Mitul statului paralel

Dintotdeauna când omul nu a reușit să explice ceva, a găsit soluția, introducând o forță sau o persoană așa cum plăsmuirea minții sale i-a dictat.

Acum, nereușitele noastre sunt puse pe seama statului paralel, format din securiști, oameni vânduți puterilor străine, corupți de toate sortimentele, în niciun caz statul paralel nu-i include pe cei ce arată cu degetul.

Toată lumea uită să spună ceva esențial și anume că nenumărate nereușite din istorie nu vor avea niciodată explicația în existența statului paralel, căci Decebal nu a fost vândut de statul paralel și nici Brâncoveanu nu a avut acea soartă crudă datorită unui stat paralel. Tot timpul trebuie să vorbim despre oameni și mai trebuie să ne uităm ceva mai atent în oglindă pentru a vedea cu mult mai mult decât chipurile senine ale celor care dorm liniștiți, chiar dacă conștientizează ca nu și-au făcut bine traba în ziua precedentă.

Să iau câteva exemple.

Blocurile confort doi din timpul lui CEAUȘESCU nu au fost opera unui stat paralel, ci a unor arhitecți mediocri, care au răspuns unei comenzi mediocre dată de un super-mediocru la care ei se uitat cu admirație tremurându-le paltalonașii căzuți deja în vine de frică. Acolo statul paralel era mediocritatea în persoană.

Acum spunem că nelipsesc autostrăzile. Legea licitațiilor publice este mediocră, pentru că autorii săi au fost mediocritățile în persoană. Studiile de fezabilitate ca soluție sunt o mediocritate monstruoasă, iar execuțiile să nu credem că sunt făcute de genii ale Carpaților, ci de mediocrii șetrși, incompetenți și bizari. Neacceptând această realitate, suma tuturor ciudățeniilor și limitelor este pusă în cârca unei fantasme care poartă numele generic de statu nostru paralel.

Biata Veorica DĂNCILĂ are dreptate când zice că statul paralel nu există, dar există legi proaste, decizii proaste, proiecte proaste și management prost la toate nivelurile.

Acersta este statul paralel: eu, tu, el ea, noi, voi, ei, adică toți care trăim aici și care chiar credem că facem ceea ce trebuie, deși toți se uită la noi și se miră cum de am ajuns să credem așa ceva, deși lumea civilizată zice că nu e bine. 

(12 iunie 2019)

Deep state de Dâmbovița

Să ne reamintim de celebra tiradă a lui CAȚAVENCU din piesa O scrisoare pierdută, actul III, scena  V,  a lui Ion Luca CARAGIALE:

Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

Și ca să nu rămânem încremeniți în acele vremuri, iată, că musai trebuie să avem și noi deep state-ul nostru, cum USA are deep state-le ei. 

Dacă acolo chiar o fi vorba despre un deep state în adevăratul sens al cuvântului, aici pe Dâmbovița aspectul este caricatural, căci un adevărat deep state nu există din multe motive. Există un comportament de deep state, care rezultă involuntar, aproape natural, căci mediocritatea generalizată duce la efecte profunde, de parcă o mână nevăzută, bine strunită ar face toate nefăcutele cu care ne confruntăm. Avem darul de a vedea peste tot influențe nefaste, malefice ca să ziuc așa, deși lucrurile sunt cu mult mai simple, generate din:

- neasumare,

- comoditate,

- lașitate, 

- neinteligență,

- improvizație,

- delăsare,

- dorel-ianism,

- frică,

- bizarerie,

- pasare,

- tărăgănare,

- ineficiență,

- non calitate.

Dacă ar fi să privim cu realism și cu decență, din deep state facem parte toți prin defectul nostru ancestral de a da tot timpul vina pe alții, din a zice că merge și așa și din a ridica din umeri spunând cu oarece resemnare: asta e! Să punem cap la cap toate deciziile mediocre, toate soluțiile mediocre și mai ales modul mediocru de a acționa și vom vedea că nu este necesar niciun deep state pentru a ajunge pe buza prăpastiei, căci rezultanta mediocrității generalizate și ireversibile numai acolo duc.

(31 decembrie 2018)