Ce ne spune ceea ce s-a întâmplat ieri cu biletele pentru COLDPLAY?

Faptul că ieri 25 iulie 2023 s-au vândut 100.000 de bilete pentru un spectacol al formației COLDPLAY care va avea loc pe National Arena din București în 12 iunie 22024 scoate în evidență că raportul cerere-ofertă ține de calitate, de volumul de producție și de numărul consumatorilor, iar în cazul de față este vorba de un singur produs numit COLDPLAY, de milioane de consumatori și de calitate cât cuprinde. În niciun caz nu are voie nimeni să mai invoce altceva, căci lipsa de performanță face ca National Arena să nu fie folosită nici de sportivii mediocri, nici de cântăreții fără voce, nici de orchestrele fără repertoriu. Avem dovada că atunci când ceva este special, nu mai există limite și nici argumente fabricate care să justifice neputința și ineficiența. Faptul că formația COLDPLAY va mai susține și un al doilea concert în București, dovedește că are balta pește și lăudăroșii cu spectacolele de la Sala Palatului cu sponsorizări și fără bilete vândute, arată diferența dintre adevărata artă și mimarea artei, diferența dintre performanța reală și cea gâfâită sau falsificată prin playback. Lecția de ieri merită analizată.

Am și eu o întrebare: câți cântăreți din spațiul mioritic sunt în stare să cânte 90 de minute fără întrerupere? Au repertoriu pentru 90 de minute? Au rezistența pentru 90 de minute?

(26 iulie 2023)

Eu și stadioanele

Deși nu-mi place fotbalul, am avut ocazia să merg pe stadioane.
Am fost prima dată pe stadionul Ștrandului din Pitești că m-a dus acolo colegul meu de bancă din liceu.
Am mai fost pe stadionul olimpic din Atena, construcție de marmură din antichitate.
Am mai văzut stadionul olimpic din Barcelona și acolo am văzut urma Nadiei COMĂNECI.
Am văzut stadionul Camp Nou din Barcelona la meciul cu AC Milan unde a jucat CHIVU.
Am fost pe National Arena la meciul când echipa noastră a luat bătaie de la Grecia.
Am fost pe acele stadioane, în principal să văd și eu ce înseamnă un stadion și dacă s-a jucat un meci, am fost interesat de managementul intrărilor și ieșirilor de la stadioane. Am văzut pe stadion două meciuri de fotbal, dar nu mi s-a părut nimic extraordinare, căci fotbalul mie nu-mi spune nimic, în afară de jucători violenți, bețivi și ahtiați după bani mulți și după femei vulgare.

(25 mai 2023)

O carte despre fotbalistul Dan PTRESCU

Trebuie să spun din start că mie nu-mi place deloc fotbalul. Trebuie să spun că am mers la meciul România -Grecia de pe national Arena, când echipa noastră a fost umilită și aceasta mi-a întărit convingerea că fotbalul este un sport de tot c-c-tul. 

Era prin 2010 iarna când a venit la mine un domn, destul de îndrăzneț, știut fiind faptul că eu am niște principii, dintre acre unul este ca studenții să nu vină la mine cu părinții să ceară clemență, pentru examene. Aici nu era cazul. Domnul care a venit era după examenul de Structuri de date, pe care fiul său îl promovase cu o notă foarte bună și dorea să-l cunoască pe cel care-i produsese probabil coșmaruri fiului său, căci pentru a promova examenul, mai trebuia să și învețe, dar să și lucreze pe calculator.
Ca semn al respectului față de mine, bănuiesc, domnul mi-a oferit o carte referită prin:
Gabriel ȘEITAN - Un campion de legendă Dan PETRESCU, Editura SemnE, București, 2009, 115 pag, ISBN: 978-973-624-821-4
M-am apucat să citesc această carte, nu pentru fotbal, ci pentru a vedea cum autorul și-a structurat demersul, care era stilul autorului și să compar ceea ce aveam eu ca idei fixe, cu ceea ce scria Gabriel ȘEITAN despre Dan PETRESCU.

Cartea are 16 capitole cam de 5 - 7 pagini fiecare abordează evoluția fotbalistului Dan PETRESCU în timp, dar pentru a-și justifica titlul cărții, autorul începe cu perioada Chelsea a jucătorului, unde acesta a fost numit LEGENDA. Dimensiunile cărții nu i-au permis autorului să includă copii după documente, pentru a da cărții acea veridicitate de document. Eu l-am crezut pe cuvânt pe autor, dar tot rămân la ideea mea că fotbalul românesc este de o mediocritate strălucitoare și nimic altceva.

