Profesorii mei din studenție: Valeriu PESCARU

În cazul lui Valeriu PESCARU, fostul meu profesor din studenție, de la disciplina Analiza și proiectarea sistemelor informaționale, doresc aici și acum să vorbesc despre omenie. Terminasem și susținerea examenului de stat, echivalentul examenului de licență, și-mi trebuia o adeverință din care să rezulte că eram absolvent de facultate, căci soției mele îi trebuia acest act la repartiția în producție. Secretara-șefă a facultății m-a repezit de vreo două ori, căci ea era ocupată cu telefoanele. Așteptam pe hol foarte cătrănit, căci eram contracronometru cu acea adeverință. Fostul meu profesor Valeriu PESCARU a trecut pe acolo din întâmplare și cred că mi-a citit supărarea pe chip. M-a întrebat de ce sunt supărat. I-am zis. M-a luat de mână, a intrat în secretariat și a discutat cu secretara-șefă, pe un anumit ton, încât imediat aceasta mi-a eliberat adeverința fără să comenteze.

A doua situație în care fostul meu profesor Valeriu PESCARU mi-a arătat că este om a fost când aveam nevoie de o recomandare să mă înscriu la colocviul de admitere la doctorat în primăvara anului 1972. Din cauza unui incident în care eu căzusem ca musca-n lapte, nimeni din subcolectivul de informatică economică nu dorea să-mi dea această recomandare și, fără această piesă de la dosar obligatorie, nu puteam să mă înscriu la concurs. Ultima speranță era fostul meu profesor Valeriu PESCARU. L-am așteptat la secretariatul Centrului de Calcul al ASE, căci în acea vreme, fostul meu profesor Valeriu PESCARU era director adjunct al acestui centru de calcul. Când a venit, m-a întrebat de ce sunt la secretariat, i-am spus și atunci mi-a zis:

- Ivane, eu nu mă pot pune împotriva viitorului tău! Vino să-ți scriu recomandarea. 

Într-un timp record, aveam recomandarea. M-am înscris la concurs. Am susținut acel colocviu cu succes. Dacă sunt ceea ce sunt și dacă am fost ceea ce am fost, fostului meu profesor Valeriu PESCARU îi datorez, dacă nu totul, aproape totul, căci fără recomandarea sa eram un gunoi, nimic altceva.

Fostul meu profesor de Analiza și proiectarea sistemelor informaționale, Valeriu PESCARU, pentru care întotdeauna am avut un respect deosebit, a susținut cu succes teza de doctorat sub coordonarea lui Manea MĂNESCU, referită prin:

Valeriu PESCARU - Contribuții la modernizarea sistemului informațional în activitatea de prelucrare a țițeiului în R.S. România, ASE, București, 195 pag.

Fostul meu profesor de Analiza și proiectarea sistemelor informaționale, Valeriu PESCARU, a scris cărți de informatică referite prin:

Valeriu PESCARU - Analiza și proiectarea sistemelor de informatică economică: capitolul 2, Lito ASE, București, 1974, 26 pag.

Vasile BIȚĂ, Valerie MARINESCU, Valeriu PESCARU - Sisteme informatice în economie: Produse informatice, centre, oficii și stații de calcul: realizare, conducere, organizare, Editura Tehnică, București, 1981, 235 pag.

Ion DUMITRESCU, Valeriu PESCARU,  Constantin BILCIU, Adrian NICA - Inițiere în teleprelucrarea datelor, Editura Tehnică, București, 1972, 286 pag.

Valeriu PESCARU - 

Valeriu PESCARU, Ioan CATONA, Doru DUȚĂ, Cristian POPESCU, Iulian SATRAN - Fișiere, baze și bănci de date, Editura Tehnică, București, 1976, 310 pag.

Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, Valeriu PESCARU - Mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul statistic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966, 435 pag.

Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, Valeriu PESCARU - Mașini de calcul pentru mecanizarea și automatizarea lucrărilor economice și administrative, Editura Tehnică, București, 1966, 390 pag.

Fostul meu profesor din studenție, de la care eu am în carnetul de student o semnătură care precede o notă de zece la examenul din 28 iunie 1969 la disciplina Proiectarea și organizarea sistemelor de prelucrare, a dovedit un caracter de excepție, căci pe unde a trecut a imprimat un stil de lucru eficient și și-a căpătat respectul, iar eu am auzit numai vorbe bune vorbindu-se despre el.

