Falșii influenceri din online și mirajul câștigurilor aiurea

În mediul online lucrurile stau cu totul altfel decât în viața reală, unde cadă vrei să cumperi o cratiță, o alegi, o plătești, ți se împachetează și o aduc acasă, pentru a găti în ea ciorbă. Dacă vrei să te tunzi, spui frizerului cum să-ți taie părul, acesta execută și la final te uiți în oglindă, îți admiri transformarea, plătești și dai și un ciubuc. În online, ceea ce se întâmplă se rezumă doar la conținut digital. Faci o fotografie, aceasta devine fișier, deci conținut digital. Scrii un text, acesta devine fișier, deci conținut digital. Faci un filmuleț, acesta devine fișier, deci conținut digital. Cânți un cântec, acesta devine fișier, deci conținut digital. În online, orice ai face, în final, produsul devine fișier, deci conținut digital. Fișierele se caracterizează prin spațiile de memorie ocupate, prin timpul necesar pentru a le crea, prin valoarea lor în sine, valoare acordată de cei care se folosesc de ele prin accesare. Totul are caracter arbitrar, ceea ce face ca influencerii să fie extrem de diferiți între ei, mai ales că parametrul de diferențiere dintre ei este dat de numărul de followers ai fiecăruia, număr contorizat de software ce gestionează conturile din fiecare rețea de socializare. 

Influencerii cu număr foarte mare de followers se bucură de încasări de sume consistente după fiecare postare, ceea ce atrage includerea de reclame în conținutul lor digital, aducătoare de venituri. Sunt deja teorii și practici clare de sporire a veniturilor din conținutul digital postat pe conturile rețelelor de socializare și chiar există algoritmi de maximizare a acestor venituri.

Și în online, ca peste tot în viața reală se fac tranzacții și fișierele, asemeni unor mărfuri care se pun în vitrine, sunt postate, aducând creșterea numărului de followers, ca în magazinele reale, determină raportul cerere - ofertă. Nu mai trebuie să mire pe nimeni rolul conținutului digital în perioada campaniilor electorale, când se tranzacționează fișiere cu conținut digital menit să prezinte anumite calități ale unui candidat, aceste fișiere pentru a fi postate de către influenceri, cineva plătește, procesul de vânzare-cumpărare având particularitățile pe care le au fișierele ale căror costuri de multiplicare sunt nule, iar ele, ca produse sunt necorporale și nu au nicio uzură fizică vreodată, așa cum se întâmplă cu automobilele, de exemplu.

Ador teoriile care dau influencerilor puteri supranaturale și rețelelor de socializare calități ireale, din moment ce toată lumea când intră în cabina de vot fiecare este singur, cu el însuși, iar spălarea de creiere este o operațiune extrem de complicată, care nu se face într-o lună cât durează campania electorală, ci în mulți, chiar foarte mulți ani, iar sorții de izbândă sunt discutabili. Se știe că în comunism în 70 de ani s-a încercat spălarea de creiere pentru a fi format omul nou și rezultatul a fost un eșec total.

(16 februarie 2025)

Migrarea conținutului digital în mediul online

Fiecare dintre noi are un cont de FACEBOOK, TIK TOK, INSTAGRAM, X sau un blog unde ne manifestăm postând texte, fotografii și filmulețe, pe toate numindu-le conținut digital, iar noi, cu voie sau fără voie ne numim că așa ne place, creatori de content.

În clipa în care am postat pe o rețea de socializare sau așa, în general, pe Internet, un fișier, fie că e o fotografie, fie că e un text, fie că este un filmuleț, din clipa în care am apăsat pe butonul ce corespunde postării, oricare ar fi numele acelui buton, fotografia, textul, filmulețul sau orice ne-a trecut prin minte să postăm, acel conținut digital:

- nu ne mai aparține,

- migrează,

- are viața lui,

- ne scapă de sub control.

