OMS nu studiază gâlcile

În anul 2020 mi s-a arătat că OMS este ca un miriapod cu picioare de lut care se mișcă greoi în direcții nedefinite. Spusele oficialilor de la OMS au arătat:

- indecizie,

- necunoaștere,

- tărăgănare,

- inconsistență.

Eu credeam că OMS are o clărire cu câteva calculatoare, are niște baze de date în care sunt tot felul de informații privind fenomene descrise la nivel primar și acolo în clădire sunt niște matematicieni, nu mulți și niște medici, nu mulți, care fac tot felul de modele, simulează și oferă scenarii, iar decidenții definesc:

- fluxuri,

- proceduri,

- norme,

- acțiuni,

- tratamente,

care să soluționeze situații care apar la nivel de grupuri de state sau la nivel global. Ca în anul 2020 să-mi vină mie OMS și să ridice din umeri în problema pandemiei de COVID 19 mi se pare chiar o glumă proastă. De acolo trebuia statele să ia lumină, nu instantaneu, ci hai, la o săptămână cel mult două ca factor de întârziere, dar bălăceala în incertitudini îmi arată că la OMS birocrația este foarte puternică și a sufocat partea de operaționalizare a obiectivelor pentru care a fost creat acest organism. Nu zic să nu existe oameni de birou, dar OMS trebuie să aibă și cabinete de cercetare, nu de orice fel de cercetare, ci de cercetare a fenomenelor de masă, care se referă la grupuri de țări, la continente la toată lumea. Ori nu s-a văzut că ar exista rezultate de acest fel.

Am ajuns la concluzia că nici despre gâlci nu se știe prea multe la OMS din moment ce chestia cu masca a fost poem metafizico-filosofic, de sorginte kafkiană, iar aparițiile oficialilor m-au dis cu gândul la zicerea lui HAGI, să fie bine, ca să nu fie rău.

(23 martie 2021) 

gripă, epidemie, pandemie

Televiziunile dâmbovițene, puse pe isterie și exagerări, oferă cele mai sunbre scenarii, dar în același timp spun să nu ne panicăm și nici să ne isterizăm, deși ele fac totul spre a ne aduce în acestă direcție.

Se folosesc tot felul de informații de proveniență dubioasă, se folosesc tot felul de imagini în colaj, pentru a induce isteria națională. Șa trei cazuri de coronavirus e anticipează închiderea orașuliui Timișoara. La 6 xazuri ei vorbesc de creștere alarmantă la zeci și zeci de cazuri de persoane contaminate cu COVID 19.

Nimeni nu spune că este bine. Nimeni nu spune că este o situație roz. Nimeni nu spune că trebuie să se stea cu mâinile în sân. Dar una-i una, alta-i alta. Obsesia de a veni cu detalii absurde legate de cei contaminați, cu secvențe de la plecarea lor în izoletă din fața casei, ajungerea lor la locurile de caractină care se vrea a fi secrete, arată depășirea oricăror limite în abordarea acesteui subiect. Trebuie să existe o autocenzură, numai că rating-ul este mult mai puternic și televiziunile au făcut din coronavirus u show extrem de profitabil, iar manipularea cu această temă este extrem de profitabilă, economic, dar mai ales politic, pentru că unii se agață de tema pandemiei pentru a amâna sine-die alegerile, ca să-și mărească șansele de reușită, deși ei sunt în cădere liberă.

Ar trebui să existe niște procente. La X% din populație afectată de cutare maladie se vorbește de respectiva maladie, la Y% din populație se vorbește de epidemie, iar la Z% din populație afectată de respectiva maladie se vorbește de pandemie. Dacă nu sunt depășite acele praguri, să se interzică alarmarea populației că este epideme când nu e epidemie, că este pandemie când nu este pandemie. Un pic de decență nu strică niciunui moderator de televiziune, chiar dacă depășirea limitelor înseamnă profituri garantate.

(05 martie 2020)