Alexandrina GĂINUȘE a fost ministrul industriei ușoare în timpul dictaturii ceaușiste. De formație istoric, dar ca membră de partid, Alexandrina GĂINUȘE făcea față sau mai corect se străduia să facă fașă în bune condiții sarcinilor de partid. Ce avea industria ușoară cu istoria nu prea știu eu, dar îmi aduc aminte de o întâmplare care m-a făcut să o trec în rândul celor 365 care au lucrat împotriva țării ei.
Alexandrina GĂINUȘE era activistă. Mi-am dat seama de acest lucru când am văzut-o la Slatina la o conferință organizată de Județeana de partid în legătură cu informatica. Ea a început să vorbească de parcă ar fi făcut informatică de când lumea. Ea avea un vocabular foarte general care se potrivea fix la orice. Asta nu mi-a plăcut la Alexandrina GĂINUȘE, activista. Cred că doar prezența în juriu era suficientă, fără a fi nevoia să și vorbească.
Că Alexandrina GĂINUȘE a vorbit, dovedește că oriunde ar fi fost pusă să vorbească, ea ar fi vorbit, fiind chiar sigur că ea ar fi luat și unele decizii fără să se consulte cu cineva.
Îmi aduc aminte cum ea s-a apucat să eficientizeze industria ușoară. Ea, ca să diminueze consumurile, în loc să umble pe resturile din proces, ea s-a năpustit pe produsul finit. Drept care a cerut reducerea consumului în ideia ca pe metrul pătrat de produs finit, să se regăsească mai puțină materie primă. Așa s-a ajuns ca stofa să semene mai mult a tifon. Ea a distrus un brand și nu s-a mai reușit refacerea lui nici până în ziua de azi. Sunt sigur că dacă Alexandrina GĂINUȘE s-ar fi înconjurat de specialiști în producția de stofe, acești specialiști i-ar fi cat soluții ca lâna care intra în proces dar nu se regăsea în produsul finit, să fie cea asupra căreia să se lucreze, să fie minimizat acel subprodus neutilizat. Dar Alexandrina GĂINUȘE s-a năpustit și a a dat soluția primitivă, adică, distrugerea produsului finit.
(19 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment