Inteligența artificială - IA și pierderea identității naționale

Am zis și mă repet: aplicațiile de Inteligență Artificială sunt produse software care folosesc conținut digital creat de-a lungul anilor. Observăm că procesul de digitalizare la noi este ca inexistent. Nu s-au digitalizat filmele românești de la Arhiva Națională de Filme. Teatrele nu și-au digitalizat înregistrările. Muzeele nu au progresat în a digitaliza marile lor bogății aflate în conservare prin depozite. Nici bibliotecile nu stau bine cu digitalizarea documentelor și manuscriselor de care dispun. Știam că la Electrecord s-au făcut ceva pași, dar accesul acolo este condiționat de abonamente și de plăți.

Lipsa conținutului digital original, românesc, despre ceea ce suntem noi ca popor, ca realizări, ca istorie, are efecte catastrofale asupra rezultatelor pe care le oferă Inteligența artificială - IA oricui ridică probleme despre noi. Se știe că istoriografia maghiară este extrem de bogată în ceea ce privește lucrările științifice legate de Transilvania. Abordările sunt făcute din punctul de vedere al modului în care istoricii maghiari văd acest subiect, care este total diferit de modul în care istoricii români îl abordează. În acest context, sintezele documentare oferite la orice solicitare făcută unei aplicații software de Inteligența artificială - IA, va prelua din conținutul digital existent ceea ce se solicită și prelucrările mecanice aplicate, vor duce la un conținut digital care reflectă exact ceea ce s-a găsit pe Internet, creat anterior de istorici fie români, fie maghiari. Aplicația software de Inteligența artificială - IA nu crează nou conținut digital, ci agregă, omogenizează și rafinează conținut digital existent. La un 70% conținut digital preluat din istoriografia maghiară și 30% conținut digital preluat din istoriografia românească despre Transilvania, rezultatul va fi unul controversat, doar din cauză că pe Internet ponderea de conținut digital disponibilă din istoriografia românească este substanțial mai redusă.

In ipoteza în care conținutul digital despre portul popular românesc este foarte redus, acest dezechilibru se va reflecta nefavorabil în crearea de sinteze și com afla că motive naționale românești se află pe produse ale unor celebre case de modă, în loc să aflăm că acele motive se află pe iile românești și de acolo au fost preluate de casele de modă și acest lucru se va produce doar din lipsa conținutului digital legate de motivele populare cusute pe iile românești, conținut digital creat de cercetătorii români specialiști în etnologie și folclor, care acum nici nu se sinchisesc să combată manifestările kitsch, vulgare de denaturare a costumului popular tradițional care au apărut după ce au fost inventate mașinile de cusut pe puncte care imită unu la unu cusutul manual al modelelor de pe iile românești.



(12 iunie 2023)

Eu și kitsch-urile

Ca să dau o definiție pentru kitsch așa, ca pentru mine din Vitan, kitsch-ul este expresia pură a urâtului, ridicat la rang de frumos de către cei care-l exersează.
Un costum popular este un kitsch dacă se folosesc culori stridente și modelul este uriaș.
O casă este un kitsch dacă este vopsită strident și dacă formele ei nu au nimic cu proporțiile.
Un cântec este un kitsch dacă melodia este nesemnificativă, iar versurile sunt de c-c-t.

Un tablou este un kitsch dacă ilustrează un pepene, un buchet de liliac și culorile sunt violente.

Un bibelou este kitsch dacă este realizat ignorând cele mai elementare reguli ale simbolisticii.

În zona artizanatului kitsch este ușor de realizat datorită diversității și inculturii meșterilor.

În zona modei kitsch depinde de slăbiciunile celui care produce țoale și acceptă aberațiile clientului.

Este extrem de ușor de căzut de la arta autentică în zona de kitsch, pentru că a face artă adevărată este greu, necesită talent, muncă, exigență și dăruire, în timp ce a face un kitsch este extrem de ușor căci orice chestie care iese din sfera artei este un kitsch. Dacă arta este una, în zona kitsch-ului se află o infinitate de variante și oricine vrea să facă un produs kitsch nu trebuie să depună un efort considerabil, pentru că un produs kitsch se naște de la sine, cât ai bate din palme.

