De ce s-a prăbușit școala românească după 1989?

Școala românească înainte de 1989 însemna:
- sistem centralizat comunist,
- număr de ore fix pe săptămână,
- profesori înrolați politic,
- organizație de pionieri,
- disciplină comunistă,
- sistem de notare comunist,
- obligativitatea frecvenței,
- obligații cât cuprinde,
- drepturi la limită,

- reguli stricte la angajarea în muncă,
- conducerea de către partid.

După 22 Decembrie 1989 o dată cu venirea democrației în România și școala a suferit o serie de  transformări, din care enumer aici:

- apariția grevelor la profesori și la elevi,

- dezvoltarea învățământului privat,

- apariția pieței muncii,

- schimbarea criteriilor la angajare,

- au apărut drepturile elevilor,

- a dispărut organizația de pionieri,

- profesorii au și ei drepturile lor,

- s-au dezvoltat manualele alternative,

- cererea și oferta și-a făcut loc peste tot,

- s-au diversificat tipurile de licee,

- admiterea se face centralizat,

- examenul de bac se face centralizat,

- au apărut analfabeții funcționali,

- a crescut la cote alarmante abandonul școlar,

- se câștigă mulți bani din munci care nu presupun studii,

- numărul orelor pe săptămână a scăzut,

- oamenii au drept să facă și servici și școală.

Toate modificările au interpretări originale, mioritice, ceea ce au dus la scăderea calității actului educațional, căci oamenii au alte obiective, decât cele de a învăța, de a obține note mari, căci există munci de unde se câștigă foarte bine fără a avea specializări înalte. Faptul că în educație provizoratul prin suplinitori depășește 30% din personalul didactic, arată că preocuparea pentru calitate are cote minime acum. Scandalurile care se țin lanț în zona doctoratelor, arată că școala românească nu este în stare să-și gestioneze calitatea actului educațional.  Inexistența criteriilor de ierarhizare valorică reală a școlilor și a profesorilor au dus în derizoriu actul educațional.

(17 iunie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Otto ZELCH

Pe Otto ZELCH l-am cunoscut în vremurile când eu eram la ministerul educației și asiguram managementul unui proiect de peste 100 milioane de dolari privind implementarea unui sistem informatic pentru elevii din învățământul preuniversitar. Otto ZELCH era salariat la SIVECO, firma care gândise acel proiect și care coordona din partea executantului implementarea. La Otto ZELCH m-a impresionat rigoarea abordărilor sale de profesionist în ale informaticii. Am avut ocazia să fac o deplasare în Shanghai  la un congres IPMA și acolo am stat mai mult de vorbă cu Otto ZELCH și am reușit să văd care sunt preocupările lui și mai ales să-mi dau seama că am în față un profesionist, care rezolvă probleme, oferind soluții numai după o documentare profundă și numai după ce a făcut calcule de eficiență și are certitudinea că aplicarea în practică duce la beneficii pentru utilizatori.

Ca absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica București, promoția 2001, Otto ZELCH a venit întotdeauna nu numai cu puncte de vedere valoroase, ci și cu  componente software care au contribuit la dezvoltarea sistemului destinat perfecționării învățământului. El are și un master tot la Facultatea de Automatică și Calculatoare promoția 2002.  M-a impresionat gândirea lui și modul în care vedea atât componentele, cât și întregul, căci numai așa se obține o construcție coerentă în domeniul informaticii moderne. El a fost în cei 13 ani cât a lucrat la SIVECO manager de proiect, manager tehnic de produse, director de business, iar acum este director de business la NeatShape Technologies. 

Se vede că Otto ZELCH este un tânăr inteligent, cu mare putere de muncă, cu o viziune foarte clară asupra direcției de dezvoltare a proiectelor informatice complexe, iar rezultatele muncii lui l-au impus ca fiind un profesionist de mare anvergură în rândul colegilor lui.



