#REZIST: capitalul, munca, banii și profitul

Banii sunt sub formă de bancnote și sub formă de monezi. O teorie din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea zice că masa monetară într-o țară trebuie să fie egală cu valoarea serviciilor și produselor care există acolo. O bizarerie mai mare nici că erau în stare economiștii să zică și să rostogolească până în zilele noastre. știut fiind faptul că salariile se plătesc după ce omul a prestat munca sa, deci volumul banilor este mai mic decât valoarea muncii, înainte de a se plăti salariul...

Banii încasați pentru munca prestată se numesc salariu.

Banii folosiți pentru a cumpăra produse se numesc cheltuială.

Banii încasați la nuntă se numesc cadou.

Banii încasați care rămân după ce au fost scăzute cheltuielile se numesc profit.

Banii încasați pentru serviciul prestat datorită funcției se numește mită.

Banii depuși la bancă într-un depozit la termen se numește investiție sigură.

Banii băgați într-o afacere care să producă profit și deci să producă bani se numește investiție adevărată.

Banii jucați la bursă se numesc investiție de risc.

Banii jucați la LOTO se numesc distracție.

Banii duși sistematic la păcănele înseamnă viciu.

Și societatea pe care doresc să o clădească cei din colectivitățile #REZIST se bazează pe bani și nu pe orice fel de bani, ci pe capital care este aflat tot timpul în mișcare pentru a maximiza profitul.

Manipulatorii societăților conservatoare îi prezintă pe membri colectivelor #REZIST ca pe niște indivizi fără căpătâi, puși pe mișcări de stradă, pe răzmeriță, niște oameni pe care Oculta îi manipulează și persoane care sunt plătite să destabilizeze, exact pe cei care sunt la putere și care, vezi Doamne, sunt dedicați trup și suflet popoarelor în fruntea cărora s-au așezat, datorită unor alegeri puțin reprezentative, căci niciodată nu se prezintă procentele față de totalul alegătorilor, ci procentele față de numărul celor care au participat la vot. 

Ceea ce mă îngrijorează este faptul că din colectivitățile #REZIST nu s-au desprins personalități autentice, care să devină vectori de opinie credibili și care să expună clar doctrina #REZIST.

Manipulatorii societăților conservatoare îi prezintă pe membri #REZIST ori ca indivizi fără căpătâi, ori ca pe niște corporatiști ușor de dus de nas. O astfel de abordare, îi va duce spre pierzanie pe cei care și-o însușesc pentru că cei din #REZIST nu sunt o masă amorfă, niște indivizi oarecare. Lucrurile trebuie studiate la nivel de detaliu și abia după aceea trebuie trase concluzii. Munca pentru cei din #REZIST este la fel ca și pentru ceilalți.Capitalul, banii și profitul la colectivitățile #REZIST nu sunt studiate deloc și am mari semne de întrebare legate de atitudinea celorlalți față de colectivitățile #REZIST, în condițiile în care nu sunt cunoscute lucrurile esențiale despre aceste colectivități, adică dacă au investitori, dacă se urmărește productivitatea, dacă înregistrează profituri. Întrebările stupide de pe la Tv legate de declararea surselor bănești ale ONG-urilor alimentează ideea că sursele de bani ale colectivităților #REZIST sunt dubioase, tocmai pentru a scoate în evidență cât de corecți sunt milionarii bugetari, care n-au lucrat o secundă în mediul privat ca să vadă cum se scoate un leu cu sudoarea frunții.

(27 iunie 2023)

Librăriile de pe vremea mea

Librăriile de pe vremea mea erau cu un specific al perioadei propagandei comuniste, în care era proslăvită prietenia român--sovietică, deoarece  eu mă ocup de perioada 1947 -1967, ca să se justifice sintagma de pe vremea mea, pe care o așez la toate temele de care mă ocup o perioadă de timp. În 1965 în Biblioteca ASE era un dicționar tradus din limba rusă în care cibernetica era definită ca știință reacționară.

