Alt catren care m-a marcat

Când eram copil mergeam destul de des la biserica de la noi din Găvana, Pitești. Chiar lângă gardul din stradă al bisericii era o cruce de marmură pe care scria:
Călător, oprește-ți pasul
Și privește-acest mormânt,
Căci ce  sunt eu astăzi,
Vei fi și tu în curând.
Cred că un matur ar fi înțeles altfel semnificația acestor versuri, dar pe mine m-au înfricoșat și ideea morții nu mi-a dat pace mult timp. Uneori îmi veneau în minte versurile fie când mergeam la râu să mă scald, fie când înotam în valurile mării, fie când eram pe munte. Nu știu ce a avut în cap cel care a compus catrenul, dar multe nu a avut, din moment ce a creat așa ceva. De multe ori m-am gândit la poeziile de pe crucile din Cimitirul Vesel din Săpânța și am realizat diferența dintre unghiurile din care este privită și viața și moartea la doar 563 Km.

(28 decembrie 2022)

Un catren care m-a marcat

Am avut din vremurile în care eram elev de liceu, plăcerea de a compune versuri. Chiar am participat la un cenaclu literar în orașul meu natal Pitești cu prietenul și colegul meu de clasă din liceu Gheorghe MATEI, poetul clasei, despre care au scris prin anul 1968 mai multe pagini pe care le-am intitulat Poezia lui MATEI Gheorghe și pe care le-am pus într-un dosar cu șină și de care și acum sunt foarte mândru, când le recitesc. Întâmplarea a făcut să merg de mai multe ori cu trenul și când trenul a întârziat  mult prea mult, a trebuit să ajung și la closet. În excelenta tradiție românească, pe zidurile interioare ale cabinei erau desene care mai de care mai deocheate și mai primitive însoțite de texte, numere de telefon și invitații, dar mi-a atras atenția catrenul:
F-t- - ți mama ta să-ți f-t,
De poet necunoscut.
Dacă te duci la closet,
C-c- - te nu fii poet.

De atunci, ori de câte ori mă mai apucă dorința de a compune versuri, îmi revine în minte acest catren și totul se duce de râpă.

(28 noiembrie 2022)