Aș mai da o definiție pentru kitsch, pe care-l consider un fel de pornografie în care nu apare sexul explicit, dar efectul este la fel de devastator asupra ochiului și a simțurilor.

Vă mai amintiți peștii din sticlă colorată?

Vă mai amintiți garoafele din plastic?

Vă mai amintiți tablourile pictate înșiruite pe străzile din Mamaia?

Vă mai amintiți iile cu flori stridente purtate de cântărețele de folclor fără voce?

Vă mai amintiți monumentele funerare care vor să ilustreze bogăția defunctului?

Vă mai amintiți kilogramele de aur pe care le poartă după ei ființele acelea burtoase?

Vă mai amintiți casele placate cu ceramică strident colorată, ca semn al bogăției?

Vă mai amintiți miresele și mirii absolut aiurea costumați din dorința de a-și etala opulența?

Toate acestea sunt forme concrete de manifestare a kitsch-ului și dacă am posibilitatea, ori schimb canalul Tv, ori trec pe partea cealaltă a străzii, căci numai simplul contact cu prostul gust face ca riscul ca și eu să mă contaminez cu urâtul pur și să accept involuntar un kitsch, crezând fie că este un trend, fie că este chiar artă pe care un nu am înțeles-o așa cum trebuie și las o portiță deschisă.



(17 mai 2023)

Un kitsch obținut din elan nejustificat

Tot timpul trebuie să pornim de la ideea că sunt oameni de meserie și că din clipa în care am făcut mulți bani, nu rezultă automat că:
- suntem mult mai deștepți decât în vremurile când eram normali,

- s-a prăvălit bunul gust peste noi instantaneu,
- știm să combinăm culorile încât să impresionăm plăcut,
- facem alegerile cele mai bune la designul de interior.
Cine crede că este omul care se pricepe la toate nu va face altceva decât să greșească în cascadă și în final să obțină exact ceea ce nu este de dorit, adică un kitsch și nimic altceva.
Am fost invitat la cineva care folosise un designer de interioare și totul era perfect, până la momentul în care el, în calitate de proprietar a ales corpurile de iluminat. M-a izbit discrepanța dintre amenajări, mobilier și corpurile de iluminat care erau oribile. Am făcut greșeala să spun că totul este superb, iar ceea ce distruge erau corpurile de iluminat. Soția tipului i-a reproșat că nu a continuat să lucreze cu designerul și avea acum două păreri negative, una era a soției și alta a mea. 
A fost o emisiune la televizor cu modul în care a fost distrus un monument de arhitectură medievală, căruia i se înlocuiseră dalele de sute de ani cu plăci de marmură. Și era așa de mândru respectivul...  El nu realiza cât rău făcuse, căci în mintea lui puțină, el credea că făcuse bine. Noroc că s-a lăudat reporterului că dorea ca în perioada următoare să înlocuiască tâmplăria originală cu termopane. Noroc că a fost înlocuit și monumentul a fost salvat și plăcile de gresie au dispărut, căci dalele originale nu fuseseră aruncate la groapa de gunoi a orașului și și-au regăsit locul lor.

Ce caută verdeața aceea stupidă în candelabrul de cristal, nu am explicație. Doar imaginația puțină a unui cetățean care a vrut și el să se exprime, ca în final să se mândrească și el cu ceva, căci omul nu și-a dat seama de dimensiunea gafei pe care a făcut-o.

Aveam un prieten care era artist plastic. M-a adus la el să-i văd tablourile pe care le avea în apartament. Se vedea de la un kilometru că știa meserie, căci totul era armonios. Când am văzut reportajul cu conglomeratul de lucrări de artă de care dispunea Adrian NĂSTASE, mi-a dat seama că acolo nu era mâna unui om de meserie și opere deosebit de valoroase, puse cu furca pe pereți pierdeau din valoare de nu se mai înțelegea mai nimic.

(17 iulie 2022)

Făcătorii de folclor

Mai zilele trecute o chanteuză de așa-zis folclor zicea că are la activ câteva sute de piese, din care cam 30% sunt creații 100% proprii. Se și explică puzderia de producții de prost gust care au invadat micile ecrane, lucru care se vede de la o poștă căci:

- temele sunt stupide,

- vocile sunt în suferință, 

- costumele sunt kitsch-oase,

- coregrafia e bâțâită,

- buzele sunt botoxate,

- bustul este tunat,

- unghiile sunt ridicole,

- coafurile sunt sărmăloase.

Niciun post tv de folclor nu reușește să se debaraseze de aceste non-producții care au doar calitatea de a umple timpul, de a deforma conștiințe și de a lăsa impresia că a face cântece este cel mai simplu lucru. Probabil, o cântăreață sau un cântăreț de muzică populară, după ce a zăbovit la surse, printre rapsozii autentici vreo 20 de ani, va umbla ușor și cu grijă pe texte pentru a le aduce la forma care să se potrivească cu vocile lor, lăsând metaforele și celelalte figuri de stil la locul lor. Numai după ce au cules și cântat cel puțin 150 de piese autentice, respectivii vor avea capacitatea să compună una sau două piese care să se înscrie pe linia a celor știute și să iasă cu ele pe straße, plini de emoție nu de emfază și nesimțire cum se procedează azi prea des și prea enervant.

N-am respect și nu dau doi bani pe făcătorii de folclor, care au inundat televiziunile de specialitate și care promovează ceva sub un nivel de calitate care este similar unui salam alterat și împuțit. 

Noi avem repere în muzica populară pe Maria TĂNASE, Maria LĂTĂREȚU, Lucreția CIOBANU, Alexandru GROZUȚĂ, Ion CRISTOREANU, Ion LUICAN și pe Emil GAVRIȘ.
Făcătorii de folclor nu sunt nici pe departe răul necesar din folclor, ci sunt mai răi decât gropile din asfalt, căci făcătorii de folclor sfidează cele mai elementare norme de calitate și de autenticitate.

(20 aprilie 2018)

Vocația kitsch-ului

 Kitsch-ul există peste tot, Deci îl găsim în:

- costumul popular, 

- ceramică, 

- ie, 

- pictură, 

- sculptură, 

- muzică, 

- artizanat, 

- folclor, 

- literatură, 

- dramaturgie, 

- dans,

- film,

- balet,

- arhitectură,

- restaurare,

- industrie,

- servicii.

Kitsch-ul este sinonim cu urâtul,  incultura,  impostura, mediocritatea, excesele, nepriceperea, orgoliul și cu dorința de a ieși în față oricum, nu prin muncă, studiu, perseverență și multe încercări abandonate pe criterii de maximă exigență. Emisiunile tv sunt pline de kitsch-uri, de la modul în care se construiesc decorurile ostentative, îmbibate de copaci înfloriți, tăpșane de un verde prăzuliu și de garduri grosolane, sprijinite de fântâni cu roata de carton, toate imitând ceva din satul recreat de o minte primitivă și lipsită de talent. Comparând un costum popular autentic cu un kitsch se vor vedea diferențele din sobrietatea, simplitatea, armonia, economia primului și opulența, strălucirea, stridența al celui de-al doilea, care nu este altceva decât o construcție caricaturală, ostentativă, disgrațioasă și vulgară, ce nu are nimic cu spiritul fundamental, construit pe muncă și pe sentimentele înălțătoare ale omului simplu din popor, pentru care costumul populare este doar o oglindă a sufletului său frumos.

la noi, mulți au vocația kitsch-ului doar din dorința de a fi extrem de productivi și de a ieși în față repede și fără muncă, adresându-se oamenilor direct, brutal, insistent și  fără gingășie, după regula că dreptatea este a celui care urlă cel mai tare, se zbuciumă cel mai mult și doar se face că face oarece.