Chiar dacă noi nu mai dorim să existe acel conținut postat acum o secundă, cu siguranță cineva l-a salvat undeva și deși noi dorim să-lștergem și chiar îl ștergem, el există în nenumărate alte locuri, căci prin salvare, prin copiere, prin postare altundeva, a migrat și orice tentativă de a-l șterge sau de a solicita ștergerea lui, este imposibil de gestionat, căci asemeni unei metastaze, respectivul conținut digital a migrat și invadează Internetul, scăpând de sub control. 

De aceea, asemeni croitorului care măsoară de 10 ori și taie o singură dată, noi trebuie să gândim profund ce postăm, pentru a nu avea regrete că am făcut o greșeală care are costuri foarte mari, nefiind subiect de șantaj din partea cuiva, ci pur și simplu, doar efect al migrării în online.




(23 ianuarie 2025)

Hoții de content

Hoții de content sunt cei care prin comenzile copy și paste transferă conținut digital de aiurea la ei pe bloguri, pe poșta electronică sau în fișiere, după care zic că este creația lor.

Față de cei care copiau de pe manuscrise în Evul Mediu, hoții de content de acum depun cu mult mai puțin efort acum și solicită recunoașterea de merite, de titluri, dar mai ales sporuri în plan financiar pentru munca lor de creație.

La un moment dat mi-am pus problema cum hoții de content nu se jenează deloc pentru ceea ce fac. Explicația este simplă: nu le-a spus nimeni că ceea ce fac se numește furt, iar ei sunt doar niște hoți stupizi dacă se cred că niciodată nimeni nu-i va prinde. Îmi aduc aminte că pe vremea în care eram elev, la disciplina Literatura română, am învățat despre un individ CAION care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagiat, am învățat despre cum a fost târât marele dramaturg într-un proces, dar în final CAION a pierdut procesul. Atunci am înțeles că plagiatul este mare rușine.

În studenție, profesorul meu Dragoș VAIDA mi-a dat manuscrisul său să-l citesc și să văd ce concepte de acolo se folosesc în lucrarea mea de diplomă intitulată Rutine interpretative și rutine compilative. M-am simțit foarte mândru că profesorul a avut încredere în mine. Nici nu se punea problema în vremurile acelea de plagiat și nici de a mi se atrage atenția să nu plagiez. Citisem destul de multă literatură și știam să aleg grâul de neghină.

Acum plagiatul este un sport, pentru că oamenilor nu li se explică nimic despre:

- ce este plagiatul,

- ce înseamnă soluție originală,

- ce înseamnă inspirație,

- câtă muncă ascunde conținutul original,

- riscurile de a fi prins ca plagiator.

Sunt sigur că dacă oamenilor li s-ar explica exact cum stau lucrurile și legile ar fi mai clare, mai ales să se spună că este pedepsit atât plagiatorul, cât și cel care a patronat plagiatul și să de dea și niște exemple edificatoare, care să descurajeze pe cei ce exersează furtul intelectual.

Hoții de content sunt oameni ca toți oamenii, iar content-ul este o marfă ca toate mărfurile. S-a zis mult timp că hoții de cărți sunt hoți deosebiți, numai că hoții de cărți sunt tot hoți hoți, ca hoții de cârnați, ca hoții de buzunare, ca hoții din locuințe, nici mai nuni, nici mai răi, dar sunt scursurile societății. Cu un conducător de doctorat exigent, care știe literatura, care-l cunoaște pe doctorand, sunt sigur că niciun doctorand nu ar fi hoț de content. Numai că lucrurile nu stau deloc așa și doctorandul întinde pelteaua, încearcă marea cu degetul și dacă ține, ține, adică el introduce în teza lui content care nu-i aparține, fără să-l citeze pe adevăratul autor și devine în acest fel infractor, iar conducătorul științific devine complice.