(10 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan MORCOV

 În anul 2005 când am venit la ministerul educației și am avut o colaborare cu firma SIVECO, am avut ocazia să-l cunosc pe tânărul informatician Ștefan MORCOV.

La viața mea am auzit pe foarte mulți vorbind despre e-LEARNING, dar nimeni nu a reușit să mă convingă de faptul că ar fi înțeles corect ceea ce înseamnă acest concept. La un simpozion de la IPB era un nene care vorbea foarte mișto deswpre e-LEARNING, ca la carte și care a încercat să mă pună la punct că nu știam eu definiția dată de UE acestui concept, definiție pe acre el o turuia ca o moară stricată. Când l-am rugat să-mi spună dacă el are o aplicație, un curs, o lucrare de laborator 100% de e-LEARNING a dat-o-n bâlbă, dar ca el erau și încă sunt foarte mulți.

Singurul care m-a convins că știe cu adevărat ce este e-LEARNING este Ștefan MORCOV. Am discutat cu el destul de mult fără să spun ce cred eu că este e-LEARNING, dar ceea ce explica el, se suprapunea destul de mult cu ceea ce credeam eu că este e-LEARNIG. Am căzut de acord că lecțiile livrate de SIVECO în contul proiectului de care ne ocupam noi pentru informatizarea sistemului educațional SEI sunt doar elemente de început, că mai este cale lungă până la a se ajunge la adevăratul e-LEARNING și că cine vrea să facă cu adevărat ceva de e-LEARNING trebuie să scoată din buzunar banul gros și să plătească, pentru că nimic nu este gratis.

Am urmărit evoluția lui Ștefan MORCOV și m-a impresionat faptul că este un tânăr dedicat muncii acesteia de a dezvolta proiecte pentru educație. Aș fi tare bucuros să văd acum, după 18 ani ce a mai făcut el în zona aceasta și am certitudinea că având o bază sănătoasă, rezultatele nu pot fi decât excelente.




(10 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Cristian DEACU

Cristian DEACU este unul dintre informaticienii care m-au impresionat prin nivelul său de performanță și prin calitatea soluțiilor pe care le oferă la problemele pentru care este solicitat să le rezolve.
L-am cunoscut pe Cristian DEACU în perioada în care eram director în ministerul educației și au fost câteva momente critice unde trebuiau date soluții contra cronometru. În toate situațiile, cu un calm desăvârșit, Cristian DEACU a venit și a soluționat și nu oricum, ci foarte bine.

Cristian DEACU este absolvent al Universității București. În vremurile în care am colaborat el lucra la SIVECO și sistemul informatic unde el era implicat ca programator, se ocupa de admiterea în licee. La un moment dat s-a impus ca în toiul nopții să se producă o  schimbare de subiecte la o anumită probă, pentru a menține nivelul de securitate pentru competiție. Atunci l-am văzut pe Cristian DEACU, tocmai când toată lumea credea că totul este pierdut, că vine cu o soluție care a făcut ca lucrurile să reintre pe făgașul normal. S-a dovedit că tânărul Cristian DEACU este un profesionist, care știe meserie, că este un tip echilibrat care nu se pierde deloc cu firea.

Explicația legată de caracterul său puternic aveam s-o primesc în momentul în care am început să discutăm despre preocupările noastre care nu erau legate de job, iar eu i-am zis că merg aproape zilnic la o sală de fitness de la mine din mahala. Atunci el mi-a zis că face alergări și participă la competiții sportive de masă și aleargă pe diferite distanțe. Numai sportul este cel care face ca omul să fie puternic, echilibrat și calm, să răspundă prompt la comenzi și să aibă dezvoltată foarte mult capacitatea de orientare în meserie, mens sana in corpore sano nu este un banc, ci o realitate care funcționează la Cristian DEACU..



