Showing posts with label meserii. Show all posts
Showing posts with label meserii. Show all posts

Monday, May 8, 2023

Inteligența artificială - IA face să dispară meserii?

E atât de disperată o anumită parte dintre noi încât construiește scenarii dintre cele mai halucinante legate de Inteligența Artificială - IA. Acum, mai noi, se întreabă ce meserii vor dispărea dacă IA își va intra foarte bine în rol. 
Pentru a face o analiză corectă și aprofundată este decent să mergem puțin în trecut și să vedem ce a dispărut datorită apariției unor noi tehnologii, a unor noi echipamente și a unor noi abordări din viață. Nu voi începe cu introducerea mașinilor cu aburi, ci voi analiza apariția motorului cu combustie internă, descoperirea penicilinei, apariția pastilei de Viagra, utilizarea calculatorului electronic și folosirea fibrelor sintetice.
Motorul cu combustie internă a dus la apariția automobilului. A dispărut poștalionul, vizitiul a devenit șofer, a crescut viteza de deplasare, potcovarul a devenit mecanic auto. Deci, vorbim nu de dispariție de meserii, ci de conversie, adică nimeni nu moare de foame.
Penicilina a făcut ca multe boli să-și găsească leacul. Au apărut fabricile de antibiotice și multe meserii noi s-au dezvoltat, ceea ce nu ne duce cu gândul că tămăduitorii au fost înlăturați, dar activitatea lor a căzut în desuetudine. Pastila de Viagra nu trebuie abordată aici distinct căci este cu mult mai mult decât visul omenirii de a transforma totul ce este atins în aur, ci un pas spre atingerea visului legat de tinerețea veșnică. N-a murit nimeni, ci toată suflarea a devenit fericită, optimistă și întreprinzătoare. Nici calculatorul electronic nu a făcut să dispară meserii, ci au apărut noi meserii căci programatorul, inginerul de sistem, administratorul de rețea, operatorul de date, designerul web, sunt doar câteva dintre noile meserii. Aplicațiile de e-Commerce, de e-Learning, de e-Banking parcă au existat dintotdeauna, cum parcă dintotdeauna a existat și telefonul mobil. Ceea ce s-a întâmplat în mod natural cu omenirea, adică progresul, se va accentua și prin apariția aplicațiilor informatice înzestrate cu IA. Viața noastră va fi mai bună atunci și chiar ne vom bucura că s-a ajuns aici și nimeni nu va regreta nimic.


(08 mai 2023)

Sunday, May 7, 2023

Munca la români

Foarte mulți dintre noi muncim. Unii muncesc mai mult, alții muncesc mai puțin, unii muncesc mai bine, alții muncesc mai puțin bine. Există o serie de criterii după care ne diferențiem între noi, dar nu sunt atât de clare aceste criterii încât să se stabilească o ierarhie clară a noastră și fiecare să ne cunoaștem și locul, dar și lungul nasului.
Există o mare diferență între ceea ce se înțelegea prin muncă înainte de a veni comuniștii la putere, în timpul regimului comunist, dar mai ales, după 1989 când s-a prăbușit regimul comunist.
În timpul regimului comunist:
- toți oamenii aveau un loc de muncă,
- oamenii erau cu toții tovarăși,
- nu existau săraci și bogați,
- oamenii primeau case de la stat,
- se mergea în concediu cu bilete de la sindicat,
- fiecare muncea după puteri și primea după nevoi,
- existau meserii și meseriași cu acte,
- accentul era pus pe meserii industriale,
- prestările de servicii erau periferice,
- agricultura se făcea în CAP și IAS,
- țăranul cooperatist era o categorie distinctă,
- muncitorii și țăranii erau clase, intelectualii erau o pătură.
După anul 1989 lucrurile legate de muncă s-au schimbat radical pentru că:
- a apărut șomajul,
- inițiativa privată a trecut pe primul plan,
- sectorul privat are rol important în PIB,
- rolul proprietății s-a schimbat radical,
- a apărut învățământul privat,
- sfera serviciilor a explodat,
- meseriile au suferit schimbări fundamentale,
- statul de drept a schimbat optica față de muncă,
- au apărut bogații și săracii.
Acum, lumea conștientizează că numai prin muncă inteligentă se obțin veniturile corespunzătoare, iar cine execută muncă brută sau cu nivel de calificare scăzut, obține salariu bun, dar nu atât de bun încât să-l poziționeze în prima treime din vârful piramidei sociale. Este eronat să se vorbească despre muncă privind totul prin prisma concepțiilor depășite ale vremurilor comuniste, căci acum, cererea și oferta sunt cele care definesc cadrul economic fundamental și cine nu ține seama de reglarea fină dată de raportul cerere/ofertă se va trezi în cea mai dificilă situație, aceea a falimentului, căci cererea și oferta înseamnă atât diversitate, cât și cantitate, dar mai ales calitatea corelată cu prețul. Orice diferență care apare între cerere și ofertă, este sancționat de piață, cu efecte dezastruoase pentru producător de mărfuri și pentru prestatorul de servicii. vedem șoferul de taxi care muncește. Vedem pe cel care manipulează mărfurile în supermarket care muncește. Vedem pe cel care face curățenie pe stradă și deci, care muncește. Vedem pe cel care vinde în piață produse agricole proprii sau este doar intermediar și muncește căci produsele nu sar la noi în plasă direct de pe ogor sau din depozit, ci sunt supuse unor operațiuni specifice de la câmp până a le avea noi în plasă, prin multă muncă. 
Au apărut meserii noi, au apărut modalități de calificare diferite de ceea ce știam înainte de 1989 și acum ierarhizarea salariilor este cu totul alta decât am crezut noi căci salariile reflectă și ele raportul cerere - ofertă, despre care tot vorbim, dar nu depunem eforturi corespunzătoare pentru a-l înțelege.
Acum, prin a munci înțelegem cu totul altceva decât se înțelegea acum 50 de ani sau acum 30 de ani, căci nevoile oamenilor s-au schimbat foarte mult și interesează acum atingerea unui grad de satisfacție al fiecăruia dintre noi atunci când solicităm un serviciu de la un prestator sau un produs anume din magazin, pentru că acum avem de unde alege și mai ales, avem ce alege. Acum, a munci înseamnă a efectua activități după proceduri bine definite, astfel încât clientul să fie satisfăcut, căci el are de unde alege și data viitoare el va reveni dacă a fost mulțumit sau va evita pe prestatorul sau pe producătorul de care nu este mulțumit. Munca are acum o componentă de calitate care este direct evaluată de client sau de partener. orice altă abordare schimbă raporturile dintre oameni și efectele sunt directe și neechivoce.





