Reclamele mint cu strănicie

În goana după profituri cu orice preț, comercianții procedează la împăștierea de minciuni prin intermediul reclamelor. Acum cu inteligența artificială și cu digitalizarea care a prăbușit prețurile tipăriturilor, din moment ce comunicarea este mult mai eficienă în online, reclamele mincinoase acaparează atenția clienților într-un ritm accelerat, de neimaginat acum câțiva ani. Clientul trebuie să facă ochii mari și să gândească de 1000 de ori înainte de a comanda un produs a cărui reclamă l-a impresionoat până la fascinație. Sunt produse miraculoase de slăbit. Sun produse miraculoase de reparat vopseaua deteriorată a autovehiclelor.Sent alifii care curăță piele sau o întineresc. Fimulețele de pe rețelele de socializare sunt așa de bine făcute, încât conving și a da clik pentru a comanda devine nu o opțiune, ci o dorință subită.

Comerțul electronic este sursa implementării a tot felul de înșelătorii, căci comenzile sunt precedate de clipuri mincinoase pentru prezentarea de produse și imediat există posibilitatea de a comanda, căci interfețele aplicațiilor sunt intuitive, iar mijloacele de a face comenzi sunt extrem de lejere. Textele dau garanții, care sunt respectat. Ceea ce nu este în regulă, se referă la produsele comandate, produse care nici pe departe nu fac ceea ce spun reclamele că fac, pentru că reclamele sunt filmele și din montaj, produsul este prezentat ca avâd proprietăți care în realitate nu există.

Ochii mari!

Atenție la buzunar sau la portofel!


(06 iulie 2026) 

Digitalizarea și furtul pe față la nivel continental...

Era explicabilă eliberarea de vinete pentru o zi, pentru 10 zile, pentru o lună în vremurile de demult, când:
- vinetele se tipăreau,
- vinetele se vindeau la benzinării,
- nu exista calculatoare,
- lipseau imprimantele,
- citirea vinetei o făcea un nene pe la vamă.

Cum vinetele sunt sursă de venit nemuncit, statele au menținut regulile vechi în condițiile în care:

- există Internet,

- există formulă de calcul pentru vineta pentru orice număr de zile,

- există cititoarele pentru număr de vehicul și posibilitatea de a verifica instantaneu în baze de date,

nu implementează noi soluții, ca omul care vrea să cumpere vinetă pentru K zile, s-o facă lejer.

STOP HOȚIEI pe față!

Numai parlamentul UE poate stopa acest flagel la noi pe continent!


(17 iunie 2026)

Cuvintele care deformează realitatea

În vocabularul nostru sunt cuvinte care redau sufucuent de riguros ceea ce se întâmplă în realitate.
Când spunem este cald afară, ne gândim la o temperatură undeva între 23 - 27 grade Celsius. dacă spunem este foarte cald afară, cu siguranță temperatura depășește 30 grade Celsius, dar nu sare de  35 grade Celsius. Când afară sunt peste 40 de grade Celsius vom spune că este nemaipomenit de cald, dar dacă temperatura sare de 45 de grade Celsius este rezonabil să spunem că este atât de cald încât este imposibil de stat chiar și la umbră.

La televiziuni știriștii ca să devină interesanți folosesc cuvinte într-un mod neadecvat iar în reclame, pur și simplu se bate câmpii. Când este vorba despre accidente, se vorbește cu prea mare ușurință despre carnagii, căci așa-zișii reporteri nu știu ce înseamnă un carnagiu. Ei ar trebui să studieze cu și mai multă atenție ce este un carnagiu și cu siguranță, vor folosi acest cuvânt cu mult mai mult discernământ.

Și în reclame se folosește necorespunzător cuvântul doar, spunându-ne că un produs costă doar 3 lei la ei în magazin de parcă la alte magazine ar costa 100 de lei și la ei costă doar 3 lei. În reclame se face o reducere de 10% și produsul care costa 4 lei, costă acum doar 3,60 lei, iar folosirea lui doar este exagerată, căci reducerea de 10% este un fleac. Nici cuvântul numai, nu este folosit corect, căci și cuvântul numai, are aceeași soartă precum cuvântul doar. Comercianții vor să iasă și ei în evidență cu ceva și nu știu cum s-o facă, dacă nu o fac prin fapte cu adevărat de comercianți onești, o fac din reclame mincinoase.