Vocația kitsch-ului domină pe cei care cred că se pricep fix la orice, drept care pictează, în același timp compun poezi, scriu muzică și parcă n-ar fi suficient, o mai și cântă deși cu toate stau rău sau cu indulgență, foarte modest. Să nu uităm că un geniu se naște undeva 1 la 1.000.000 de persoane, iar un EMINESCU se naște unul la 2.000 de ani cel mai devreme. În rest, oamenii ar trebui să fiemulți dintre ei, buni, mult mai puțini ar trebui să fie foarte buni, iar cei excepționali ar trebui să fie numărați pe degetele de la o mână pentru fiecare generație.

Vocația kitsch-ului o au cei obsedați să fie apreciați de către cei din jurul lor ca fiind dacă nu genii, măcar persoane excepționale, deși prin ceea ce arată că sunt în stare să facă devin modeste, mediocre sau cel mult ridicole, poleiala spălându-se după doar câțiva stropi de la o ploaie scurtă de vară.

Vocația kitsch-ului este cel mai rău lucru care se întâmplă în societate datorită penetrării mediocrității ridicate la rang de decizie și ceea ce este și mai rău, de creație în lipsă de talent, care nu se cumpără și nici nu se transmite ereditar.

(11 aprilie 2018)

Costume purtate de așa-zișii cântăreți de folclor

Costumele purtate de așa-zișii cântăreți de folclor sunt:

- artificiale,

- exagerate,

- prea colorate,

- negândite,

- netradiționale,

- hidoase,

- kitsch-oase,

- oribile,

- disproporționate,

- incoerente,

- stupide,

- aiuritoare,

- amalgamate,

- dezgustătoare.

Culmea este că pe televizorul color toate defectele se amplifică și devin și mai supărătoare. Florile în culori țipătoare și groaznic de mari de pe cămășile bărbaților scot în evidență pe burțile rotunde și mai mult lipsa de bun gust.
Costume purtate de așa-zișii cântăreți de folclor sunt expresia vulgarității, a inculturii și a prostului gust, toate duse la extrem cu grație, dar și mai nasol, cu credința că așa este bine, frumos și măreț.

(11 aprilie 2018)

Iile kitschoase

Am văzut că în ziua de 24 iunie este Ziua internațională a iei românești. Este o inițiativă interesantă, chiar frumoasă de a promova exact ceea ce ne definește ca popor și anume ia, delicata ie, despre care toată lumea știe că este rezultat al creației femeilor vrednice care intră în alcătuirea poporului nostru cu talentul, cu dăruirea, cu priceperea și cu dârzenia lor. Mă gândesc la Henri Matisse care a și pictat-o, făcând-o celebră.

Iile kitschoase bântuie acum toate ecranele televizoarelor prin:

- culorile țipătoare;

- spargerea tuturor tiparelor;

- încărcăturii exagerate;

- desenele netradiționale;

- florile imense;

- disarmonia generată;

- prostul gust;

- asocierilor nefericite;

- dantelelor fără sens;

- puncte de cusătură imense;

- formelor umflate;

- ajururilor țipătoare.
Deaja când văd la posturile tv cântărețe cu ii kitschoase sunt sigur că noaptea respectivă voi trăi o serie de coșmaruri succesive, pentru că trecerea la lucru la război a acestor ii le-a transformat în macaturi la purtător, cu flori imense, fără sobirietate, fără armonie și fără gust. Lângă tablourile kitsch cu pepenele pe farfurie și cuțitul alături, lângă ghicitoarea stând într-o rână cu țâța scoasă și cu luleaua în gură, iată, a apărut iia kitschoasă, ca tacâmul să fie complet. Cântărețele care poartă ii kitschoase sunt:

- tunate;

- lucrate;

- rujate;

- pe tocuri;

- oribile.

Norocul meu este că mai văd din când în când și magazine de artizanat autentic și mă răcoresc, căci ceea ce este autentic face diferența și oricât s-ar screme așa-zișii meșteri populari să scoată ceva, ei nu vor face nimic altceva decât porcării de doi bani, iar cine le cumpără, nici nu știe pe ce dă banii, căci ieftine nu sunt iile kitschoase.

(27 iunie 2017)