(07 mai 2023)

Saturday, October 9, 2021

Meseriile azi

 În opinia mea, o meserie este o meserie și înseamnă:
- să o ai,
- să o stăpâneti,
- să fii apreciat,
- s-o dovedești,
- să fii recomandat,
- să fii recunoscut,
- să nu te scuzi,
- să nu greșești,
- să ai preț.
Meseria este definită printr-un cuvânt.
Există meseria de tâmplar.
Există meseria de strungar.
Există meseria de învățător.
Există meseria de doctor.
Există meseria de contabil.
Există meseria de informatician.
Există meseria de cântăreț.
Există meseria de regizor.
Există meseria de scenarist.
Există meseria de compozitor.
Există meseria de gropar.
Există meseria de manelist.
Există meseria de fotograf.
Există meseria de sculptor.
Există meseria de pictor.
Există meseria de tinichigiu.
Există meseria de șofer.
Există meseria de potcovar.
Există meseria de violonist.
Există meseria de acordeonist.
Există meseria de pianist.
Există multe alte meserii definite printr-un singur cuvânt și lumea știe exact despre ce este vorba. Cine vrea detalii, mai adaugă la cuvântul de bază alte cuvinte pentru a fi aduse precizări necesare.
În ziua de azi apar noi meserii, multe dintre ele fiind luate din alte limbi de mare circulație precum trainer, businessman, manager , dar și altele. Noi aven COR - Clasificarea Ocupațiilor din România, unde sunt descrise complet toate profesiile, dar există multe alte profesii care nu apar acolo doar din faptul că specialiștii care activează în acele profesii nu sunt preocupați să fie recunoscuți și așteaptă pe alții să le facă descrieri, căci e mai bine ca alții să muncească pentru ei, ceea ce este nasol, rău de tot.

(10 octombrie 2021)