(07 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Radu JUGUREANU

Pe matematicianul  Radu JUGUREANU l-am cunoscut pe când eram director în ministerul educației și coordonam proiectul de informatizare a învățământului preuniversitar. El era un tânăr care s-a remarcat prin activități pe care le efectua cu elevii care participau la olimpiadele de informatică. M-a impresionat la Radu JUGUREANU că este un om dinamic, eficient și dedicat muncii, că atunci când face ceav, face un lucru temeinic, fără a fi nevoie să revină asupra deciziilor luate deja. Ori de câte ori am discutat cu Radu JUGUREANU a făcut dovada că este un tânăr foarte bine pregătit profesional.

În vremea când am colaborat cu Radu JUGUREANU, el lucra la SIVECO și observam câtă atenție acordă apropierii aplicațiilor informatice oferite școlilor, de nivelul de înțelegere a elevilor, căci el lucrând cu elevii, cunoștea exact resursele de care aceștia dispun.

A fost pentru prima dată când am întâlnit pe cineva care în demersul său ținea seama de elev, căci tot ce întâlnisem până la Radu JUGUREANU erau adulți care doreau ca elevii să se alinieze exigențelor lor, ca și cum elevii afi niște adulți, trecuți de 30 de ani, cu bagajul de cunoștințe și cu gândirea acestei vârste. Radu JUGUREANU este profesorul dedicat muncii cu elevii și activitățile lui au fost 100% orientate spre elev. Programele de informatizare din învățământul preuniversitar unde el s-a implicat au la bază cunoașterea până la cel mai mic detaliu a informaticii necesare instruirii elevilor, dar și metodele de predare pentru informatica destinată elevilor.

Am apreciat la Radu JUGUREANU dorința de autoperfecționare, de a realiza obiective bine definite și de a fi cel mai bun în meseria lui. El știe să muncească și are acel nivel de exigență care să-l facă să progreseze. Cred că și-a definit niște indicatori cu care face măsurători și după ce face calculele știe unde se află, ceea ce-i permite să facă pașii următori cu mare precizie.

Am admirație totală față de matematicianul Radu JUGUREANU, care de la absolvirea Facultății de Matematică din anul 1984 a parcurs un drum ascendent, însoțit de succese deosebit de importante. Acum coordonează proiecte în cadrul Horváth - Internationale Managementberatung für Performance Management und Transformation.


(05 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Irina SOCOL

Pe Irina SOCOL am cunoscut-o în vremea când eram director în ministerul educației și concluzia la care am ajuns a fost că Irina SOCOL s-a născut în momentul nepotrivit, în locul nepotrivit și și-a desfășurat activitatea în contextul nepotrivit. Faptul că Irina SOCOL a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare, arată că este vorba de o femeie foarte deșteaptă. La Automatică se intra după un examen de admitere criminal de greu și se intra cu medii astronomice. Examenele erau foarte grele, profesorii extrem de exigenți și numai studenții foarte deștepți care munceau pe rupte reușeau să obțină titlul de inginer automatist.

Irina SOCOL a prins din zbor și corect conceptul de management de proiect. Managementul de proiect înseamnă:

- un manager de proiect,

- o idee remarcabilă,

- capacitatea de a alege resursele,

- asumarea riscurilor.

Așa cum am văzut eu un proiect lansat de Irina SOCOL, am înțeles că era făcut după regulile stricte, americane de management de proiecte, căci nu faci un proiect struțo-cămilă, amestecând lucrurile. Trebuie să ai cele mai bune resurse, cei mai buni oameni și să derulezi cele mai bune activități.

Observam cum diferiți amatori, care nu au înțeles esența managementului de proiecte confundau lucrurile în ceea ce privește alocarea de resurse, introducând conceptul de licitație în zona calculatoarelor. Eu sunt împotriva improvizațiilor, mai ales în ceea ce privește calculatoarele produse artizanal în garaje, closete sau în alte locuri la fel de obscure. Una este să cumperi un calculator făcut de IBM și APPLE și alta este să cumperi un no-name, despre a cărei calitate nu cunoști absolut nimic.

