LCCE ’60

 La 1 decembrie 1970 am devenit analist stagiar ca angajat în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și acesta a fost primul meu loc de muncă de pe poziția de absolvent de studii superioare, căci în liceu am fost salahor pe un șantier de zidărie, iar în studenție am lucrat într-o vacanță ca muncitor necalificat la o stație de sortare a cerealelor. Eu am lucrat într-un laborator pe durata a nouă luni, când am trecut asistent stagial la Catedra de Cibernetică Economică, exact așa cum scria pe foaia mea de repartiție guvernamentală, din vara anului 1970. În studenție am frecventat mult biblioteca LCCE de la etajul al VII-lea unde am primit sfaturi deosebit de importante de la bibliotecara Bella MIHNEA. Tot atunci am învățat foarte multe lucruri de programare de la Ștefan MUSTĂȚEA, Alexandru VINEA și de la Gheorghe WEISS.
În toamna aceasta s-au împlinit 60 de ani de la înființarea Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și cei ce au lucrat acolo s-au întâlnit în data de 8 octombrie pentru a sărbători această frumoasă aniversare.

Acum voi scrie câteva cuvinte despre cei cu care eu am lucrat direct în intervalul foarte scurt cât am stat în biroul de la etajul al III-lea, unde acum este sediul Departamentului de Informatică și Cibernetică Economică, sala 2314. Acolo am fost coleg cu Ana Maria SANDI, Doina FUSARU, Dan SOMNEA, Ioana SOARE, Georgia HERA. Am lucrat la un contract de implementare a sistemului BOMP de la IBM în cadrul unui colectiv în care lucrau Ioan CATONA, Cristian POPESCU, Margareta PENCEA. Sectorul era coordonat de matematicianul Vasile IONESCU. Am lucrat și la un contract coordonat de fostul meu profesor Valeriu PESCARU, iar în colectiv făceau parte Csaba FABIAN și Ștefan MUSTĂȚEA. Și după ce am devenit cadru didactic în catedră, tot timpul am avut un birou la sala 2320 unde am avut colegi pe Janette CUCU, Doina FUSARU și Rodica MARINESCU.

Am cuvinte de laudă pentru Emilian ABĂLUȚĂ, care într-un moment extrem de important al vieții mele, mi-a întins o mână de ajutor, pentru care îi voi fi recunoscător cât voi trăi.

Sunt sigur că acea întâlnire a fost extraordinară și mă bucur că oamenii care au lucrat în LCCE au plăcerea de a se revedea, căci acolo a fost viața lor și tinerețea lor.


(30 octombrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ioana SOARE

Când am ajuns eu analist în Centrul de calcul al ASE, am avut un birou, biroul ultimului venit, la sala 2303, lângă fereastră din partea dreaptă a camerei. În fața mea era biroul lui Dan SOMNEA, inginer, viitor profesor universitar, iar la peretele opus ferestrelor erau birourile lui Doina FUSARU, Georgia HERA și Ioana SOARE. Biroul lui Ioana SOARE era cel mai aproape de ușa prin care se intra în birou. Ioana SOARE era la bază matematician. Fusese campioană națională de tir. Era o femeie extraordinară. Știa programare în limbajul FORTRAN și avea și documentație de la IBM. Când aveam nevoie, doamna Ioana SOARE mă împrumuta cu oricare din manualele de care aveam nevoie, fără să schițeze gesturi cum că ar face un efort, cum că mi-ar face o favoare sau că îmi dă documentația deși ar avea mare nevoie de ea. 

În anul 1971, de Sfântul Ion, eu împreună cu  Ioana SOARE am organizat ceva acolo în birou și la propunerea cuiva am zis să fie ceva pe bază de mămăligă, fasole bătură, ceapă spartă și zeamă de varză. Ioana SOARE a adus multe din acele preparate, eu am adus niște slănină, țuică de Pitești și ceapă. Am avut musafiri care au fost plăcut impresionați de idee. Nu intrase în vigoare legea 400, care interzicea manifestări de orice fel în care apăreau și tăriile.

La un moment dat, într-o zi, Ioana SOARE mi-a zis să-i fac o vizită mai spre seară Avea apartamentul în zona Circului de Stat. M-am înființat la ușa sa, m-a poftit înăuntru. Mi-a zis șoptit că pleacă definitiv în Germania și m-a chemat să-mi dea ceva. Mi-a arătat cu clasor cu timbre extrem de valoroase. Eu am văzut acolo un timbru care la preț de catalog era de 3.000 lei, când eu aveam salariu 1.480 lei. Am răsfoit clasorul și m-am minunat, cât de multe timbre extrem de valoroase sunt acolo. I-am spus că nu am bani să cumpăr acele timbre valoroase. Mi-a spus că m-a chemat să-mi dăruiască acel clasor. I-am mulțumit, dar nu am primit. Cred că am dezamăgit-o pe Ioana SOARE pentru gestul meu. Peste ani, vizitând pe cineva, aducând vorba de faptul că eu sunt și filatelist, respectiva persoană a scos dintr-un sertar acel clasor de timbre, mi l-a arătat și nu a uitat să precizeze că este un suvenir de familie. Mințea, dar am tăcut. Ioana SOARE m-a impresionat prin tăcerea ei, prin curajul de a pleca cu doi copii în necunoscut și pentru faptul că s-a gândit la mine, un tip străin să-i dăruiască un clasor cu timbre extrem de valoroase.

(01 ianuarie 2023)