MUNGIU-PIPIDI s-a înțelepțit

Alina MUNGIU-PIPIDI de azi nu mai seamănă deloc cu Alina MUNGIU-PIPIDI de acum 20 - 25 de ani, căci în vremurile de demult avea:

- vervă,

- verb,

- inițiative,

- microfon,

- obiectiv,

- intransigență,

- radicalism,

- acțiune.

Îmi aduc aminte interviul de epopee luat de Alina MUNGIU-PIPIDI senatorului Ion ILIESCU, exemplu de manual, de cum nu trebuie procedat, unde acesta și-a dat măsura limitelor profesionale. Nu știu dacă pe youtube se află acel interviu. Dacă s-ar afla, așa cum nu mă satur să ascult pe Mado ROBIN în Aria clopoțeilor, tot așa aș revedea și aș revedea acel interviu ca să mă conving în ce hal de degradare ajunge un om fără experiență care crede că tot ce zboară se și mănâncă și mai ales care crede că lumea este la picioarele sale, iar adevărul absolut îi este la degetul cel mic de la piciorul drept. Sau este la piciorul stând, căci nici eu nu le știu pe toate.

Acum Alina MUNGIU-PIPIDI are un cu totul alt discurs,:

- echilibrat,

- nuanțat,

- calm,

- argumentat,

- logic,

- structurat,

- inteligent,

- studiat,

ceea ce dovedește că nu mai este persoana care ținea barda într-o mână gata să lovească pe cei care nu gândea sau nu era cu ea. Chiar Alina MUNGIU-PIPIDI este un analist fin, de care politicienii trebuie să țină seama, căci ea face o analiză științifică. Numai că politicienii în empirismul lor obscen, nu au nevoie de știință, deși i-ar scoate știința din mocirla în care se tot afundă ireversibil. Alina MUNGIU-PIPIDI s-a înțelepțit și e mare lucru, pentru că mulți oameni după ceva timp fierb în suc propriu și cred că întotdeauna au dreptate, deși viața îi contrazice. Acum Alina MUNGIU-PIPIDI face lucruri bune. Bravo, fato!

(19 februarie 2021)

Cristian Pîrvulescu, politologul

Din start trebuie să spun că-l urmăresc pe profesorul Cristian Pîrvulescu de foarte mulți ani și speranțele mele în el se spulberă de la un ciclu electoral pentru că:

- rămâne în afara jocului;

- nu vine să pună umărul;

- îi lasă pe amatori să se implice;

- rămâne numai pe margine;

- stă doar la stadiul de judecăți și de afirmații.

Experiența acumulată în cei 27 de ani de activitate, lucrările scrise și aparițiile sale televizate îl arată pe profesorul Cristian Pîrvulescu ca pe un om care stăpânește meseria, dar care stă doar în sfere teoretice și numai din când în când face reflecții despre situații concrete asemeni studiilor de caz din seminarii de la Universitate. Fiind în fruntea asociației PRO-DEMOCRAȚIA, este în posesia a nenumărate elemente care îi permit o abordare frontală, o implicare efectivă în actul decizional ori la guvern, ori la președinție. Îmi aduc aminte de doi universitar care mai apar și acum pe la televiziuni, care însă au fost jalnici ca miniștri acolo unde aveau menirea de a produce schimbările majore la nivel economic, adică să facă reforme.

