1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mișu NEGRIȚOIU

Mișu NEGRIȚOIU este un bărbat de 72 de ani.
Mișu NEGRIȚOIU a absolvit Facultatea de Comerț Exterior din Academia de Studii Economice din București promoția1973. 
Mișu NEGRIȚOIU a absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea București, promoția 1980.
Mișu NEGRIȚOIU este doctor în economie de la vârsta de 43 de ani, cam târzior. Teza sa de 268 pagini s-a intitulat Investițiile străine și tranziția la economia de piață și conducător științific i-a fost profesorul universitar Alexandru PUIU.
Mișu NEGRIȚOIU a lucrat la o agenție comercială românească din New York în 1982. 
Mișu NEGRIȚOIU, în intervalul 19 noiembrie 1992 - 27 august 1993, a fost președinte al Consiliului de Coordonare, Strategie și Reformă.
Mișu NEGRIȚOIU a fost parlamentar de PDSR în legislatura 1996 - 2000.
Mișu NEGRIȚOIU a lucrat în sistemul bancar începând cu 1997.
Mișu NEGRIȚOIU a fost președintele Autorității de Supraveghere Financiară.
Mișu NEGRIȚOIU m-a dezamăgit că deși a terminat Facultatea de Comerț Exterior ca Mugur ISĂRESCU, tot ca acesta a lucrat în bănci. Nici doctoratul nu l-a făcut pe probleme de bănci.
Mișu NEGRIȚOIU m-a dezamăgit că nu a revoluționat nimic, deși s-a ocupat să reformeze în timpul guvernării VĂCĂROIU.
Mișu NEGRIȚOIU m-a dezamăgit că nu a arătat performanță. Nici nu avea cum, din moment ce educația lui nu era pentru bănci și nici pentru finanțe. El nu a înțeles ce și cum și de aceea a și fost demis. Sub ochii lui City Insurance a evoluat spre picaj.

Mișu NEGRIȚOIU face parte din categoria de dansatori, care știu să se orienteze, căci chestia aceea cu atașat olipic din 1984 este dovada clară că Mișu NEGRIȚOIU nu pierde niciun prilej de a se afla la masa bucatelor, fără a face mare brânză, datorită limitelor sale severe de acțiune.

(24 august 2022)

Dinastiile românești

Să nu-și închipuie careva că eu stau acum să merg prin biblioteci și arhive să studiez hrisoave prăfuite pentru a identifica arborii genealogici ai dinastiilor de odinioară. Nu voi face așa ceva, căci dinastiile se află aici lângă noi și nu trebuie să fac niciun efort pentru a le identifica și pentru a vedea efectele nocive pe care acestea le au asupra mersului înainte al societății românești.

Dinastiile din bănci sunt extrem de stabile pentru că băncile oferă salarii mari, locurile de muncă sunt curate și nimeni nu trebuie să dea în brânci de atât de multă muncă pentru salariile frumoase care intră pe card lună de lună tatălui, mamei, cuscrului, cuscrei, fiului, fiicei, nurorii, ginerelui.

Dinastiile din universități sunt și ele drăguțe, mai ales că sunt extinse, nu neapărat pentru salarii, ci pentru titlurile academice, pentru timpul disponibil și domnul profesor, cu soția, doamna profesoară, cu fiul undeva asistent universitar, cu viitoarea noră și ea studentă, viitoare doctorandă a viitorului tată-socru, cu amanta, distinsă lector sau conferențiar sau în cel mai rău caz doctorandă, alcătuiesc o structură într-un departament, structură greu de penetrat din moment ce dependențele sunt extrem de strânse și greu de destructurat, căci se face apel la moralitate, la competență și mai ales la nivelul de calificare.

Dinastiile de pe verticală au căpătat valențele cele mai spectaculoase în ultimele două decenii căci pe măsură ce o persoană este plasată pe o poziție de decizie în teritoriu, aceasta își plasează în posturi importante, călduțe, care nu au nicio legătură cu bruma de studii ale soției, fiicei, fiului, nurorii, ginerelui, finului, vărului, nepoatei, nepotului, amantei nr. 1, amantei nr. 2 sau amantei prietenului care la rândul lui a săvârșit un serviciu de angajare care să nu bată la ochi, în contra-partidă.

Toate aceste năclăieli sulfuroase au menirea de a distorsiona realitatea, căci fiin omul nepotrivit la locul nepotrivit, apar tot felul de sincope generate de lipsa de performanță a ocupantului unui post, mai ales dacă este post de decizie și numai așa se explică acoperișurile pe care cea mai mică adiere de vânt le smulge de pe case, podurile care se sfărâmă doar dacă sunt privite cu insistență, clădirile ce trebuie demolate din cauza viciilor de construcție și tot ce intră în categoria banilor aruncați pe fereastră.

(02 august 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Daniel DĂIANU

 Daniel DĂIANU este un bărbat la 70 de ani, care a stat în funcții publice ani în șir, culminînd cu funcția de ministru al finanțelor în timpul guvernelor CDR conduse de Victor CIORBEA și Radu VASILE, când avea 45 de ani.

Nu-mi amintesc să fi făcut ceva notabil Daniel DĂIANU cât a fost ministrul finanțelor și nu am nicio dezamăgire pe această temă. El a fost și în parlament și nici aici nu am nicio dezamăgire. Nici ca membru al ASF nu mi-a spus nimic activitatea lui Daniel DĂIANU. Dacă ar fi făcut ceva spectaculos pentru care să merite purcoiul acela de bani ce-i reveneau ca salariu, cred că aș fi știut și aș fi apreciat.