(13 ianuarie 2025) 

Explicația despre lipsa de autostrăzi la români

O autostradă înseamnă 5 miliarde de euro dați unui constructor. Numai la noi o autostradă e împărțităpe nenumărate loturi să primească toți flămânzii o ciosvârtă și în final nu e nimic gata deodată. În mod normal, o autostradă se dă unui constructor serios și acesta o dă în funcțiune după un grafic, cu garantarea calitîții, ceea ce pe aici nu prea se întâmplă.

A existat la noi apologia imposibilității de a construi autostrăzi din cauza terenului și a vremii, deși realitatea îi contrazicea pe tembelii ce susțineau serii și serii de argumente aberante. În realitate, în loc să dai o autostradă unui singur constructor, suma o împarți al 41 de județe și acolo fiecare face ce-i bubuie capul adică drumuri de tot râsul, centuri cu finalizare într-un zid sau sensuri giratorii din 100 în 100 de metri. Adică banii se duc pe apa sâmbetei, căci la corupție mare, para-ndărătul este și el mare și n u mai rămâne mai nimic pentru a face ceea ce trebuie făcut.

(25 decembrie 2023)

Reclamele înseamnă minciuni

Se știe că numai pentru produsele fără valoare se fac reclame, care prin minciună le fac să fie vandabile. marfa de calitate se vinde singură. La ora actuală, multe reclame se fac. pentru medicamente și suplimente. Ar trebui ca:
- medicii să fie instruiți cu ceea ce este nou în zona medicamentelor,
- televiziunile să fie extrem de reținute în a promova automedicația.
Vedem pe ecranele Tv un text dens și o voce care spune să citim cu atenție prospectul. O chestie mai idioată nici că există. Numai că este preluată în toate reclamele despre medicamente. Ar trebui ca societatea de profesioniști care avizează medicamentele să elaboreze texte obligatorii care să fie citite, ca publicul să nu fie înșelat prin prezentările medicamentelor sau suplimentelor.
A fi sat fără câini în zona aceasta extrem de sensibilă este lucrul cel mai dramatic. Am văzut o reclamă la niște perle reduse cu 80%. În realitate era totul minciună, căci era vorba despre mărgele de sticlă date cu sidef, nicidecum nu era vorba despre perle adevărate.

(01 aprilie 2022)

Reclame inutile

Internetul e inundat de reclame. Dacă vrei să citești un articole de ziar online, reclamele sunt atât de supărătoare că nici nu mai comntinui și o lași baltă. În opinia mea de reclamă au nevoie doar produsele:

- inutile,

- proaste,

- scumpe,

- nevândute,

- necalitative.

vedem că așa stau lucrurile. În copilăria mea era o supă concentrată SUPCO. Era bună. Producătorul văzând că are succes, a umblat la rețetă și a stricat produsul din lăcomie și din dorința de a avea profit pe nimic. Văzând că produsul nu se mai vinde, producătorul a început să bage reclame, dar nu l-a ajutat. Cu timpul produsul a ieșit de pe piață. Toți trebuie să știe că produsul bun se vide singur și nu este nevoie de nicio reclamă, de nimic. Coca Cola, se va vinde și fără vreo reclamă. În clipa în care se va umbla la rețetă și calitatea va scădea, produsul iremediabil va eșua. Cei de la Coca Cola știu acest lucru și sunt foarte atenți la calitate. De aceea a rezistat.

În opinia mea, reclamele sunt inutile pentru că:

- sunt false,

- conțin minciuni,

- dezinformează,

- plictisesc,

- repetă banalități,

- conțin erori,

- au mediocritate,

- au lungimi,

- nu spun nimic.

Fiecare dintre noi are nevoi. Cineva dorește un medicament. Cineva vrea o băutură. Altcineva vrea haine. Pentru așa ceva se merge în magazin. Se stă de vorbă cu farmacistul, cu vânzătorul. Se ia produsul. Se probează dacă e gaină. Se miroase dacă e parfum. Reclamele caută să se substituie produselor și simțurilor noastre pentru că sunt mincinoase. Vor ca produse de proastă calitate să fie vândute în mod abuziv ca fiind de succes. Cei ce fac reclame sunt la fel de escroci ca și cei care le comandă, pentru că ambii știu că dacă produsele ar fi de succes și raportul calitate/preț ar fi cel corect, reclamele nu ar fi necesare. Reclama nu este făcută pentru a informa, ci pentru a influența, pentru a păcăli. Nimeni nu face revlamă pentru a informa corect, căci nimeni nu spune nu luați produsul că nu este bun, nu folosește la nimic, nu face ceea ce scrie pe prospect și vă înșeală așteptările.