• LIBRĂRIA NOASTRĂ conținea rechizite școlare, papetărie, cărți, ilustrate și discuri. Vitrinele erau banale. În centrul Piteștiului, pe Strada Victoriei era o librărie unde vara, clasele care terminau liceele și făceau fotografii LA ZAHARIA - cel mai renumit fotograf din oraș, puneau în vitrina acelei librării tabloul în care erau profesorii și elevii. Și eu am avut în 1965 tabloul clasei a XI-G din care făceam parte și după așa de mulți ani, mă uit cu plăcere la fotografia acelui tablou. Când a apărut volumul POEZII de Mihail EMINESCU cu ilustrații ale graficienei Ligia MACOVEI, i-am cerut atei 80 de lei, cam 30% din salariul său, pe care mi i-a dat și am cumpărat un exemplar.
• LIBRĂRIA CARTEA RUSĂ arăta atașamentul comuniștilor români față de marele prieten de la răsărit, eliberatorul nostru de sub jugul fascist. Eu am intrat de câteva ori în acea librărie, unde se găseau albume de artă foarte bine realizate, cărți extrem de ieftine, dar în limba rusă, cu coperți cartonate foarte frumos, bune de pus în rafturile unei biblioteci, pentru a crea impresie. Îmi amintesc că am cumpărat de acolo o Enciclopedie a Africii, foarte bine realizate și în vremurile acelea învățasem la școală destul de multă limbă rusă, clasele a VI-a - a XI-a și mă descurcam binișor cu cititul articolelor. Cele două volume erau ilustrate și bine scrise.
• LIBRĂRIA CARTEA PRIN POȘTĂ era cea de care auzisem la radio. Tot la radio aflasem și adresa ei. Am scris, am comandat câteva cărți, la sosire le-am plătit  ramburs și multe cărți din biblioteca mea le-am pus în raft cu proveniență de acolo. Țin minte că de acolo am cumpărat când eram în clasa a XI-a Capitalul de Karl MARX și cele două volume ale Teoriei valorii. Le-am citit cu atenție, fără să înțeleg chiar totul, dar cred că m-am luminat și eram tare mândru de mine că făcusem această ispravă, iar în facultate mi-a prins foarte bine la seminariile de Economie politică.

Viața într-un oraș de provincie era cenușie. Când în anul 1960 am ajuns prima dată în București, am poposit la anticariatul de lângă Librăria Dacia și m-am minunat când am văzut desene de GRIGORESCU și manuscrise ale unor mari scriitori. Eram prea sărac să mă gândesc să cumpăr așa ceva, căci și o prăjitură la CAPȘA îmi era inaccesibilă atunci.




(02 iunie 2022)

Poetul Gheorghe MATEI

În anii de liceu am avut coleg de clasă pe poetul Gheorghe MATEI. Zilele trecute am găsit printre fotografiile de demult una din care am extras un fragment cu chipul poetului.

În anii mei de liceu am scris câteva zeci de pagini despre opera poetului Gheorghe MATEI, pagini pe care le-am scanat și pe care m-am gândit să le redau aici pe blog în viitorul apropiat. Recitind acele pagini scrise de mine la peste 56 de ani de când le-am scris, m-am minunat și eu de ce preocupări aveam atunci. Totuși, la 18 ani citisem Capitalul de Karl MARX și cele două volume ale sale de Teoria asupra plusvalorii, cărți pe care le aveam în biblioteca mea de elev, cumpărate cu mare trudă.

(25 noiembrie 2021)

Eroarea lui Karl MARX

 Karl MARX, asemeni unor alți mari gânditori au făcut marea eroare de a-i considera pe oameni asemeni lor, adică:
- cinstiți,
- muncitori,
- altruiști,
- buni,
- sârguincioși,
- imparțiali,
- drepți,
- cultivați.
În realitate, oamenii sunt:
- diferiți,
- lacomi,
- mincinoși,
- hoți,
- invidioși,
- leneși,
- violenți,
- imorali,
- subiectivi.
Acești mai gânditori și-au imaginat lumi după chipul și asemănarea lor, iar cei care au dorit să transpună în fapt acele idei, s-au trezit în situația că practica, efectuată de cu totul alte persoane au dus la caricaturizarea sistemelor proiectate să funcționeze la un nivel de perfecțiune ridicat, iar abaterile introduse au făcut ca sistemul real să fie cu totul diferit de ceea ce marii gânditori și-au imaginat. Aceste denaturări au dus la apariția unor sisteme care nu mai aveau nimic comun cu ceea ce și-au imaginat marii gânditori. De la societatea în care toți oamenii erau egali, s-a ajuns la o societate în care marea majoritate a oamenilor era egală în sărăcie, iar burghezia roșie huzurea mai ceva decât burghezia capitalistă, căci o făcea fără să muncească, ci prin uzurparea de drepturi ale majorității.
Karl MARX a făcut eroarea de a-și imagina în Statutul partidului Comunist o societate pe care nicio minte întreagă nu ar fi în stare s-o implementeze, căci orice om vrea să-și tragă și pentru el partea leului, căci natura umană de animal de pradă, este cea care învinge orice rațiune.
Karl MARX a continuat să credă în ideile lui, în contextul în care în jurul lui, chiar proletariatul era nu o masă omogenă perfect, ci o masă amorfă, extrem de neomogenă, ceea ce lui trebuia să-i dea de gândit, căci din acea masă neomogenă se construia pătura burgheziei roșii, care nu mai avea nicio legătură cu egalitatea dintre oameni, cu aportul prin muncă la dezvoltarea noii societăți, care orice s-ar zice a pornit prost de la început, comunismul fiind bântuit de handicapul punerii carului înaintea boilor.