M-a dezamăgit profund faptul că el ca finanțist ce se dă, a mers cu ceva din agoniseala lui de 220.000 de euro la fondul de investiții gestionat de Cristian SIMA, bani pe care i-a pierdut. M-a dezamăgit săninătatea cu care Daniel DĂIANU recunoștea pierderea. El, de pe poziția lui trebuia să știe care sunt riscurile și în ieșirile publice trebuia să aibă o cu totul abordare. M-a dezamăgit că arăta cu degetul spre SIMA, când singurul vinovat era însuși Daniel DĂIANU care dăduse dovadă de lăcomie ducând banii la un fond speculativ.

(17 iunie 2022)

Pilonul II de pensii

De câteva zile economiștii lui KK se dau cu poponelul de pământ și urlă în legătură cu pilonul II de pensii, cum că staul vrea să-l confiște. Pilonul II de pensii este gestionat de niște privați.

Există și pilonul I de pensii. ASF-ul a comparat ce se întâmplă cu pilonii I și II și atenționează că pilonul II are un randament mai prost decât pilonul I gestionat de stat.

Pilonii aceștia de pensii sunt niște acumulări de bani, adică fonduri rezultate din cote vărsate de stat sau de privați pentru a fi asigurate pensiile salariaților lor. La o privire sumară rău de tot, dacă sunt 5 milioane de salariați și dacă se ia în calcul un salariu mediu de 1.000 €, iar în pilonul II merg 5%, lunar intră în fondul II cam 25 de milioane €, anual intră 300 miloane  €, iar în 10 ani de existență să zicem, acolo s-au strâns 3 miliarde €, care reprezintă o sumă frumușică.

S-au dat acei bani unor privați ca raceștia să-i investească și banii să se înmulțească, ca oamenii care i-au depus să se bucure de pensii cât mai grase.

Să zicem că pilonul de pensii II are Ț € în el. Să zicem că administrarea, adică salarii, taxe și toate cele plătite pentru cei care se ocupă de înmulțirea banilor este S €. Rămâne pentru a-i înmulți prin plasamente sau mai exact pentru investit L = Ț - S. La fiecare an, banii plasați fac pui și din L € se întorc spre cei ce administrează să zicem V €, adică acesta este nivelul de plasare inteligentă a banilor de cei ce sunt plătiți cu S€ taman pentru a face acest gest, adică de a spori ceea ce li s-a dat, chestie pe care în vârful limbii o numim administrare de fonduri. Probabil că o formulă simplistă ca să nu zic vulgară a randamentului unui fornd RF, este dată de relația:

RF = (V / Ț) * 100.

Unii mai sofisticați folosesc formula:

RF = (V / L) * 100

care maschează un pic ineficiența activității celor care administrează și care primesc salarii deloc mititele, ci grase, zic eu în nimicnicia mea.

Se zice că statul este prost administrator. Dacă ASF atrage atenția că RF de la pilonul I este mai mare decât RF de la pilonuk II ănseamnă că cei care administrează pilornul II lucrează mai prost. În niciun caz nu trebuie să se aștepte ca pilonul II să se prăbușească, lucru care se face foarte-foarte ușor fie din superficialitate, fie din proastă strategie, să nu zic lăcomie, de plasare a banilor în zone de risc nepermis de mare. Acum economiștii lui KK își smulg părul din cap că pilonul II etc etc, dar stau și gândesc ce s-ar întâmpla dacă acel fond s-ar vaporiza, cum tot ei, vigilenții tot de KK ar trage statul de urechi că nu s-a ocupat de banii poporului. Oricum o dai, oricum o iei, economiștii lui KK tot ai lui KK rămân și nu vin cu soluții, căci mă așteptam ca ei să tragă semnalele și nu ASF, căci ei au tot felul de surse și de chei de control, dacă tot se dau specialiști. Dar nu este cazul.
Pilonul II de pensii este un poem în proză, concretizat printr-un borcan cu miere care atrage cu mult mai multe muște decât un hârdău cu fiere. Numai că niște albinuțe harnice și deștepte trebuie să sporească mierea din borcan. Dacă în loc de albinuțe apar trântorii, borcanul se cam golește. Nasol.

Știu că acum mulți ani, un casier de la o universitate privată a fugit cu încasările de la admitere și nu l-a mai găsit nimeni, iar de acoperit banii, i-a acoperit universitatea din fondurile acumulate în timp. Mai știu că o bancă s-a ruinat doar din simplul motiv că un salariat besmetic a jucat la bursă în zone de risc maxim și a pierdut ca prostu'trîgând după el dezastru. Toate fondurile au aceste riscuri. Nu trebuie să fii doctor în finanțe să miroși când ceva pute urât de la distanță și vezi sedii luxoase, mașini de fițe și cheltuieli extravagante într-o economie care gâfâie și  nu duduie.

În opinia mea, știu că FNI s-a părbușit, că și CARITAS s-a prăbușit și tot ce este ban sigur, soartă bună n-are dacă este prost administrat și se relaționează cu zone de risc sau de mare risc, deși există și plasamente sigure, dar uneori lăcomia și prostia fac casă bună, ca să nu zic bordel.

(26 august 2017)