Am crezut că fiind guverne politice, profesorul Cristian Pîrvulescu nu dorește să se înhame la căruțe de stânga. Nici când dreapta a fost la putere profesorul a stat pe margine. Credeam că din noiembrie 2015, odată cu venirea guvernului tehnocrat, un portofoliu va fi ocupat de Cristian Pîrvulescu. Dezamăgirea mea a fost totală, pentru că eu vedeam în Cristian Pîrvulescu persoana de notorietate și de echilibru aptă să aducă valoare acolo, chiar dacă stagiile sale la Brussels nu sunt de bifat. N-a fost să fie. L-am văzut și când pe la o televiziune vorbea despre electorii care dacă s-ar suci... Cristian Pîrvulescu confunda politica dâmbovițeană cu onoarea americanilor.
Cristian Pîrvulescu, politologul este de așteptat să treacă din zona teoriei și experimentelor, spre partea aplicativă, adică să devină ministrul adică persoană la butoane, care ia decizii și-și verifică gândirea, prin acțiuni concrete. Cristian Pîrvulescu este la vârsta și la nivelul de experiență care îi permit să ia viața în piept, să verifice că gândirea sa teoretică și experiența acumulată, dacă sunt puse în slujba poporului, acesta va obține exact ceea ce politologul își dorește, adică prograsul.
Oricum, mă aștept ca profesorul Cristian Pîrvulescu să devină o persoană implicată, ministru vreau să spun, căci de pe margine oricine dacă are de zis ceva, zice, dar pe mine mă interesează ca persoana care zice ceva, să și ia decizii și mai ales să se verifice că tot ce scoate pe gură, se verifică în ptactică și nu oricum, ci ca proiecte de succes. Am încredere în profesorul Cristian Pîrvulescu.

(05 februarie 2017)

Alina Mungiu Pipidi, medicul politolog

Profesoară Alina Mungiu Pipidi la catedra de  Studii de Democratizare la Hertie School of Governance din Berlin, s-a remarcat prin niște chestii cel puțin bizare în timp, pe care le voi enumera chiar:

• pe când era șefă cu știrile la TVR în timpul mandatului președintelui Emil Constantinescu a luat un interviu senatorului de atunci Ion Iliescu într-o manieră absolut neprofesională, ceea ce evidenția grave carențe de jrnalistă ale împricinatei;
• la un moment dat a vorbit de rolul său în a determina decizia ca locul lui Theodor Stolojan să fie luat de Traian Băsescu:; mi se pare o glumiță mai ales că nu face parte din creuzetul unde a fost plămădită decizia, știut fiind faptul că TB era deja șef de partid mare nu șef de partidulețȘ șeful de partid intră în luptă cu pieptul spre armele dușmanului pe care este gata să-l înfrunte mai ales când ăi știe toate slăbiciunile; schimbarea era naturală și obligatorie, nefiind nevoie de niciun sfătuitor de taină, mai ales, fără ca acesta să aibă un trecut glorios;
• supărarea legată de punerea ca pimă poziție pentru alegerile de europarlamentari a aletei persoane nu a domniei sale, a produs așa deranj încât textele și luările de poziție au fost disproporționate în raport cu poziția sa de medic- analist politic și cel caracterizat, care era în vârful unei piramide;
• discuțiile de la o televiziune legate de o alegere de președinte, prin supradimensionarea puterilor sale și ale moderatorului, știut fiind faptul că în media penetrarea este de-a dreptul insignifiantă; a crede că cineva are capacitatea de a întoarce 10% din voturi în favoarea celuilalt candidat prin prezența pe sticlă este cea mai gravă eroare;

Doar Brigitte Bardot când era junî și focoasă a reușit să reechilibreze bugetul Franței. Una-i una, alta-i alta. Să nu se confunde lucrurile în niciun caz. Președintele Iohannis a câștigat fotoliul de președinte prin:
- ceea ce este le însuși;
- mesajul transmis;
- dorința aprigă de schimbare a românilor;
- încredera înt-un om de succes;
- tăcerile sale în comparație cu vorbăria precedentului;
- statura sa impunătoare;
- apartenența la minoritatea germană care înseamnă seriozitate și perseverență;
- atitudinea sa blajină și privirea de om cinstit;
- optimismul zâmbetului său.
Deci, să privin cu mult realism, ca o persoană care nu a dovedit ca are capacitatea de a aduna o suta de adepți într- locație din București sau de aiurea, în niciun caz nu capacitează un milion de tineri exigenți să iasă la urne și să voteze fără să clipească Iohannis.
Cred că dacă oamenii s-ar privi mai mult în oglidă și oglinda n-ar fi vorbitoare ca în Albă ca zăpada, cu siguranță nu ar mai apre exagerări și ziceri fără fundament real.

(06 aprilie 2016)