plan,

- cum se construiește un plan,

- care sunt proporțiile din plan,

- cum se fac ajustări în plan,

- ce riscuri apar în derularea planului.
Rezulta la un moment dat că la Comitetul de Stat al Planificării - CSP se face și se desface totul, că nimic din țară nu este în afara planului. Exagerările care le-au făcut comuniștii prin rigiditatea abordării au dus la situații dintre cele mai nefericite, căci una este ceea ce planifici și cu totul altfel stau lucrurile când condițiile meteorologice sunt potrivnice. Nu totul se planifică, mai ales în zone mai delicate așa cum este cercetarea științifică, inovarea și producția artistică. Nu ai cum să comanzi unui poet să scrie 500 de versuri pe zi, în același fel în care comanzi unui strungar să facă 1000 de șuruburi pe zi. Industria se planifică, arta nu se planifică. Unii comuniști au dorit să extindă planificarea și spre zone sensibile, așa cum a fost natalitatea și construirea omului nou. Unele le-au reușit, altele nu le-au reușit.

La data de 22 Decembrie 1989 românii erau atât de sătui de planificare încât au acceptat desființarea Comitetului de Stat al Planificării, au desființat facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, au scos din planurile de învățământ tot ceea ce ținea de planificare adică discipline precum Planificarea Economiei Naționale, Planificarea Teritorială, Planificarea Întreprinderii, Planificarea Ramurilor și multe altele.

Opusul economiei planificate este economia dezvoltată după regulile economiei de piață. Și în capitalism funcționează mecanisme de reglare, unele cu efecte mult mai dure decât cele ale planificării, iar în condițiile pieței libere, apar mecanisme ale cererii și ofertei, un de estimările sunt esențiale, căci prin estimări se face proiecția a tot ceea ce trebuie făcut ca la momentul derulării procesului de vânzare-cumpărare, profitul să atingă acele niveluri care permit derularea în continuare a producției și crearea premiselor dezvoltării în continuare a proceselor prin noi investiții.

Ceea ce se întâmplă acum în economiile unor țări dezvoltate din Europa arată că negarea planificării are acum efecte dintre cele mai dezastruoase, căci lipsa anumitor proporții și dezvoltări bazate pe resurse obținute în condiții de conjunctură, nu sunt decât premisele evoluției haotice, cu pierderi dintre cele mai mari, iar resursele imobilizate nu se refolosesc în niciun caz, ci se devalorizează prin neutilizare.

Chiar dacă se vorbește de macroeconomie, ea nu este un substitut al planificării, iar informatica permite efectuarea de ajustări care au la bază reacția inversă la dinamica unor procese și chestiunea de adaptare este voluntară, în timp ce în planificare este impusă.

(27 septembrie 2022)