Cartea este bine scrisă. Autorul Gabriel ȘEITAN are un stil curat, urmărește în mod coerent firul povestirilor și ceea ce mi s-a părut interesant este legat de faptul că nu a idilizat figura lui Dan PETRESCU, ci a căutat să-l aducă în fața cititorului pe fotbalistul Dan PETRESCU, dar și pe omul Dan PETRESCU, ca om de fotbal, mă refer.


(12 martie 2023)

Arta de a pasa responsabilitatea la alții (I)

Când văd cum unii jurnaliști arată cu degetul spre alte direcții decât cele corecte, îmi dau seama că la un moment dat, presa nu face altceva decât să manipuleze. Să dau un exemplu:
A avut laoc pe national Arena un set de spectacole care au adunat seară de seară peste 30.000 de spectatori, dar fără a depăși capacitatea de 80.000 de locuri. Este cunoscut faptul că atunci când se adună la un loc peste 30.000 de inși, gestionarea situației este extrem de greu de realizat.
Organizatorii știu din cine este format grupul țintă, adică spectatorii care merg la acele spectacole.
Nu sunt prunci care vin să sugă țâță și apoi să doarmă în leagăn.
Nu vin bătrâni trecuți de 80 de ani, veniți să-și retrăiască tinerețea cu muzică patriotică de șantiere.
Nu vin pensionari vânoși care în loc să dea 100 lei pe bilete, cumpără câteva lăzi cu bere.
Nu cin gospodine puse pe făcut ciorbă de burtă și pui la cuptor cu cartofi.
Nu vin țărani din satele de lângă București care au stat 10 ore în seră și și-au scuipat bojogii.
Nu vin parlamentarii cu nasuri fine, căci dacă nu au primit invitații nu scot ei banul din buzunar.
Nu cin intelectualii fini, care citesc SARTRE și HEIDEGGER, să se amestece cu vulgul.
Vin tineri cu vârste între 18 și 50 de ani.
Sunt oameni care lucrează la multinaționale.
Sunt oameni care câștigă bine.
Sunt oameni îndrăgostiți de muzica nouă, cu mulți decibeli.
Ei nu poartă costum și cravată.
Ei au barbă.
Ei poartă blugi și teniși sau alte tipuri de pantofi sport.
Ei au reperele lor printre tineri sau printre oamenii politici avangardiști.

oricât de atente sunt organele de verificare la intrarea în incinta de la National Arena, riscul de a nu fi introduse articole interzise nu este exclus în totalitate, mai ales că anumite lucruri nu sunt detectabile, iar drogurile sunt unele dintre ele, chiar dacă sunt utilizați câini dresați. Intrarea se face prin numeroase puncte și filtrele sunt numeroase. Cine spune că lam 50.000 de spectatori intrarea se face 100% în condiții de siguranță, în opinia mea minte. Nu spun că din 50.000 de inși 10.000 trec de filtre încălcând regulile, dar dacă din 50.000 sunt 10 inși care au încălcat regulile și trec de filtre, ceea ce ar face ei în timpul unui spectacol este deja o mare problemă pentru organizatori.

Organizatorii sunt cei care trebuie să ia măsuri severe de menținere a ordinii. Ei trebuie să colaboreze cu gazdele și cun organele de ordine. Jurnaliștii trebuie să aibă o abordare realistă și nu trebuie să găsească vinovați pentru nereguli acolo unde nu este cazul. Voi dezvolta subiectul.

(02 iulie 2022)

Retrogradarea lui Dinamo București

 

Clubul Dinamo avea o echipă de fotbal cu totul specială. De când fotbalul este o afacere, nici clubul Dinamo nu a fost ferit de muștele care s-au năpustit pe stropul de miere din borcan și au reușit performanța de a prăbuși clubul și iată că echipa de fotbal a retrogradat. Mare tragedie, pentru o istorie și pentru un trecut glorios. Suporterii își ziceau câini. Pe stadion se duceau lupte adevărate între fani. Erau jucători de top în echipa Dinamo. Cine va găsi timp să scrie o istorie a echipei de fotbal Dinamo de la începuturi și până la 20 mai 2022, când a venit sfârșitul.

