Falșii analiști și falșii specialiști în macroeconomie

De la un timp se dau mari niște inși de care n-a auzit nimeni, inși care se recomandă analiști economici sau specialiști în macroeconomie. Ei apar la televizor și ne spun niște lucruri atât de banale că mă apucă plânsul, jalea și disperarea. Eu știu că după ziua de luni urmează marți, iar după marți urmează miercuri. Așa sunt așa-zișii specialiști în macroeconomie, ne vorbesc de dezechilibre și ca niște alarmiști veritabili ce sunt dresați să se manifeste, ne vorbesc despre dezastrul economic spre care ne îndreptăm.

Dacă și la butoane sunt tot inși de teapa lor, este clar că lucrurile se duc de râpă de la sine, nu trebuie nimeni să mai pună umărul.

La ora actuală există modele cibernetice foarte bine construite, verificate în practică pe multe economii. Trebuie doar hrănite cu date, pentru a estima coeficienții specifici economiei noastre, după care, construind tot felul de scenarii, se va vedea ceea ce este cel mai potrivit pentru noi. Nu mai trtebuie să redescoperim noi apa caldă, din moment ce ea există și toată lumea o folosește. Numai că așa-zișii noștri analiști specialiști în macroeconomie sunt de un descriptivism dus până la limitele absurdului, penibilului și ignoranței, din moment ce ei matematică nu știu, econometrie nu știu și macroeconomia cu care se mândresc, nu include metode cantitative deloc. 

Ceea ce nu știu așa-zișii analiști specialiști în macroeconomie este faptul că dezvoltarea economică este singura cale de a ieși din marasmul în care ne aflăm și această ieșire nu se face crescând taxe și alungând investitorii, ci din contră, stimulând investitorii să vină și să construiască obiective economice orientate spre producție, căci producția este creatoare de plusvaloare. Arta crează valoare, dar izvorul prosperității este producția de bunuri materiale, apoi realizarea de servicii, iar arta este undeva mai la urmă.

(02 august 2026)

Lipsa modelului cibernetic al economiei românești

Dacă ar fi existat modelul cibernetic al economiei românești, acum nu s-ar mai bâjbâi în a găsi căile și mijloacele cele mai potrivite pentru reducerea deficitului bugetar, folosind metode empirice sau folosirea unor încercări după ureche. Nici problema inflației nu ar mai fi o calamitate, căci modelul cibernetic este acela care oferă informații legate de căile de urmat pentru reducerea inflației.

Modelul cibernetic nu este o sperietoare. El oferă variante de soluții și omul este cel care gândește, face calculele proprii și alege acea soluție ușor corectată de el, pentru a atinge obiectul pe care el l-a definit.

Nu este niciun motiv ca oamenii să se teamă de cibernetică, pentru că asemeni cleștelui cu acre scoatem foarte ușor cuiele, modelul cibernetic, ne ajută să fim mai deștepți, mai riguroși și mai eficienți, căci primim informații care zac ascunse în spatele noianului de serii de date care ne inundă creierii.

(07 mai 2026)

Negarea planificării și dezastrul economiei haotice

Comuniștii au greșit exagerând rolul planificării în dezvoltarea economiei și societății în general și a societății românești în special.
Se planifica producția de tractoare. 
Se planifica producția de lapte.
Se planifica producția de grâu.
Se planifica producția de floarea soarelui.
Se planifica producția de energie electrică.
Se planifica producția de petrol.
Se planifica producția de  cărbune.
Se planificau locurile în învățământul superior.
Se planifica numărul de profesori universitari.
Se planifica numărul de paturi în spitale.
Se planifica totul.

Planul însemna cartea după care se realiza evoluția economiei și societății în ansamblul ei. Acolo, în plan se includeau proporțiile dintre ramuri, astfel încât să nu se producă risipă de resurse. Se planifica să se producă exact cât se consuma, nici mai mult și nici mai puțin.

În facultate am studiat disciplina Planificarea economiei naționale și știu:

- ce este un plan,

- cum se construiește un plan,

- care sunt proporțiile din plan,

- cum se fac ajustări în plan,

- ce riscuri apar în derularea planului.
Rezulta la un moment dat că la Comitetul de Stat al Planificării - CSP se face și se desface totul, că nimic din țară nu este în afara planului. Exagerările care le-au făcut comuniștii prin rigiditatea abordării au dus la situații dintre cele mai nefericite, căci una este ceea ce planifici și cu totul altfel stau lucrurile când condițiile meteorologice sunt potrivnice. Nu totul se planifică, mai ales în zone mai delicate așa cum este cercetarea științifică, inovarea și producția artistică. Nu ai cum să comanzi unui poet să scrie 500 de versuri pe zi, în același fel în care comanzi unui strungar să facă 1000 de șuruburi pe zi. Industria se planifică, arta nu se planifică. Unii comuniști au dorit să extindă planificarea și spre zone sensibile, așa cum a fost natalitatea și construirea omului nou. Unele le-au reușit, altele nu le-au reușit.

La data de 22 Decembrie 1989 românii erau atât de sătui de planificare încât au acceptat desființarea Comitetului de Stat al Planificării, au desființat facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, au scos din planurile de învățământ tot ceea ce ținea de planificare adică discipline precum Planificarea Economiei Naționale, Planificarea Teritorială, Planificarea Întreprinderii, Planificarea Ramurilor și multe altele.

Opusul economiei planificate este economia dezvoltată după regulile economiei de piață. Și în capitalism funcționează mecanisme de reglare, unele cu efecte mult mai dure decât cele ale planificării, iar în condițiile pieței libere, apar mecanisme ale cererii și ofertei, un de estimările sunt esențiale, căci prin estimări se face proiecția a tot ceea ce trebuie făcut ca la momentul derulării procesului de vânzare-cumpărare, profitul să atingă acele niveluri care permit derularea în continuare a producției și crearea premiselor dezvoltării în continuare a proceselor prin noi investiții.

Ceea ce se întâmplă acum în economiile unor țări dezvoltate din Europa arată că negarea planificării are acum efecte dintre cele mai dezastruoase, căci lipsa anumitor proporții și dezvoltări bazate pe resurse obținute în condiții de conjunctură, nu sunt decât premisele evoluției haotice, cu pierderi dintre cele mai mari, iar resursele imobilizate nu se refolosesc în niciun caz, ci se devalorizează prin neutilizare.

Chiar dacă se vorbește de macroeconomie, ea nu este un substitut al planificării, iar informatica permite efectuarea de ajustări care au la bază reacția inversă la dinamica unor procese și chestiunea de adaptare este voluntară, în timp ce în planificare este impusă.

(27 septembrie 2022)