Proiectele gândite de Irina SOCOL și firma ei SIVECO au avut ceva revoluționar în ele. Dar ea lucrând în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit, cu parteneri nepotriviți, a ajuns exact la locul nepotrivit, căci nimeni nu face un proiect pentru a scoate bani din buzunarși toată lumea știe că un manager de proiect are un salariu imens, căci el este cel care construiește proiectul, alege resurse, își asumă riscurile. La noi, oamenii vor ca managerii de proiect să fie săraci și cinstiți, cum zicea un nene pe vremuri. dacă Irina SOCOL ar fi lucrat în America, Bill GATES ar fi fost băiat de mingi.

(04 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dragoș CÂRCIUMARU

Din start trebuie să spun că tânărul Dragoș CÂRCIUMARU mi-a făcut o impresie deosebită căci a dovedit că este punctual, bine pregătit profesional, respectuos, eficient. L-am cunoscut pe când eram director în ministerul educației și aveam o colaborare cu firma SIVECO unde el era angajat.

Am fost impresionat de ușurința cu care Dragoș CÂRCIUMARU înțelegea problema care apărea și de soluția pe care o oferea după ce se documenta, verifica și dădea dovadă de siguranță, pentru că ceea ce propunea trecuse testul practicii, aspect esențial în relația om-calculator.

Am realizat împreună

Ion IVAN, Iulian RĂDULESCU, Marius POPA, Dragoș CÂRCIUMARU - Managementul incarcarii bazelor de date de mari dimensiuni, Revista Romana de Informatica si Automatica, vol. 15, nr. 4, pag.57 - 64

Am regretat foarte mult că nu am realizat un stagiu doctoral cu Dragoș CÂRCIUMARU pentru că el este un tânăr cu resurse excepționale pentru a realiza o teză de doctorat cu soluții originale valoroase. Cred că aș fi colaborat foarte bine cu el pentru că Dragoș este un om punctual, realist și profund în studiu, în analiză și în realizarea de soluții. Nivelul lui de exigență m-a impresionat și numai oamenii de mare caracter se manifestă așa cum a făcut-o de fiecare dată el.

(26 februarie 2023) 

Milionul de laptopuri

Am mai spus și o repet: în societate organul crează funcția și nu este ca în biologie unde s-ar zice că funcția crează organul, după Carl von Linné.

Vin cu un exemplu.

Prin anul 2005 s-a prezentat la mine pe când eram director la Direcția de Informatizare și Personal din Ministerul Educației și cercetării, profesorul pensionar M.P. cu propunerea de a lansa un program susținut de profesorul  Nicholas Negropontede la MIT, de înzestrare a învățământului gimnazial și liceal de la noi cu 1.000.000 de laptopuri de 100 USD bucata. Mi s-a explicat că în Brazilia, China și India acest program național finanțat de guvernele țărilor respective a funcționat.

Se făcea u mare eroare și anume, nu se ținea seama de faptul că Brazilia are o populație de 202.768.562 locuitori, China are o populație de 1.350.695.000 locuitor, India are o populație de 1.330.000.000 locuitori, în timp de România are o populație de 20.121.641, adică de cel puțin 10 ori mai mică decât Brazilia și de 60 de ori mai mică decât India și China. Înseamnă că milionul de laptopuri funcționează cu totul  diferit acolo în comparație cu populația de la noi, mai ales că PIB-ul pe cap de locuitpr arată cu totul altfel la ei decât la noi și tot așa se pune problema și cu semnificația unui laptop la elevul de la noi și, respectiv, la elevul brazilian, chinez sau indian.

Ca lucrurile să fie clare, am propus și s-a întrunit o comisie formată din cei mai tari profesori de calculatoare din Ro care a analizat această problemă pentru a se lua o decizie corectă legată de a achizițional cele 1.000.000 de laptopuri la 100 USD bucata, adică un efort de 100.000.000 USD pentru statul român și a rezultat că nu este oportună o astfel de investiție pentru că:

- exista deja programul de 200 euro pentru calculatoare la elevi cu venituri mici;

- tehnic folosirea în clase este imposibilă din cauza firelor de alimentare;

- fiabilitatea ar face ca 30% să fie în reparații ceea ce presupune service imens;

- costurile ascunse sunt mult mai mari decât cei 100 USD per bucată.