Eu nu am fost și nu sunt un iubitor al fotbalului. De două ori am fost la meciuri de fotbal. Prima dată când am văzut meciul România-Grecia pe național Arena, unde am plătit 100 de lei ca să văd și eu cum arată prea lăudata National Arena și echipa României a fost umilită de o echipă a Greciei proaspătă, talentată și eficientă, în timp ce jucătorii mioritici parcă aveau bolovani legați de piciorușe.

Al doilea meci a fost pe Neu Camp la meciul FC Barcelona cu AC Milan pe vremea când juca un român foarte bun, unul CHIVU, băiat cuminte care nu a tras pe nas și nu a fost implicat în scandaluri și nici trei muieri n-a avut, dragul de el.

Am povestit tiate acestea pentru a nu se crede că am ceva cu clubul Dinamo. Sunt numai foarte trist să văd un management prost, să văd oameni care nu au un proiect, nu au o strategie, ci sunt oamenii care merg după principiul fură și fugi, principiu extraordinar de păgubos, care este drum înfundat.

(29 mai 2022)

Zgarda și petarda

Nu sunt fan fotbal. Nu merg la meciuri. Nu am o echipă preferată. O singură data am mers pe National Arena s-o văd și atunci a fost un moment nepotrivit ca Grecia ne-a umilit groaznic și am mai și dat 110lei, vai de capul meu!

Aseară, urmăream Vocea României și la un moment de publicitate, plimbându-mă cu degetele aiurea pe telecomandă am picat pe TVR1 taman în momentul în care se făcea nu știu ce, duăî care am văzut că a explodat o petardă și am auzit numele Robert Lewandowski. Crainicul a amuțit. Apoi a zis ceva din care am înțeles că nu e în regulă. Mă gândeam la 0-3, care oricum nu mai conta la 0-1 în minutul 74 și un pic. Nu mă miră nivelul huliganismului nostru cel mioritic. La 40% analfabeți în niciun caz comportamentul nu va fi de doctori în științe sau de filosofi în butoi, ci brutal, primitiv și cu consecințe grave. Cred că arbitru nu a încheiat jocul pentru că s-ar fi generat o situație incontrolabilă. Oricum trebuie să urmeze ceva, că este intolerabil ceea ce s-a petrecut acolo. Apar o serie de întrebări:

• cum s-a intrat cu petarde?
• cum s-a tolerat atâta indisciplină?
• s-a uitat episodul din Franța de lângă stadion?
• la o echipă slabă trebuie și suporteri descreierați?

Apar mirări nefondate în lumea fotbalului, mai ales când se ignoră calitatea. Se vede de la o poștă că fotbalul de aici este bolnav, este corupt și este super-mediocru. Au ieșit la iveală nereguli, dar încă nu se vede întreg aisbergul mâncat de viermi și plin de puroi. Nici probușirea spre care se îndreaptă zglobie echipa condusă de Christoph Daum nu va duce la decizii majore, căci sistemul fotbalului este aici așa construit încât performanța slabă sau mai corect non-performanța nu are cum să fie sancționată. va fi demis antrenorul? El are clauze contractuale dure pentru noi, așa cum toți antrenorii știu să facă. Din rău în mai rău este drumul spre finalul acestor preliminarii, din moment ce echipele cu care jucăm nu sunt din Afumați, Ghimpați sau Insulele Feroe. Ar bretui discutat foarte serios, ar trebui făcută o strategie pe 10 ani care să ia în considerare:

• bazinul de jucători ce vor fi selecționați;
• însănătoșirea civiziilor de fotbal;
• campionat cinstit;
• fundamentarea pe valori autentice.

Numai după 10 ani de aici înainte se va vorbi de u fotbal conectat la exigențe și la nivel european sau mondial, dacă și numai dacă fundamentul ce va fi clădit pe baza acelei strategii va avea un obiectiv clar și se vor identifica activități bine definite și resurse de cea mai bună calitate. Altfel și peste 5 și peste 10 și peste 100 de ani ve vom sufla mucii în batisă, vom regreta și vom da vina pe alții, cu năduf. Vom și înjura, colorat bineînțeles, cu adreă directă, fără greș. Deocamdata fotbalul de aici, acest maidanez molâu tărăște doar o zgardă după el. Petarda a explodat aseară.

(12 noiembrie 2016)