Wednesday, May 16, 2018

Respectul față de meseriile altora

În mintea mea, cei ce au o meserie:
- au învățat-o,
- o exercită,
- au rezultate,
- au experiență,
- sunt siguri,
- știu să folosească scule,
- cunosc proceduri,
- aplică proceduri,
- au conștiința importantei meseriei lor.
Cel mai rău este faptul că cei din jur nu respectă meseriile altora, în primue ei ca meseriași. Norocul meu a fost că am întâlnit meseriași adevărați, precum:
- un instalator care avea scule, știa să rezolve probleme și nu-și critica predecesorii,
- un zugrav care spunea exact despre ce este vorba, lucra cu conștiinciozitate și era parolist,
- un mecanic auto, care mi-a dovedit că este un adevărat artist prin tot ceea ce făcea,
- o suită de medici cu experiență, excelenți profesioniști care au dat soluții de nota 10,
- un avocat de mare clasă care mi-a dat soluția prin care am rezolvat complet o problemă.
Am întâlnit cazuri în care oameni care nu prea aveau 7 ani de acasă, purtau niște dialoguri de-a dreptul halucinante cu persoane care le rezolvau probleme, discuțiile fiind pe un ton și neacademic și lipsit de elementaru bun simț de care tot omul ar trebui să dea dovadă din când în când.
Am auzit de multe ori cum tătici sau mămici făceau pe dascălul copilului lor fie prost, fie tâmpit, fie nepriceput, fie bun de luat la palme, invectivele fiind proferate în fața odraslei lor. Sunt sigur că dacă acești tătici și aceste mămici s-ar fi luptat cu cartea ar fi ajuns pe poziții care nu le mai permiteau abordări de această noncalitate. Un astfel de comportament în fața copilului nu face altceva decât să scadă prestigiul dascălului, dar ceeaq ce este mai rău, odrasla va avea un cu totul alt comportament la clasă și chiar îl va sfida pe dascăl. Știu cazuri în care părinții considerau pe copil total nedreptățit de dascăli, crezând ei că acestuia îi sunt luate pe nedrept cel puțin trei puncte. Cu unii am încercat să discut, dar fără succes. În final, când a venit momentul adevărului, copilul, victimă sigură a atitudinii părinților, a luat punctaj ce câteva zecimi mai mici decât cel dat de profesorii săi de la clasă.
Am văzut și situații în care doctorilor li se dădeau lecții decătre pacienți. Am văzut cum meseriași adevărați erau puși la colț de inși fără vreo calificare în ceva, dar care știau doar să dea cu gura.
În opinia mea, fiecare meseriaș trebuie respectat, pentru că eș știe cu mult mai multe decât noi cei care apelăm la el. Chiar zilele trecute am mers la un service Volkswagen că mi se desprinsese o oglindă din stânga de la șofer. Un meseriaș a văzut despre ce este vorba, a luat niște lipici, a fixat oglinda, mi-a zis să nu merg 10 minute cu mașina. Din start am folosit miraculosul vă rog foarte mult. Când am vrut să plătesc, doar ne-am strâns mâinile. Respect, profesionistule!




(16 mai 2018)

Tuesday, April 25, 2017

Sistemul educațional și calificarea haotică

Comuniștii aveau planul, planificarea, cifrele de plan, realizarea planului, toate devenind obsesive, lucru care a făcut da după 1989 lumea să urască și planul și planificarea și să se treacă la desființarea Comitetului de Stat al Planificării - CSP. CSP ocupa clădirea de azi a Ministerului Economiei și Dezvoltării.
Nu spun că planificarea era bună. Nu  spun că planu era bun,. Spun doar atât: fără un plan, totul devine un haos. A planifica nu înseamnă a gândi în locul altcuiva, ci a crea acea imagine globală a realității, cu asigurarea unor proporții, care să nu genereze pierderi sau dacă pierderile există, acestea să fie cât mai mici.
Acum când nu mai există planificare și nici plan, haosul s-a instalat și fiecare face exact ce-i bubuie prin cap. Pierderile sunt imense, dar lumea se uită spre cer și ridică din umeri spunând că destinul este de vină. Cele mai dramatice aspecte se înregistrează la nivelul forței de muncă. A lăsa pe fiecare să stabilească cifrele de școlarizare, funcție de o așa-zisă cerere și tot o așa zisă ofertă, este cea mai mare eroare. Oferta în zona forței de muncă este generată de:
- ambiții personale sau ale părinților;
- ideia de nemuncă intensă;
- titlul oferit;
- ușurința de a trece și finaliza studiile;
- costurile;
- o eventiuală șansă de a face ceva cu diploma;
- sonoritatea diplomei;
- salariile și câștigurile peste;
- confortul oferit în timp;
- poziționarea socială.
Contează foarte puțin ceea ce se întâmplă în realitate cu absolventul după terminarea studiilor și chiar dacă era criticat comunismul, în gândul lor, mulți regretă dispariția repartițiilor guvernamentale de la terminarea facultății, căci groaza de a fi șomer este dominantă, mai ales pentru cei fără relații și fără bani să-și cumpere postul, căci există la bugetari și așa ceva, fără a fi corupție pe față.
Există cumva niște germeni timizi ai planificării când Ministerul Educației stabilește cifre de școlarizare în facultățile de stat, dar există o foarte mafre ușurință de a înființa specializări noi și de a suplimenta locurile în numele unor necesități sociale imaginare, dar argumentate cu telefoane de la persoane influente sau de la neveste ambițioase. Și pe la inspectoratele Școlare există tendințe de a mai frâna elanul unor școli modeste în a-și schimba denumirea în Colegii Interplanetare sau alte bazaconii care mai de care mai sulfuroase și volatile, reglate de rezultatele la BAC.
Mediul privat de producție este cel care dă reglajele cele mai fine, pentru că niciun patron nu este nebun să-și suprapopuleze organizația cu personal nenecesar sau necalificat, pentru a-și semna cu propria mână falimentul. Numai mediul privat, economia reală face reglajele fine și obiective, dar care se propagă greoi în celelalte sisteme, iar efectele pe termen lung sunt dramatice. Nu vreau să fac enumerări, dar cine vrea, cine are interesul să meargă pe stradă și să întrebe 100 de tineri ce studii au și ce loc de muncă ocupă și va vedea că facultățile cu denumiri sonore, cu diplome fără acoperire i-a dus pe aceștia să fie vânzători, stivuitori de marfă, supraveghetori sau alte meserii care nu corespund calificării lor, dar din care mănâncă o pâine, mai neagră sau mai albă.

(26 aprilie 2017)