(23 martie 2021)

400%

Zilele trecute, pe Bd. Decebal am băut un fresh de portocale cu 16 lei un păhărel destul de mititel, crec că de 200 ml. Ieri am luat un Kg de portocale de 4,40 lei din care am obținut cu mult mai mult suc de portocale decît acel păhărel. Concluzie:

- la mine acasă 500 ml suc costă 4,40 lei plus efortul meu;

- la cofetăria aceea 200 ml costă 16 lei;

- 200 ml la mine costă 4 lei, după ce am eliminat consumurile mele;

- costul la cofetărie e de 4 ori mai mare;

- profitul este cel puțin 100% după ce se scad toate, dar absolut toate;

- să tot vinzi suc de portocale.

Nici nu mă miră de ce lumea evită restaurantele și cofetăriile, căci și în București, comportamentul patronilor este ca pe litoral, dai și fugi, că clientul a doua oară nu-ți mai calcă pragul din moment ce prețurile nu au nicio legătură cu calitatea și nici cu cantitatea produselor. Totul este ca în codru, pentru că toți sunt puși pe căpătuială, atât de mare este corupția și nimeni nu se mulțumește cu puțin. Toată lumea vrea să se îmbogățească foarte mult și în timpul cel mai scurt.

(08 mai 2017)

Hoți de cetățenie română și în același timp tâmpiți

În Italia zilele trecute niște hoți de cătățenie română au arătat cât de tâmpiți sunt, furând mașina poliției cu un polițist în ea. Bineînțeles că urmarea a fost dramatică pentru ei. Prostia se plătește.

Tot zilele trecute, un hoț de cetățenie română, dar tot așa de tâmpit ca hoții care au operat în Italia a furat de la Castelul Corvinilor peste 170.000 lei. Numai când să sară de pe un zid și-a paradit glezna din lipsă de antrenament, ceea ce înseamnă că atât de tâmpit a fost încât proiectul să managerial a fost incompolet, iar el ca resursă a fost de cea mai proastă calitate.

Nu mă mai miră nimic. Urmările năucitoare cu alți hoți tâmpiți, în seriile care vin. Are balta pește berechet!

(07 mai 2017)

Cum se fură mișto

Înainte de 1989 existau texte de forma:

• adu-mi și mie două-trei șuruburi;
• fă-mi și mie rost de o foaie de tablă;
• adu-mi și mie o basculantă de beton;
• procură-mi și mie 100kg de fier beton;
• dcă-mi și mie două baterii de Rabă;
• fă-mi și mie un plin de motorină de la tine;
• tencuiește-mi casa cu echipa ta;
• descarcă-mi și mie o basculantă de cărbuni de la tine;
• trimite-mi o căruță cu știuleți de la tine;
• construiește un gard metalic aici, vezi tu, cum te descurci.

Proprietatea era a întregului popor, drept care tot întregul popor se înfrupta din ea. Rezulta că:

• șuruburile erau furate de la servici;
• foile de tablă erau șterpelite de la servici;
• basculanta de beton era deturnată de la un șantier;
• fierul beton era luat de pe șantier, construcția acolo devenind mai șubredă;
• bateriile erau luate din depozit, adică furate;
• motorina era luată din rezervorul unei mașini și vândută de șofer pe nimic;
• muncitorii care stăteau fără folos plecau să lucreze de regulă la șefi;
• basculanta cu cărbuni trimisă la cineva, ajungea la altcineva;
• știuleții erau furați din câmp sub ochii i;
• materialele și forța de muncă erau oferite de director, către alt director.