(20 iulie 2023)

#RESPECT: din nou despre conținutul digital

Îmi aduc aminte de un nene de la BNR când s-a prăbușit banca Română de Scont, care a ieșit și vorbea de parcă era o țățică de pe malul șanțului, nu un vicepreședinte de BNR. Așa și acum când se vorbește despre conținutul digital. Toți spun că:
- trebuie făcut ceva,
- alții au în sarcină crearea lui,
- trebuie mulți bani.

Crearea de conținut digital de calitate nu este problema numai a mea sau a ta sau a lui sau a ei. Este problema tuturor. Fiecare teatru trebuie să-și creeze conținutul digital. Fiecare revistă trebuie să aibă digitalizate toate numerele. Fiecare arhivă de întreprindere trebuie să fie digitalizată deja. Este în sarcina tuturor să muncească la digitalizare și să nu mai ridice din umeri. 

Dacă intrăm pe Internet, vom avea surpriza că nu prea avem conținut digital sau dacă o fie, nu este pus astfel încât să fie și regăsit. este trist, dar așa stau lucrurile. oamenii sunt obișnuiți ca alții să le facă treaba sau să găsească scuze din care să arate că nu au făcut ceva și apoi să enumere 1.000 de motive din care nu au creat conținutul digital.

Noi suntem cam ratangii, din moment ce au trecut pe lângă noi tot felul de șanse și le-am ratat. Am ratat digitalizarea filmelor de la Arhiva Națională de Filme, Am ratat digitalizarea integrală a benzilor existente la radiodifuziunea română. Am ratat digitalizarea materialelor înregistrate de la Institutul de Etnografie și Folclor. Și am ratat câte și mai câte în ale digitalizării. Am avut surpriza să găsesc pe Youtube digitalizate înregistrări ale unor opere de prin 1903 sau și după acest an, iar calitatea. este excelentă. Sunt sigur că teatrele au și la noi înregistrări, dar se gândesc să facă bani dacă le digitalizează. O abordare mai ridicolă decât aceasta nici că există. Cine crede că e înnebunit după un actor local sau după o înregistrare locală în condițiile în care Internetul e înțesat de chestii excepționale? Ar fi momentul să se schimbe această gândire meschină și să se meargă pe ideea că dacă un portal e căutat, el atrage reclame și de acolo iese banul. Conținutul digital aduce bani doar prin numărul de accesări. Acest lucru trebuie să le intre la cap celor de la noi care stau cu c-r-l pe conținut digital și așteaptă banul să le sară în pungă.

(12 iulie 2023) 

Creatorii de content

 Deși catalogul Ocupațional Român - COR nu are meseria de creator de content, această meserie există și se face bani. Este locul unde se produce subcultură la greu de către persoane de o mediocritate desăvârșită, în jurul căreia roiesc sute de mii de alți mediocrii, subjugați ai Tic-Toc-ului, care se declară folosind terminologii de ei inventate aparținând unor generații greu de identificat.

Content-ul, adică tot ceea ce numim noi conținutul digital se regăsește sub formă de:

- text,

- fotografie,

- clip,

- animație,

- sunet.

Există diferite tendințe în care se înscriu toți creatorii de conținut digital, un fel de modă, iar cei ce ies în afara acestor tendințe nu au căutare, nu priomesc aprecieri de niciun fel, deci este ca și cum nu ar exista.

Dacă tendința este de a prezenta fotografii cu posteriorul, creatoarele de content vor posta poze cu posteriorul. Dacă este tendința de a posta poze rasă în cap, creatoarele de content care se vor de succes, musai se rad în cap. Imitația este cea care aduce succesul în mediul online, căci dintr-o mie de creatori de content care fac exact același lucru, trebuie să fie vre- doi-trei care îl caf foarte bine. Acum există mecanisme clare de obținere de bani din contentul creat și apreciat, căci reclamele sunt plătite doar pentru cei căutați prin contentul generat de ei. Cei neinteresanți rămân anonimi, deși au spus lucruri demne de aprecieri, într-o lume care-i exclude pe mediocrii de serviciu care stau pe device 24/24.

(07 aprilie 2021)