Asfalt casant

Când în  2 august 1969 presedintele SUA Richard Nixon a făcut o vizităîn România, în noaptea de dinainte, s-a asfaltat strada Dionisie Lupu, căci ducea spre Ambasada USA de la București. Vreau să spun că și acum asfaltul acela încă mai rezistă, deși asfaltatorii noștri s-au tot dus pe străzi:

• din centru;
• bine asfaltate;
• necirculate,
• pentru impresie;
• unde e muncă puțină;
• la mălai adevărat.

M-am gândit că atunci muncitorii dar mai ales personalul din management nu era așa de prost pregătit ca acum. Mă refer la vizita de la Măgurele a președintelui Franței, Francois Hollande, de ieri 13 septembrie 2016. S-a asfaltat în grabă, s-au acoperit gurile de canal și a doua zi, s-a trecut la a face reparații. Eu știam că Dorel era un muncitor aiurit. Acum Dorel s-a urcat și la nivelul superior în structura organizațională și generează probleme prin non-comunicare.

Morala: nu comunismul făcea lucruri bine, ci acum în capitalismul multilateral adnotat se fac lucruri proaste.

(14 septembrie 2016)

Hoție cu rafinament

Mă gândesc tot timpul la poemul lui Marin Sorescu intitulat Trebuiau să poarte un nume şi mă apucă jalea,

        Si pentru ca toate acestea

        Trebuiau să poarte un nume,

        Un singur nume,

        Li s-a spus

        Eminescu.

 Pentru că un popor atât de măreţ care i-a dat pe Eminescu, Enescu și Brâncuși a ajuns în așa hal încât să-și vândă ceea ce este legat de cel mai puternic sentiment, dorul și anume codrul. Dar nu el a făcut-o ci totul este făcut prin conducătorii și legiuitorii lui.

Numai așa se explică:

- dispariția flotei ca prin farmec;

- dezmembrarea combinatelor industriale și vânzarea ca fie vechi;

- dușmănia cu care a dost distrus sistemul de irigații;

- practicarea unei agriculturi de Ev Mediu;

- ridicarea analfabetismului la rang de politică de stat;

- creșterea la cote al absurdului a inechităților sociale;

- transformarea budetului exclusiv în obiect de furt și înavușțire;

- definirea unor legi atât de largi încât hoția este și apărată și încurajată.

Cine fură o pâine merge la pârnaie 3 sau 5 ani lejer. Cine devalizează o economie și fură milioane ca în dosarul Microsoft stă la răcoare undeva la sun 3 ani cel mult.

Toate hoțiile de sute de milioane de euro au rafinamentul lor, iar bugetarii milionari în euro nu mai sunt o floare rară în niciun caz.

Ingineriile financiare despre care se vorbește cu obstinație sun de fapt niște mânării stupide realizate de niște proști, care în niciun caz nu au cum să facă parte din categoria gulerelor albe. Ar fi bine să se ia CV-urile unora dintre pârnăiașii în procese sau condamnați pentru milioanele furate și se va vedea că trenul mărfar are mai multe vagoane dcăt anii de școală petrecuți de respectivii, pe bune, bineînțeles, dacă se ține seama de faătul că se fac doctorate OK și căte trei pe an în ultimul timp de către unii care au și poziție și mălai.

Hoția cu rafinament vizează:

- surse abundente și sigure de bani;

- funcționari lacomi care semnează orice pentru foarte puțin;

- crearea de sicrepanțe uriașe între ceea ce plătesc și ce încasează;

- contaminarea multor medii, inclusiv a celui politic;

- lucrul în haită;

- crearea de beneficiari obscuri care au rolul de redistribuitori;

- dispariții în ceață.
Hoția cu rafinament este de fapt o mare gogoriță pentru că nu este rezultatul unor minți prea luminate, ci prin primitivismul și simplitatea ei stă bine ascunsă pentru că se vrea și pentru că butoanele nu sunt apăsate când trebuie. Uitarea este numai o scuză, dar este și pisica arătată șoriceilor pentr a se executa cu banul la campanii din patru în patru ani.

Aș parafraza fragmentul de poem de mai sus, dar nu-mi iese, pentru că finalul nu are  4 silabe, ci numai 3, iar prima literă este o consoană, chestie care mă oftică la culme!