Era un mod foarte interesant de a face tot felul de mânării, ilegale, pe sub mână, pentru a ciuguli relații sau bani, de a rezolva probleme private folosind proprietatea obștească în scop individual. Niciodată practica nu a deranjat pe cineva pentru că era ceva generalizat. De un singur caz știu eu și anume de un ofițer de miliție din Alexandra, devenit celebru că și-a prins mama furând doi știuleți de porumb din câmpul CAP-ului. A du-so în tribunal și femeia a făcut 6 luni de pușcărie că a furat din avutul obștesc, așa se zicea atunci.

Acum nici pe departe nu mai este așa. Nu mai există proprietatea întregului popor, deci nu se mai fură din avutul obștesc. Acum se fură mișto. E cu mult mai mișto să se fure din:

• banul public;
• fondurile europene;
• buzunarul cetățeanului.

Lumea se schimbă și cei ce doresc să facă și ei ceva, găsesc modalitățile concrete să ciugulească, fie că muncesc la negru, fie că mai iau chiar de la privat un cui, o șurubelniță, o găleată de mortar, o cărămidă sau un ghem de sfoară.

Atunci, toți furau statul. Acum, unii se fură între ei. Ce mișto!  Vorba lui Iri Columbeanu din vremea când era cu Moni în tandrețuri.

(09 august 2016)

TVA - bulă de oxigen

TVA înseamnă Taxa pe Valoarea Adăugată, adică un bir pe munca vie. Cine a inventat-o mare cap a mai avut din moment ce consilierii de pe la primării inventează tot felul de biruri de un de să aibă ei ce fura. Nici TVA nu are o soartă mai bună din moment ce banii colectați din această taxă ajung la buget și acesta este sac fără fund în mâinlie șmecherilor.
Când s-a pus problema ieșirii din criză, cresterea TVA la 24% a fost bula de oxigent pentru buget. Din unele s-ar strânge sau nu s-ar strânge biruri, dar lumea tot trebuie să bage la ramazan și să cumpere conbustibil să-și folosească autoturismele sau tirurile. Deci TVA este o sursă sigură. E frumos că problema returnării de TVA a fost este și mai ales va fi sursa gingașă de evaziune fiscală. Este cunoscută oblăduirea sub care se dorea o inginerie de 120 milioane de dolari de returnare TVA pentru niște motoare vechi ca dracul.
Acum, TVA a fost bulă de oxigen pentru comercianții hulpavi, care se schimonosesc în toate felurile în goana lor după profit cu orice chip. S-a redus TVA acum câteva luni cu câteva procente la toate produsele, dar la alimente scăderea de TVA a fost ff mare. Efectul în coșul cumpărătorului a fost zero barat. Așa s-a dorit să se întâmple, adică să câștige tot ăl bogat, că doară ban la ban trage și păduche la păduche, cum zice o vorbă veche den popor. Dacă se dorea, comercianții erau obligați să aibă baze de date cu produsele calculate la preț de TVA vechi și la pret de TVA nou. Fiind baze de adte publice, respectivii nu-și mai permiteau să facă pe niznaiu, că la un TVA redus de la 24% la 9% prețul să nu scadă măcar cu 1%...
Li s-a dat lor o gură de oxigen acum și o gură acum câțiva ani la creșterea TVA. Explicația este simplă dacă ne reamintim că peste 50 de miliarde de EURO este evaziune fiscală din alimente care se vindeau nu cu preț ce includea bineînțeles TVA de la 19% la 24% neplătit vreodată la stat că de aceea evaziune se cheamă. Acum evaziunea a scăzut la 49.999.999.999 lei și provine de la produse ce se vând cu TVA de 9%, restul de 11%+4% se duce unde s-a dus și până acum, adică nu la stat.
Clientul, adică plătitorul de detoate, rămâne cu ochii-n soare și cu banii dați. Despre calitatea a ceea ce cumpără altădată. TVA este o formă elevată de a-l jupui pe cumpărător, căci funcție de ce produse cumpără i se ia o pereche de piei sau este jupuit de mult mai multe perechi de piei dacă în categoria de lux intră produsele achiziționate. Nu întâmplător TVA este bulă de oxigen, pentru că eroul popular tot BULĂ se cheamă și au nenumărate asemănări.