Răspunsul a fost convingător și acest program nu a fost implementat. Era rezonabil ca statul să sprijine cu 300 - 400 euro familiile pentru a achiziționa laptopuri performante, părinții venind și ei cu niște sume. Sunt sigur că impunând accesul la acest program a familiilor sărace, dar cu oarece venituri, nu ar mai fi existat familii cu venituri zero, așa cum se demonstra la programul 200 euro, ci lucrurile ar fi luat o cu totul altă întorsătură. Formula nu a fost agreată, pentru că se stricau niște jocuri, căci dacă laptopul ar fi costat nu 100 USD, ci 97 USD și programul ar fi prevăzut 120 USD din mărinimia condeiului, diferența...

(11 mai 2017)

Șantajul de presă

Tor ceea ce scriu, sunt lucruri trăite de mine, nu sunt rezultatul unei imaginații, deși sunt lucruri foarte bolnăvicioase.

• O copilă foarte obraznică de la un ziar aflat acum în moarte clinică și umplut de bubele purulente, aproape cu miros pestilențial ale corupției, a dat buzna la mine în birou. A zis ea ceva acolo dar i-am cerut să se legitimeze. A devenit obraznică cea de la EvZ. Am pus-o pe secretară să facă legătura cu un șef al ei de la ziar. Am discutat cu ăla și mi-a cerut să i-o dau la telefon. Am zis să-l sune de la telefonul public de la parter, să se mămurească și să vină pe cale ofocială. Tot oficial îî voi răspunde și eu. Muierușca nu s-a potolit, căuta să mă prindă cu afirmații. Politicos i-am cerut să mă întrebe orice, dar în scris. Eu îi voi răspunde tot în scris. Eram asistat de un foarte bun avocat. Și-a dat seama că nu prea are loc de întors și a virat.
• Foarte mulți sugeau de la un contract al lui SIVECO cu MEC, ceva despre informatizarea învățământului preuniversitar. Așa că veneau băieții și fetițele cu tot felul de întrebări capcană. I-am strâns pe totți  și i-am anunțat delicat, suav și mai ales cu grașie că voi pune pe site textul contractului. Din ziua postării n-a mai apărut picioruș de șantajist la ușa biroului meu. Chestia cu băgatu-n vcerneală, nu este o vorbă-n vânt și s-a văzut cum din șantaje se fac averi uriașe în presa scrisă. Se cumpără ziare ca instituții, dar cu costuri, uneori plata este în zilele care nu se mai numără, pe un drum spre Ploiești.
• Cel mai rău lucru este să discute omul cu un așa-zis jurnalist la telefonul mobil. Fără creirul la mine într-o zi, am fost sunat de un troglodit de la Adevărul, am discutat cu el civilizat. Mi-a pus întrebări, i-am răspuns. Politicoasă javra mi-a mulțumit. Când a doua zi am citit ziarul, m-am luat cu mâinile de păr. Una zisesem eu, alta se publicase. L-am contactat pe celbrul CTP, despre care din acea clipă am avut eca mai proastă părere. I-am zis ce și cum. Mă așteptam ca de la înălțimea sa de mare editorialist să spună niște lucruri dacă nu inteligente, măcar convingătoare. Nu s-a întâmplat. Când m-a solicitat să particip la Hotelul Flora al lui Copos la un seminar despre SEI, făcut de o fundație cu participarea lui Corina Drăgotescu, i-am zis pas. A intervenit, a recunoscut unde trebuie ca s-a greșit. Mânjitura a rămas.

Presa scrisă nu mai este muribundă. Presa scrisă a murit. Trăiască ziarele online!

Concluzie: presa are în ea neprofesionalism și șantaj cât cuprinde. Dovezile sunt la tot pasul. De                  aceea a și murit presa scrisă și nu va reînvia niciodată.

(02 aprilie 2016)