1.000 de oameni care m-au impresionat: Valentin NICOLAE

Dintre toți cei care lucrau în colectivul Catedrei de Planificare au fost doar câțiva cu care am colaborat, căci mizeria ce mi s-a servit atunci când facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică s-a transformat în facultatea de Cibernetică Economică și Planificare, nu am reușit s-o diger, căci acea așa-zisă unificare nu s-a făcut din cer, ci au existat forțe care au pus o pălărie imensă pe o disciplină de un descriptivism dus până la obscenitate, căci așa am catalogat eu planificarea bolșevică. 

Mă abțin să fac afirmații, că așa cum sunt eu gură bogată, cine știe ce porumbel mai îmi iese din gură și nu știu unde aș ajunge. Dar să revin la profesorul Valentin NICOLAE. 

Valentin NICOLAE a susținut în anul 1973, la 45 de ani,  teza de doctorat de 470 pagini, intitulată Probleme actuale privind planificarea învățământului și coordonată de profesorul universitar Ștefan ARSENE, care era de 49 de ani.

Am avut plăcerea să fac parte din comisia de evaluare a tezei de doctorat a fostului meu student Lukacs BREDA în anul 1997, teză de 303 pagini, intitulată Prognoza dezvoltării turismului în județul Harghita și coordonată de profesorul universitar Valentin NICOLAE, prilej cu care am discutat foarte mult și am lămurit multe din culisele acelei nefericite unificări dintre cibernetica economică și planificare.

Pe mine m-a impresionat Valentin NICOLAE și din vremurile în care răspundea de chestiunile de didactică modernă, căci cu el am vorbit despre realizarea filmului meu despre depanarea unui program ASSIRIS, film făcut de mine cu studentul Mihai PETRE, pe 8 mm, cu un aparat sovietic QUARTZ, folosind mijloacele specifice desenelor animate. Profesorul Valentin NICOLAE m-a încurajat și filmul chiar a fost expus la un salon cu materiale didactice de avangardă.

(27 martie 2023)

Filmele pe celuloid și digitalizarea

Indiferent de cât de bune ar fi condițiile de a păstra rolele cu pelicule ale filmelor pe celuloid, deteriorarea este un proces inevitabil. În anii de demult, pe când aveam un aparat de fimat QUARTZ de 8 mm am făcut multe filme, le-am developat, le-am vizionat și eram foarte încântat de ceea ce realizasem. Cu trecerea anilor am căutat să digitalizez filmul, dar n am reușit în spațiul nostru mioritic. Am reușit să fac acest lucru în USA după multe ezitări și o rolă mare m-a costat 100 de dolari, dar nu costul a fost durerea, ci faptul că am recuperat extrem de puțin din materialul inițial, căci așa cum am zis, pelicula pe celuloid se deteriorează, deși am căutat să nu fie un mediu umed, ci am garantat mediu foarte uscat pentru ea.

Sunt foarte mirat de faptul că procesul de digitalizare este prea lent. Am impresia că multe pelicule pe celuloid sunt deja compromise, deși există acum software care să le îmbunătățească nivelul de calitate. Numai că trebuie achiziționat acel software, trebuie pregătiți cei acre să-l utilizeze și trebuie trecut la treabă în forță.

Experiența pe care am avut-o cu rola mea, mi-a dat de gândit și cred că dacă făceam digitalizarea cu mult mai devreme de anul 2011 lucrurile ar fi stat cu totul altfel și gradul de recuperare ar fi fost cu totul altul. Sunt sigur că într-un alt laborator, unde tehnologia de digitalizare era precedată de restaurarea filmului, gradul de recuperare ar fi fost cu mult mai mare. Oricum, sunt mulțumit și cu ceea ce am obținut. Secvențele le voi recupera și le voi pune undeva, să se vadă că am făcut filme acum 40 de ani cel puțin, chiar dacă erau pe 8 mm, dar tot am făcut, chiar și filme color...

(29 ianuarie 2023) 

Pasiunea mea pentru film

 Am avut o mare pasiune pentru fotografie și pentru film. În copilărie am făcut fotografie în mod empiric. După aceea mi-am cumpărat aparate de fotografiat, unele mai bune, pe cât mi-am permis financiar vorbind și altele mai puțin bune, dacă mi-au fost oferite de persoane care doreau să se debaraseze de aparate pentru că-și cumpăraseră altele mai bune.
În viața mea am pierdut două aparate de fotografiat sau mai corect, mi-au fost furate. am regretat că aveau filme deja cu poze în ele, pe care nu am apucat să le scot pentru a le da la developat.
M-a interesat foarte mult și filmul. Am cumpărat două aparate de filmat, unul pe 8 mm, marca QUARTZ și altul pe 16 mm marca KRASNOGORSK. Eram tare mândru de ele. Am făcut filme, dar peliculele s-au deteriorat și numai un mix de filmulețe am reușit să recuperez prin digitalizare în Statele Unite și am primit frânturile asamblate. Dacă reușeam să conserv mai bine pelicula originală, sunt sigur că altfel ar fi stat lucrurile.

Când am fost în Bulgaria în anul 1977 cu un grup de studenți într-o excursie cu tema Pe urmele Războiului de Independență, am filmat cu aparatul QUARTZ și cineva mi-a făcut o fotografie, pe care o postez aici.


(16 decembrie 2022)