(14 marti 2016)

Dezmăț electoral

Vor mai fi pe totți stâlpii de electricitate manouri cu candidații?
Vor mai fi peste tot bannere care traversează străzile cu anunțuri electorale?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor primar?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor deputat?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor senator?
Va mai gira un analfabet ales deja în vară, un profesor universitar care va candida în toamnă?
Se va mai îm proșca cu noroi în contracandidați cu panouri defăimătoare?
Vor mai apare chioșcuri electorale?
Vor mai fi date materiale electorale precumȘ ligheane, găleți, plase cu alimente?
Vor mai fi oferite geci, tricouri, pixuri, brichete?
Va mai fi dezmățul din campaniile trecute când toată lumea se juca cu teancurile de bani?
Vor mai fi echipe de lipitori de afișe?
Vor mai fi grupulețe puse pe ruptul afișelor de la adversari?
Legile referitoare la tipărituri pentru materialele electorale vor fi respectate sau vor fi eludate?
Se vor mai face sondaje la comandă?
Televiziunile vor mai avea materiale publicitare pe teme electorale?
Va fi cineva curios să vadă ce fonduri legale au fost și cât de mult s-a cheltuit în realitate într-o campanie? Să ne reamintim fragmentul din piesa Oscrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale:

PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.

TIPĂTESCU: Două...

PRISTANDA: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie...

TIPĂTESCU: Patru...

PRISTANDA: Două la primărie...

TIPĂTESCU: Şase...

PRISTANDA: Unul la şcoala de băieţi...

TIPĂTESCU: Şapte...

PRISTANDA: Unul... la şcoala de fete...

TIPĂTESCU: Opt...

PRISTANDA: Unul la spital...

TIPĂTESCU: Nouă...

PRISTANDA: Două... la catrindală, la Sf. Niculae...

TIPĂTESCU: Unsprezece.

PRISTANDA: Două la prefectură... paispce...

TIPĂTESCU: Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.

PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...

TIPĂTESCU: Le-ai maii numărat o dată pe toate astea şi aduni rău...

Câte întrebări, căte răspunsuri...

(26 februarie 2016)

Un business adevărat

Un business adevărat este acela în care se obține profit dacă și numai facă funcționează în mediul concurențial real, fără artificii, în care se efectuează cheltuieli respectând legile și în care se plătesc toate dările către stat.
Dacă cineva dorește sa producă pantofi, să zicem, trebuie să cumpere materii prime, utilaje, sa angajeze muncitori, să druleze procese de producție, să vândă pantofii. Dacă încasează baii pe marfă și daca după ce plătește tot ce are de plătit muncitorilor, taxele, furnizorilor îî mai rămâne ceva, acel ceva se numește profit și înseamnă că acel cineva are posibilitatea să treacă la repetarea ciclului de producție.
Dacă nu obține profit, ceea ce a gândit să facă este nerentabil și trebuie să lichideze afacerea.
Există tot felul de abordări care mai de care mai halucinante, legate de producția necesară, chiar dacă nu aduce profit, chiar dacă lucrează pe pierderi, din rațiuni sociale, producția trebuie să continue.
Sunt situații foarte speciale când sunt solicitate facilități de natură economică pentru a continua desfășurarea de procese de producție.
Toate premisele continuării în condiții de rezultate negative sunt păguboase pentru toată lumea. Pe termen scurt se obțin niște efecte care se răzbună profund în timp.
Orice ideie este bună dacă și numai dacă prin implementare este generatoare de eficiență. Abordările trunchiate au la bază redistribuiri vecine cu fraudele mai mult sau mai puțin mascate.
Totul trebuie gândit în termeni de eficiență. Se definește un proiect, stabilind:
- obiectivul
- resursele
- riscurile
- activitățile
- devizul estimat de cheltuieli
- finanțarea
- elementele legate de calitate
- aspectele manageriale
- cum se respectă integral legislația.
O abordare realistă va conduce ca în procesul de implemenatre să nu apară diferențe foarte mari care să determine schimbări la nivel strategic sau chiar la întreruperea proiectului.
Un business adevărat nu se face cu statul ca partener, ci cu parteneri tot din mediul privat.
Dacă este asigurată transparența, totul este perfect.
Funcționarea pe principii neeconomice, invocând cererea societății este un fals și face loc unor forme agravante de hoție bazată pe minciună și pe ipocrizie.
Exemplele de furt mascat sunt nenumărate, dar procedând astfel nu este evitat dezastrul, ci acesta devine absolut inevitabil.
(25 ianuarie 2016)