(27 septembrie 2026)

LCCE

Creată după modelul universităților din USA, Catedra de Cibernetică Economică avea laboratoare proprii de cercetare, pe care le regăsim sub denumirea de Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE. În cadrul acestui conglomerat funcționau:

- laboratorul de sisteme informatice coodonat de matematicianul Vasile IONESCU,

- laboratorul de tehnică de calcul, coordonat de fizicianul Radu HOMESCU,

- laboratorul de modelare coordonat de matematicianul Moisă ALTĂR

- laboratorul de sisteme inginerești, coordonat de inginerul Gheorghe BOLDUR.

Își desfășurau activitatea în aceste laboratoare specialiști de înaltă clasă dintre care amintesc aici pe Rodica BOCONCIOS, Gheorghe CIOBANU, Dumitru VIȘAN, Gabriel DIACONESCU, Iulian SATRAN, Ștefan MUSTĂȚEA, Csaba FABIAN, Lucian DUȚĂ, Gheorghe WEISS, Gheorghe ZAHARIA, Ioan STANCU MINASIAN și mulți alții.

În aceste laboratoare se soluționau probleme de cercetare venite din producție, pe bază de contract, se rulau programe scrise de specialiștii din LCCE, erau publicate articole scrise de cercetătorii LCCE și se participa la manifestări științifice cu contribuții valoroase. Mulți dintre specialiștii LCCE țineau cursuri și seminarii studenților la disciplinele de specialitate specifice  Facultății de Cibernetică.În anii studenției mele au ținut cursuri și seminarii specialiști din LCCE precum Ștefan MUSĂȚEA, Vasile IONESCU, Radu STROE, Moisă ALTĂR, Gheorghe WEISS.

După Revoluția din Decembrie 1989 LCCE și-a pierdut obiectul muncii, căci dispariția industriei a făcut ca derularea contractelor de cercetare să devină imposibilă. Încet-încet, activitatea LCCE s-a diminuat, ca în final, undeva înainte de 1995 să se producă dispariția LCCE. Aveasta a fost prima ctitorie a lui Manea MĂNESCU de care s-a ales praful. Au apărut tot felul de centre de excelență, fără excelenți. Dovada ineficienței s-a văzut în pandemie la realizarea în Europa a unui vaccin cu două generații în urmă față de vaccinul revoluționar.

Când în anul 2000 am vizitat TUKS din Turku - Finlanda, mi-am dat seama că acolo funcționa exact aceeași structură de care noi, la București, ne-am bătut joc, pentru că adevărata cercetare științifică se face în cadrul universităților, căci se presupune că acolo sunt cele mai valoroase creiere. Ceea ce în USA funcționează dintotdeauna și ceea ce am văzut la TUKS, se pare că pe plaiurile noastre mioritice unde ciobanul vorbește cu oița lui și se înțeleg de minune, nu funcționează. Păcat!

(15 septembrie 2026) 

Cărțile bărbierite

Este vorba de vremurile comuniste. În acele vremuri, din respect sau din slugărnicie, autorii de cărți ofereau unor granguri cu funcții politice sau administratetive lucrările lor cu autografe, dar înainte de toate, puneau niște texte extrem de măgulitoare la adresa celui cărora le erau înmânate. Respectivii, nu știu dacă le citeau sau dacă le răsfoiau măcar, dar știu că aveau biblioteci și așezau la loc de cinste fiecare volum primit. Oricine intra în bibliotecă simțea o undă de respect când vedea acea bibliotecă, iar autorii știindu-și lucrările prin rafturi la vedere se considerau luați în considerație. Se întâmpla ca uneori, dar acest uneori însemna destul de frecvent ca adresantul, să facă pași, adică să fugă din țară, lucru îngrozitor în acele vremuri și de neiertat din partea PCR. Ca un făcut, parcă exista un ritual, căci imediat ce se afla că grangurul politic sau directorul de instituție a fugint în Vest, cineva intra la el în fostul lui cabinet, lua cărțile la rând și rupea acele pagini cu autografe. Era un mod de a-i protejea pe cei ce scriseseră textele și mai și semnaseră, căci un fugar în niciun caz nu mai merita nici respect, nici admirație și nici prețuire, iar despre calitățile pe acre le-ar fi înșirat ei acolo, nu mai avea cum să fie vorba. Acum foarte mulți ani am intrat în posesia unor astfel de foi, pentru că cel ce le-a rupt era un bun prieten al meu și a vrut să mi le lase mie să citesc să văd și eu care era nivelul de prostituție al celor care veneau să ofere cărți unuia dintre fugiții în America din zona informaticii, om care stătea de-a dreapta lui Manea MĂNESCU și care glăsuia pe la plenarele lui Nicolae CEAUȘESCU dedicate planurilor de dezvoltate din sfera calculatoarelor. Acele pagini le-am pus pe undeva la mine pe site la adresa http://www.ionivan.ro unde stau bine și comod.

(28 august 2017)