Titlul de doctor în științe de pe vremea mea

Pe vremea mea se susțineau foarte puține teze de doctorat, pentru că:
- numărul doctoranzilor era foarte mic,
- numărul de conducători de doctorat era și el foarte mic,
- doctoratul nu era învățământ de masă,
- cine avea titlul de doctor chiar avea nevoie de el la muncă,
- standardele erau de nivel foarte înalt.

Titlul de doctor în științe era acordat unei persoane care:

- în facultate avusese rezultate foarte bune,

- continua cercetarea științifică și după susținerea tezei,

- dovedea că are capacitatea intelectuală de a munci din greu,

- nu etala titlul de doctor în public să pară ceea ce nu este,

- avea timpul material să facă o teză de doctorat autentică,

- nu alerga în același timp după nenumărați iepuri,

- avea respect față de sine și față de conducătorul științific,

- nu vedea doctoratul ca portiță de a urca în societate,

- vedea în doctorat singura șansă de a evolua profesional.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, evita să-l scrie cu litere de-o șchioapă pe cartea de vizită, căci nu prea erau cărți de vizită sau cei care dețineau un astfel de titlul munceau și nu aveau timp de prostii, precum promovarea personală în vederea obținerii unei funcții administrative care aduce bani cu sacul. 

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu ieșea ca păduchele în frunte pentru a afișa că posedă acest titlul pentru a se diferenția de ceilalți din turmă, căci el era cel interesat de obținerea de rezultate în munca de cercetare științifică, pentru că doctorii în științe lucrau în cercetare sau în universități unde pe lângă predare făceau și cercetare.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, lucrau în cercetarea științifică, rezolvând probleme cu care economia se confrunta. Ei nu ocupau funcții politice, funcții administrative în aparatul central și nu puneau niciodată diploma de doctor în științe pe poziția de scut care să-i departajeze cum că ei reprezintă o specie deosebită în peisajul social unde oamenii obișnuiți sunt majoritari.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu-și puneau diploma de doctor în vitrina din sufragerie sau pe peretele din holul de la intrarea din apartament și nici nu scriau pe plăcuța de la intrare în apartament cuvântul dr. pentru a nu se trezi solicitați la un caz de urgență medicală căci dr. înseamnă în mentalul popular doctor adică medic, omul care salvează vieți.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu avea de ce să se rușineze, căci acest titlul se câștiga prin muncă intensă de cercetare științifică depusă cam 5 sau 7 sau chiar mai mulți ani și nu era asociat furtului intelectual prin plagiat nerușinat în complicitate cu conducătorul științific și cu membri comisiei de acordare a titlului la susținerea tezei de doctorat.



(30 aprilie 2023) 

Diplome false în circulație

Dacă cineva s-ar apuca să ia la bani mărunți diplomele depuse la dosarele unor persoane încadrate pe funcții bine plătite, ar avea surpriza ca cel puțin 25% dintre diplome să fie false. Prin diplomă falsă înțeleg acel carton fabricat undeva, completat undeva, semnat undeva, șampilat undeva, numai că acele locuri nu au nicio legătură cu instituțiile care în mod normal și legal ar trebui să emită respectivele diplome. În acest context diploma este falsă dacă și numai dacă a fost:

- tipărită altundeva decât unde se tipăresc diplomele,

- completată altundeva decât în liceu, facultate,

- semnată și ștampilată de alte persoane decât cele abilitate,

- comandată și achiziționată contra cost de la falsificator,

- utilizată cunoscând conștient și clar că este un fals.

Există soluție pentru a diminua numărul diplomelor false aflate în circulație, prin crearea unui registru național al diplomelor emise legal în ultimii 50 de ani în România. Nu este un lucru îngrozitor de greu pentru că dacă anual sunt un milion de absolvenți de școală generală, de liceu și de facultate, o bază de date cu 50 de milioane de articole încărcată descentralizat cu chei multiple de control, nu ridică nicio problemă și într-un an, cheltuind niște bănuți și angajând niște responsabilități, nu prezintă riscuri majore de a conține date corecte și complete. Noi vorbim despre datele personale care nu trebuie să devină publice. Nici nu trebuie să devină publice. La angajarea sau la prezentarea unui dosar, orice persoană spune ce diplome are și care este elementul de identificare. Sub ochii persoanei are loc verificarea de către trei persoane din comisia de angajare în baza de date și cei care verifică, confirmă că cele spuse sunt adevărate prin semnături. Și aici există niveluri de acces și este clar că sunt modalități de a se evita accesul neautorizat într-o astfel de bază de date. Fiecare individ își va face cont și consultă baza de date. La angajare el are act de identitate, are acces, prezintă diplomele în format fizic, dar accesează baza de date în fața comisiei și aceasta prin semnătură confirmă că diplomele sunt autentice. Sunt și alte soluții.

Nu am abordat aici nimic despre diplomele fără acoperire.

(15 martie 2021)