(23 august 2021)

Socialismul prăbușindu-se...

Ca elev de liceu de clasa a XI-a am avut aplicație să citesc lucrările lui Marx, Capitalul și Teoria asupra plusvalorii. Nu mă laud că am înțeles prea mare lucru, dar m-am străduit.  La cei 18 ani ai mei nu aveam cum să fiu la un nivel de profunzime ridicat, dar numai faptul că am mucit în vacanta dintre clasa a X-a și a XI-a și am băgat banii în cele trei volume, zic eu, este de apreciat. 

Au urmat anii de facultate, avand mari profesori atat la disciplina de Economie politică în persoana profesorului Vasile Nechita, dar și la disciplina de Socialism științific, în persoana profesorului Călin Vâlsan.

De la ei am învățat să gândesc liber, cu capul meu. Cei doi aveau darul de a prezenta lucrurile în complexitatea lor. Trebuie spus că rectorul ASE, profesorul M.A. Lupu, a avut grijă să îndrume spre studenții de la Mecanizare, cum se numea atunci actuala secție de Informatică Economică pe cei mai buni profesori.

După terminarea studiilor, m-a străfulgerat o ideie, văzând cam ce se întâmpla în jurul meu și mai ales văzând diferențele ăn care eram tratați noi muritorii de rând și cum erau tratați ștabii din CC.  În anii aceia nu se punea problema alimentelor ca îm deceniul nouă al secolului trecut. În alimenatre se găseau tot felul de mezeluri, inclusiv fazani.

Generația mea nu înghițea nimic nedigerat. Acesta a fost motivul din care am cumpărat niște caiete și am început să scriu ca un jurnal, așa pentru mine o serie de considerații, reunite sub titlul SOCIALISMUL PRĂBUȘINDU-SE. acum mă minunez cât curaj am avut să scriu așa ceva, asistent universitar în citadela economoștilor unde capitalismul se prabuțea văzând cu ochii, iar socialismul era în zbor victorios.

Acolo am căutat să-mi explic de ce lucrurile nu merg bine. Nu însemna că merge bine ceva din moment ce pentru a satisface cerintele de locuințe au fost construite si blocuri confort doi, confort 3 și am înțeles că se preconizau și construcții confort patru.

Erau și expoziții cu caricaturi și n-am să uit caricatura cu umbrela confort IV care avea spițe și numai o vucată de pânză care să-l protejeze de ploaie pe om. În epocă se vorbea de faptul că la unele dintre apartamentele cu confort inferior, baia este desenată pe ușă.

Am început să cugent cam cum s-ar prăbuși socialismul. Aveam o viziune primitiva. Nu apăruse lucrarea lui NN Constantinescu legată de contradicțiile în socialism. Nimeni nu vorbea de greve și nici Solidaritatea nu era pe atunci. Socialismul era un fel de rai în care totul plutea si muzucile susurau a bine, frumos li ieftin. Cu calitatea era o problemă. Și totuși, atunci credeam că șandramaua se va prăbuși. Nu vedeam ce se va pune în loc, dar am crezut tot timpul că va aoare ceva superior. Ori, după decembrie 1989 ne-am întors în trecut. Apologia a ceea ce a fost în 1939 a avut un rol negativ profund. Eu nu m-am gândit la a mă întoarce în trecut. vedeam cum sicialismul va fi înlocuit de altceva în acre oamenii să fie apreciați și inegalitățile să fie date de diferențele de calitate și de cantitate de muncă depusă. N-a fost să fie. Era tot ceva idealist, realitatea fiind cu mult mai crudă. Cred că omul s-a transformat din maimuță altcumva decăt a zis bătrânul Darwin. Altfel nu se explică de ce el bate pasul pe loc în multe privințe. Viața arată că lucrurile sunt mult mai complicate. 50 de ani de comunism si 27 de ani de ceva nedefinit trăit acum nu înseamnă nici 1000 li nici un milion de ani să fie suficiente elemente pentru a se trage o concluzie.

Soer să mai găsesc acele caiete  și mai ales, sper să am curajul să încep lecturarea lor. Nu știu dacă voi izbucni în râs sau mă voi simți rușinat pentru ce bazaconii am scris atunci.
După razboi mulți viteji se arată. Am detestat ideia de literatură de sertar. Totuși am practicat-o de moft,din dorința de a-mi clarifica gândurile. N-a folosit la nimic. Nici nu m-am văitat că n-am avut posibilitatea de a publica.

(02 aprilie 2016)