1000 de oameni care m-au impresionat: Gabriela DIACONESCU

Gabriela DIACONESCU a venit în clasa noastră când noi eram prin clasa a III-a. A așezat-o doamna învățătoare în banca a treia de la peretele cu ușa clasei. Nimic nu anunța ceva extraordinar, dar a doua zi, Gabriela DIACONESCU s-a oferit să dea tonul la imnul de stat al României, cu care se începeau orele de clasă în fiecare dimineață. Avea o voce dumnezeiască. A convins-o pe doamna învățătoare că ea este cea care dă tonul la cântece. Colegii de clasă aleși înainte să facă acest lucru au suferit cumplit, bănuiesc, pentru că dacă înainte de a veni Gabriela DIACONESCU ei alternau, acum doar Gabriela dădea tonul la imn dimineață de dimineață.
Anii au trecut. Gabriela DIACONESCU, dar și noi ceilalți am terminat cele șapte clase și ne-am risipit care încotro. Știu că Gabriela DIACONESCU a mers la liceu, dar mai departe nu știu ce a făcut. Cu vocea ei, ar fi ajuns să cânte la radio, dar la radio cânta Gabriel COTABIȚĂ, Gabriel DOROBANȚU. Nu am auzit niciun nume de Gabriela printre soliștii celebri pe meleagurile noastre. Știu doar că există scriitoarea Gabriela ADAMEȘTEANU și atât.
Fata cu voce de înger, care dădea tonul la imn în Școala Generală este acum în imaginația mea, eleva care se ridica în picioare, îmbrăcată în șorțulețul ei de elevă cu guler alb și fundă roșie, care apoi a fost înlocuită de cravata de pionieră, dădea tonul la imn și noi începeam să cântăm. E doar un vis.

(06 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Constantin POPESCU

Constantin POPESCU mi-a fost coleg de Școală Generală timp de șapte ani. El era cel mai bun elev din clasa noastră. Era mititel. Avea loc în prima bancă dinspre peretele cu ușa clasei noastre. Constantin POPESCU avea o voce frumoasă și la clasă, la începutul orelor el dădea tonul la imnul RPR cu Te slăvim Românie pământ părintesc. Copiii, răutăcioși ca toți copiii îi puseseră și o poreclă, dar nu vreau s-o scriu aici.
Îmi amintesc cum an de an, la serbările de sfârșit de an, lui Constantin POPESCU învățătoarea îi punea coroniță pe cap, ca simbol de premiul întâi. Mai primeau și alții coroniță, dar dintre toți, coronița lui Constantin POPESCU era pe merit. Casa lui era dincolo de școală, spre Bascov, dar nu știam care era casa lui, căci chiar dacă mergeam pe jos uneori spre Bascov și treceam prin dreptul casei sale, n-am avut interes să știu care este. Nu eram prieteni, căci în vremurile acelea, prieteniile se făceau pe criteriul vecinătății, ori casa lui Constantin POPESCU era prea departe de casa mea.
După terminarea Școlii Generale nr. 6 pe care am terminat-o și eu, Constantin POPESCU a dat admitere la cel mai bun liceu. Din vorbă-n vorbă am auzit că după liceu a mers la Politehnică și a devenit inginer. Din anul 1961 vara, nu l-am mai văzut pe Constantin POPESCU, premiantul clasei noastre, cel care m-a impresionat prin liniaritatea notelor lui de 9 și de 10, prin dorința lui fierbinte de a fi cel mai bun.

(06 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ana UȚĂ

 Ana UȚĂ a fost colega mea de școală generală din clasa a I-a până în clasa a VII-a. Era o elevă cu codițe, care scria foarte frumos. Avea casa dincolo de Fabrica de încălțăminte Tudor VLADIMIRESCU, în direcția de mers spre Bascov, în Pitești. Învăța foarte bine și era tare cuminte. Ea nu alerga prin clasă ca noi ceilalți. Ea nu era gălăgioasă ca noi ceilalți. De nenumărate ori, învățătoarea, dar și profesorii o lăudau petrnu cum învăța sau pentru notele mari pe care le lua la teze. După ce am terminat școala generală, am auzit că a mers la un liceu. Chiar dacă am mai trecut spre Bascov și eram prin fața casei ei, niciodată nu s-a nimerit să o văd pe Ana UȚĂ la poartă să discut cu ea. Orașul Pitești s-a transformat mult și casa fostei mele colege de generală a fost ascunsă printre alte construcții. Nu mai știu nimic despre ea, dar faptul că am fost impresionat cum și o elevă foarte bună iese în evidență prin ceea ce face, mi-a rămas în memorie și anul trecut, când aveam 75 de ani, deci după 60 de ani de la terminarea celor 7 clase, când veneam dinspre Curtea de Argeș, i-am zis soției, atunci când am trecut pe lângă casa ei:
- aici, stătea cu casa o colegă a mea de clasă cu numele Ana.

(06 februarie 2023)